Învăţa, verb
Sinonime: a instrui, a medita, a iniţia; a deprinde, a (se) deda, a (se) obişnui, a (se) familiariza; a studia, a cerceta, a pătrunde; a consilia, a sfătui, a povăţui.  Învăţăcel, substantiv masculin
Sinonime: şcolar, elev; discipol, ucenic.  Învăţământ, substantiv
Sinonime: educație, instrucție, învățătură, (învechit) pedeapsă; concluzie, (figurat) lecție.  Învățat (învățată), adjectiv
Sinonime: instruit, erudit, cult, doct, citit, savant.  Învăţător (învățătoare), substantiv masculin şi substantiv feminin
Sinonime: dascăl, maestru, preceptor; îndrumător, iniţiator, povăţuitor.  Învățătoresc, adjectiv
Sinonime: dăscălesc, dăscălicesc.  Învăţătorime, substantiv
Sinonime: (popular şi familiar) corpul învățătoresc, dăscălime.  Învățătură, substantiv feminin
Sinonime: doctrină, principiu, ştiinţă; cunoştinţă, erudiţie, cultură; povaţă, sfat, lecţie.  

---

Aclimatiza, verb
Sinonime: a (se) adapta, a (se) obişnui, a (se) acomoda; a (se) deprinde, a (se) familiariza, a se învăţa (cu ceva), a se iniția.  Asimila, verb
Sinonime: a absorbi, a include, a (se) integra (intr-o comunitate); a dobândi, a învăţa (idei, cunoștințe).  Belfer, substantiv masculin (depreciativ)
Sinonime: învăţător, profesor, dascăl.  Buchereală, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: buchiseală, învățare mecanică, silabisire, (figurat) toceală.  Buchiseală, substantiv feminin
Sinonime: învăţare (pe de rost), buchereală, bucherie, toceală, slovenire, studiere.  Buchisi, verb
Sinonime: a silabisi, a bucheri, a descifra, a sloveni; a învăța, a studia; (familiar) a bate, a zdrobi, a lovi, a ciocăni.  Calfă, substantiv feminin
Sinonime: ucenic, învăţăcel, (Banat) şăgârt.  Carte, substantiv feminin
Sinonime: abecedar, aide-memoire, broșură, elzevir, enciclopedie, in-cuarto, in-cvarto, in-folio, in-octavo, manuscris, (la plural) memorii, operă, roman, scriere, silabar, tipăritură, volum; (figurat) cultură, învăţătură, ştiinţă; (învechit și popular) act, carnet, document, dovadă, imprimat, înscris, jurnal, livret, ordin, registru, scrisoare.  Catedră, substantiv feminin
Sinonime: pupitru, tribună; (figurat) profesorat, dăscălie, învăţământ.  Călăuză, substantiv feminin
Sinonime: ghid; (figurat) îndrumător, povăţuitor, învăţător.  Călăuzi, verb
Sinonime: a conduce, a îndruma, a povăţui, a învăţa, a ghida; (reflexiv) a se lua (după ceva), a se orienta, a urma.  Cărturar, substantiv masculin
Sinonime: învăţat, om cu carte, intelectual, erudit.  Ceartă, substantiv feminin
Sinonime: altercaţie, neînţelegere, confruntare, conflict, discuţie, vorbă, zarvă, (popular) gâlceavă, sfadă; admonestare, admonestaţie, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş, (popular) beşteleală, muştruluială, ocară, (învechit şi regional) înfruntare, probozeală, (regional) probază, probozenie, (prin Moldova) bănat, (Moldova) şmotru, (învechit) dăscălie, împutăciune, învăţătură, preobrăzitură, probozire, răpşte, remonstrare, zabrac, (figurat) săpuneală, scuturătură; animozitate, discordie, duşmănie, învrăjbire, ostilitate, pedeapsă, pornire, sancţiune, ură, vrajbă, vrăjmăşie, zâzanie.  Certa, verb
Sinonime: a face observaţie, a lua la rost, a atrage atenţia, a se învrăjbi, a se supăra, a rupe relaţiile, (popular) a se bălăbăni, a se gâlcevi, a se sfădi, (învechit şi regional) a se pricinui, (regional) a se cârti, a (se) pricini, (Moldova) a se cârcoti, (prin Oltenia) a se rohoti, (învechit) a se pârî, a se prici, a se prigoni, (figurat) a se strica; a admonesta, a dăscăli, a dojeni, a moraliza, a mustra, (livresc) a apostrofa, (popular) a beşteli, a muştrului, a ocărî, a probozi, (popular) a sfădi, a sudui, (învechit şi regional) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (regional) a cârti, a tolocăni, (prin Moldova) a(-i) bănui, (Oltenia) a docăni, (prin Moldova) a mogorogi, (Moldova şi Bucovina) a moronci, (Bucovina) a puţui, (Moldova) a şmotri, (Oltenia şi Banat) a vrevi, (învechit) a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, (figurat) a săpuni, a scutura; a bate, a condamna, a instrui, a învăţa, a osândi, a pedepsi.  Citi, verb
