Fragment, substantiv neutru
Sinonime:
(regional) crâmpot, bucată, corpuscul, crâmpei, diviziune, episod, fracţiune, frântură, parte, porţiune; alineat, extras, pasaj, text.
Fragmenta, verb
Sinonime:
a disocia, a divide, a diviza, a fracţiona, a frânge, a îmbucătăţi, a împărţi, a partaja, a rupe în fragmente, a scinda, a secționa, a segmenta, a subdiviza, a tăia.
Fragmentar, adjectiv
Sinonime:
divizat, fărâmițat, fragmentat, imperfect, incomplet, în fragmente, necomplet, parcelar, parţial, sectorial.
Fragmentare, substantiv
Sinonime:
împărțire în bucăți, îmbucătățire, fragmentație.
Fragmentat, adjectiv
Sinonime:
compartimentat, dezmembrat, divizat, fracţionat, îmbucătățit, împărţit, partajat, scindat, secționat, segmentat, separat.
Fragmentație, substantiv
Sinonime:
fragmentare, fragmentațiune, segmentație.
Fragmentațiune, substantiv
Sinonime:
fragmentație.
Bucată, substantiv feminin Sinonime:
fragment, parte, crâmpei, porţiune, bucătură, frântură, secţiune, tranşă, (Moldova) brac; lucrare (literară), compoziţie (muzicală).
Calup, substantiv neutru Sinonime:
calapod, tipar, formă, model, șablon; bucată, porţie, fragment.
Capăt (capete), substantiv neutru
Sinonime:
punct final, margine, extremitate, limită, cap, terminaţie; fragment, rămăşiţă, bucată; (capete de lege, locuțiune) articole.
Capitol, substantiv neutru Sinonime:
fragment, diviziune, parte.
Căpețel, substantiv neutru
Sinonime:
bucățică, cap, capăt, căpătâi, colac, crâmpei, fărâmă, fărâmiță, fracțiune, fragment, frântură, început, muc de lumânare, (învechit) capitol, (regional) căpătuț, (regional) curmei, (regional) dărab, (turcism rar) bașlâc, (variantă) căpățel.
Câtime, substantiv feminin Sinonime:
parte, fragment, fracţiune; număr, mărime, volum, cantitate.
Crâmpei, substantiv neutru Sinonime:
parte, bucată, fragment, frântură.
Dărab, substantiv neutru (regional)
Sinonime:
bucată, parte, fragment, crâmpei, fracţiune, frântură, porţiune, secţiune, tranşă.
Detaliu, substantiv neutru
Sinonime:
accesoriu, amănunt, bagatelă, element secundar, fleac, fragment, lucru mărunt, particularitate.
Diviza, verb
Sinonime:
a împărţi, a divide, a scinda, a fragmenta; a despărţi, a dezbina, a segmenta; a fisiona.
Diviziune, substantiv feminin
Sinonime:
împărţire, fragmentare, separare, scindare, despărţire, secţiune, gradaţie; (biologie) (diviziune directă) amitoză.
Episod, substantiv neutru
Sinonime:
întâmplare, peripeţie, fapt, incident, fragment, scenă.
Extract, substantiv neutru Sinonime:
fragment, bucată, parte.
Extras, substantiv neutru Sinonime:
fragment, pasaj, bucată, parte (dintr-o scriere, dintr-un volum).
Felie, substantiv feminin Sinonime:
bucată, parte, fragment.
Fracţiona, verb
Sinonime:
a dedubla, a descompune, a divide, a diviza, a fărămiţa, a fragmenta, a îmbucătăţi, a împărţi, a partaja, a rupe, a scinda, a secționa, a subdiviza.
Fracţiune, substantiv feminin
Sinonime:
(învechit) ruptură, bucată, diviziune, fragment, frântură, grup, parte, porțiune; fracție.
Frântură, substantiv feminin
Sinonime:
bucată, crâmpei, fărâmă, fracțiune, fragment, frângere, parte, porţiune; blenoragie, fractură, gaură, gonoree, ruptură, spărtură.
Incomplet (incompletă), adjectiv
Sinonime:
cu lipsuri, desperecheat, fragmentar, imperfect, insuficient, lacunar, necomplet, neîmplinit, neîndeplinit, neterminat, parţial, (variantă) incomplect.
Îmbucătăţire, substantiv feminin
Sinonime:
dividere, divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, împărțire, rupere, secționare, segmentare, tăiat, tăiere, (figurat) destrămare, (rar) segmentație.
Împărţi, verb Sinonime:
a diviza, a fragmenta, a desface, a despărţi, a separa; a distribui, a repartiza, a da; a răspândi, a risipi, a împrăştia.
Paragraf, substantiv neutru Sinonime:
capitol, articol; pasaj, fragment, alineat.
Partaj, substantiv neutru Sinonime:
împărţire, divizare, distribuţie, repartizare, diviziune, separare, fracţionare, fragmentare, partiționare, sciziune; dezmembrare.
Partaja, verb Sinonime:
a distribui, a împărţi, a diviza, a fragmenta, a segmenta, a secţiona, a separa, a fracţiona, a repartiza; a repartira.
Parte, substantiv feminin Sinonime:
porţiune, fracţiune, bucată, fragment, felie; cotă, raţie, porţie, contribuţie; constituent, component; regiune, ţinut, loc; margine, latură, extremitate; direcţie, sens.
Pasaj, substantiv neutru Sinonime:
trecere, gang, coridor, canal; fragment, extras, parte, paragraf, aliniat; migraţie, plecare, deplasare.
Porţiune, substantiv feminin Sinonime:
parte, bucată, fragment.
Secţiona, verb Sinonime:
a tăia, a împărţi, a diviza, a segmenta, a fragmenta.
Secţiune, substantiv feminin Sinonime:
tăietură, fragmentare, fracţionare; porţiune, parte, despărţământ, sector.
Segment, substantiv neutru Sinonime:
porţiune, bucată, fragment, parte.
Segmenta, verb Sinonime:
a împărţi, a fragmenta, a tăia, a secţiona, a diviza.
Separa, verb Sinonime:
a despărţi, a desface, a desprinde, a izola, a detaşa, a dezmembra, a disloca, a divide, a diviza, a tăia, a fracţiona, a împărţi, a fragmenta, a secţiona.
Separaţie, substantiv feminin Sinonime:
despărţire, desfacere, izolare, desprindere, detaşare, dislocare, fragmentare, secţionare, tăiere; diferenţiere, distincţie, discriminare.
Trunchi, substantiv neutru Sinonime:
buştean, buturugă, ciot; (figurat) fragment, parte.
Trunchia, verb Sinonime:
a ciunti, a tăia, a reteza, a mutila, a despărţi, a fragmenta.
Fărâmitură, substantiv feminin
Sinonime:
fărâmătură, fragment, rest.
Crâmpot, substantiv
Sinonime:
crâmpei, fragment, frântură, parte.
Dividere, substantiv
Sinonime:
divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, îmbucătățire, împărțire, secționare, segmentare, tăiat, tăiere, (rar) segmentație.
Divizat, adjectiv
Sinonime:
fracţionat, fragmentat, împărţit, segmentat.
Folt, substantiv
Sinonime:
bucată, fărâmă, fragment, petic, ruptură, zdreanţă.
Segmentar, adjectiv
Sinonime:
divizat, fracționar, fragmentar.
Fracţionat, adjectiv
Sinonime:
divizat, fragmentat, îmbucătățit, împărţit, segmentat.
Compartimentat, adjectiv
Sinonime:
cloazonat, dezunit, divizat, fragmentat, partajat, secționat, separat, tranșat.
Tronson, substantiv
Sinonime:
bucată, crâmpei, fragment, porțiune, tranșă.
Necomplet, adjectiv
Sinonime:
cu lipsuri, fragmentar, incomplet, (variantă) necomplect.
Subdiviziune, substantiv
Sinonime:
cazier, celulă, circumscripție, compartiment, district, diviziune, epocă, eră, etaj, fracțiune, fragment, lot, parcelă, parte, perioadă, porțiune, ramificație, sciziune, secțiune, separație, subîmpărțire, tranșă, varietate.
Segmentaţie, substantiv
Sinonime:
decupaj, dividere, divizare, diviziune, fracţionare, fragmentare, fragmentație, îmbucătăţire, împărţire, (biologie) metamerie, partaj, (biologie) sciziparitate, sciziune, secţionare, segmentare, separație, tăiat, tăiere, (variantă) segmentațiune.