Sinonime: a parcurge un text, a face lectură; (figurat) a ghici, a descoperi; a învăţa, a studia, a se instrui, a se cultiva.  Citit (citită), adjectiv
Sinonime: învăţat, instruit, cultivat, erudit, cult.  Consiliu, substantiv neutru
Sinonime: sfat, povață, îndemn, îndrumare; consfătuire, reuniune, adunare; (consiliu de miniştri) cabinet, executiv, guvern, (învechit) minister; primărie, (învechit) vornicie; învăţătură, povaţă, povăţuire, vorbă.  Cult (cultă), adjectiv
Sinonime: instruit, cultivat, educat, citit, învăţat, (rar) şcolit, (învechit) pedepsit, politicit, spudaxit, sufletesc; livresc.  Cultiva, verb
Sinonime: a lucra pământul; a se instrui, a învăţa.  Cultivat (cultivată), adjectiv
Sinonime: lucrat; instruit, cult, educat, învăţat.  Dăscăli, verb
Sinonime: a învăţa, a povăţui, a sfătui, a îndruma; a dojeni, a mustra, a cicăli, a admonesta, a certa, a moraliza, (popular) a beşteli, a muştrului, a ocărî, a probozi, (popular) a sfădi, a sudui, (învechit şi regional) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (regional) a cârti, a tolocăni, (prin Moldova) a(-i) bănui, (Oltenia) a docăni, (prin Moldova) a mogorogi, (Moldova şi Bucovina) a moronci, (Bucovina) a puţui, (Moldova) a şmotri, (Oltenia şi Banat) a vrevi, (învechit) a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, (familiar, figurat) a săpuni, a scutura.  Deprinde, verb
Sinonime: a (se) obişnui, a (se) aclimatiza, a (se) adapta, a (se) învăţa, a (se) deda, a (se) încadra, a se împăca, a dresa, a-și însuşi.  Discipol, substantiv masculin
Sinonime: adept, catehumen, condiscipol, învăţăcel, elev, ucenic, novice, (livresc) cirac, (învechit) şcolar, panegirist, partizan, zelator; (livresc) acolit.  Dispoziţie, substantiv feminin
Sinonime: stare sufletească; hotărâre, ordin, indicaţie, normă, prescripţie, prevedere, (învechit şi regional) rost, (învechit) prescript, clauză, poruncă, (popular) porunceală, (învechit) aşezământ, carte, farmuta, învăţătură, mandat, orânduială, orânduire, pitac, poruncită, povelenie, povelire, pravilă, rânduială, strânsoare, şart, tertip, ucaz, (rusism învechit) pricaz, consemn, situaţie, stare; (la plural) toane, voie, (regional, la plural) duşi, poftă, tendinţă.  Doct (doctă), adjectiv
Sinonime: învăţat, erudit, informat, citit, savant.  Dresa, verb
Sinonime: a instrui, a deprinde, a învăţa; a redacta, a întocmi.  Elev (elevă), substantiv masculin și substantiv feminin
Sinonime: școlar, discipol, învăţăcel, ucenic, novice, începător, (învechit) scolastic.  Erudit (erudită), adjectiv
Sinonime: savant, doct, învăţat, cult, instruit.  Erudiţie, substantiv feminin
Sinonime: învăţătură, ştiinţă, cultură intensă, cultură vastă, (familiar) savantlâc, epistemă, gnoză, gnosticism, umanism, omnisciență, cunoaștere.  Facultate, substantiv feminin
Sinonime: capacitate, posibilitate, aptitudine, calitate, însuşire, talent; academie, campus, colegiu, institut de învățământ superior, universitate.  Filozof, substantiv masculin
Sinonime: cugetător, dialectician, gânditor, (învechit) cugetăreţ, gimnozofist, înţelept, logician, metafizician, teoretician; priceput, învăţat, atotcunoscător, atotştiutor, moralist; astrolog.  Gând, substantiv neutru