Pont, substantiv
Sinonime:
aluzie personală, aluzie răutăcioasă, apucătură, articol, capitol, capriciu, chef, comportament, comportare, conduită, deprindere, extras, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, fragment, idee, insinuare, ironie, împunsătură, limită, maimuţăreală, moft, moment oportun, naz, ocazie, paragraf, pasaj, poftă, pontator, (rar) pontagiu, (învechit) pontaş, prilej, prosteală, punct, purtare, sclifoseală, toană, vorbă înțepătoare, (plural) maniere, (plural) moravuri, (plural) năravuri, (plural) obiceiuri.
Destructibil, adjectiv
Sinonime:
disolubil, fragmentabil, fungibil, putrescibil, sfărâmabil, (variantă) distructibil.
Pasagiu, substantiv
Sinonime:
acces, alee, canal, coridor, culoar, defileu, galerie, loc de trecere, pas, pasaj, pasarelă, rută, spațiu, stradelă, traversare, trecătoare, trecere, tunel; citat, citație, extras, fragment, (învechit) pont.
Dezagregație, substantiv
Sinonime:
decompoziție, degradare, degradație, delabrare, delichescență, destrucție, deteriorare, deteriorațiune, dezagregare, dezintegrare, dezintegrație, dezmembrare, dezorganizare, dezorganizație, dezunire, disjuncție, dislocare, dislocație, disociație, disociere, disoluție, dispersie, diviziune, fracționare, fragmentare, fragmentație, lichefacție, lichefiere, pulverizare, pulverizație, ruptură, scizionare, sciziune, separare, separație.
Jarchină, substantiv
Sinonime:
(regional) bâtă, bucată, ciomag, crâmpei, fracțiune, fragment, frântură, măciucă, parte, porțiune, secțiune, tranșă.
Mică, substantiv
Sinonime:
măicuţă, mămică; clipă, fărâmă, fragment, parcelă, parte; (mineral) moscovită, muscovit, piatră speculară.
Incomplect, adjectiv
Sinonime:
desperecheat, fragmentar, imperfect, incomplet, lacunar, necomplet, neterminat, parțial.
Părtenie, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
bucată, crâmpei, fracțiune, fragment, frântură, parte, porțiune, secțiune, tranșă.
Secţionare, substantiv
Sinonime:
debitare, debitat, dividere, divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, îmbucătățire, împărțire, scindare, secțiune, segmentare, separare, subdivizare, tăiat, tăiere, (rar) segmentație.
Secționat, adjectiv
Sinonime:
divizat, fragmentat, îmbucătățit, împărțit, segmentat, tăiat.
Schizocit, substantiv
Sinonime:
hematie fragmentată, schistocit.
Segmentare, substantiv
Sinonime:
dividere, divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, îmbucătățire, împărțire, secționare, segmentație, tăiat, tăiere.
Trunchiere, substantiv
Sinonime:
afereză, apocopă, ciuntire, cuvânt telescopat, eliziune, fragment, fragmentare, mutilare, parte, retezare, scurtare, sincopă, suprimare, (figurat) denaturare, (figurat) falsificare, (învechit și regional) trunchiare.
Lambou, substantiv
Sinonime:
fâșie, fragment, parte, tronson.
Cominuție, substantiv
Sinonime:
fragmentare, fragmentație, fragmentațiune, (variantă) cominuțiune.
Îmbucătățit, adjectiv
Sinonime:
fracționat, fragmentat, (medicină) cominutiv.
Trunchiat, adjectiv
Sinonime:
ciopârțit, ciuntit, fragmentat, mutilat, retezat, tăiat, (figurat) curmat, (figurat) incomplet, (învechit) truncat.
Neexhaustiv, adjectiv
Sinonime:
elementar, fragmentar, incomplet, lacunar, lacunos, parțial, rudimentar, superficial.
Crâmpoțitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
crâmpoțire, fragmentare, măcelărire, sfârtecare, (variantă) crâmpețitură.
Brizură, substantiv
Sinonime:
bucată, crăpătură, despicătură, fragment, ruptură, sfărâmătură, (regional) dărab.
Dărăbi, verb (regional)
Sinonime:
a fărâmița, a fragmenta, a îmbucătăți, a îmbucăți, a rupe.
Eschilă, substantiv
Sinonime:
(medicină) așchie, fragment (de os), (rar) eșchilă.