Sinonime: calcul, chibzuinţă, concepţie, cuget, cugetare, dorinţă, fantezie, idee, intenţie, închipuire, îndemn, îndrumare, învăţătură, judecată, meditare, minte, plac, plan, povaţă, povăţuire, reflecţie, sfat, socoteală, vis, voie, voinţă, vorbă.  Iniţia, verb
Sinonime: a alfabetiza, a călăuzi, a civiliza, a da indicaţii, a educa, a fasona, a ghida, a inculca, a instrui, a introduce, a începe, a îndruma, a învăţa, a preconiza.  Instructiv (instructivă), adjectiv
Sinonime: plin de învăţăminte, folositor, util, informativ.  Instrui, verb
Sinonime: a învăţa, a pregăti, a educa, a informa, a deprinde, a cultiva.  Instruit (instruită), adjectiv
Sinonime: învăţat, cultivat, cult, pregătit, citit, educat, erudit.  Începător (începătoare), substantiv masculin şi substantiv feminin
Sinonime: elev, novice, discipol, învăţăcel; iniţiator, pionier, înaintaş, premergător.  Însuşi, verb
Sinonime: a lua, a sustrage, a (-şi) apropia, a pune mâna; a asimila, a învăţa; a adopta, a primi, a accepta.  Însuşire, substantiv feminin
Sinonime: aplicare, apropriere, asimilare, atribut, calitate, caracter, caracteristică, dar, deprindere, dotare, facultate, fel de a fi, înclinaţie, învățare, înzestrare, notă, particularitate, proprietate, putere, semn specific, talent, trăsătură, valoare (specifică), virtute, (rar) bun, (regional) însușietate; (figurat) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru.  Lecție, substantiv feminin
Sinonime: bătaie, corecţie, dojană, imputare, morală, mustrare, observaţie, pildă, povață, reproș, sfat; concluzie, conferință, curs, demonstrație, experiență, expunere, instruire, învățământ, învățătură, meditație, oră (de învățământ), prelegere, repetiție, temă; regulă de conduită; (variantă) lecțiune.  Lumina, verb
Sinonime: a străluci, a luci, a da lumină, a radia; a iradia; a apărea, a se ivi, a se înfiripa, a ieşi; a clarifica, a limpezi, a elucida; (figurat) a educa, a instrui, a cultiva, a informa; a înveseli, a bucura, a însenina, a desfăta.

Lumină, substantiv feminin
Sinonime: (figurat) strălucire, înseninare, claritate; (popular) lumânare, sfeşnic; (figurat) învăţătură, instruire, cultură, înţelepciune; limpezire, elucidare, clarificare.  Maestru, substantiv masculin
Sinonime: artist, as, expert, înțelept, învățat, maistru, meşter, savant, (livresc) magistru; cartea mare; (locuţiune) (maestru de ceremonii) (familiar) gazdă; (locuţiune) (concert-maestru) maestru de concert, prim-violonist într-o orchestră.  Mag, substantiv masculin
Sinonime: astrolog, filozof, învățat, magician, scamator, vrăjitor; (biserică) (învechit) vâlfă, rege din Orient; (figurat) sol, vestitor; magnetofon.  Medita, verb
Sinonime: a analiza, a cerceta, a chibzui, a cugeta, a examina, a gândi, a investiga, a judeca, a plănui, a pune la cale, a raționa, a reflecta, a se concentra, a se gândi, a sta pe gânduri, a studia, a urmări, a urzi, a visa, (învechit) a mândri, (învechit) a meditarisi, (învechit) a rezona, (învechit) a semui; a da lecţii, a instrui, a învăţa, a preda o materie, a pregăti, a prepara.  Minte, substantiv feminin
Sinonime: amintire, capacitate intelectuală, carte, chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cultură, cumințenie, cuminție, cumpăt, cumpătare, cunoștințe, deșteptăciune, discernământ, fantezie, gând, gândire, imaginaţie, instrucție, intelect, inteligenţă, iscusinţă, isteţime, închipuire, înţelepciune, judecată, măsură, memorie, moderație, perspicacitate, ponderație, pregătire, pricepere, raționament, raţiune, spirit, studii, tact, temperanță, (Banat, Transilvania și Oltenia) pamet, (familiar) doxă, (familiar) schepsis, (figurat) cap, (figurat) creier, (figurat) cumpăneală, (figurat) cumpănire, (figurat) gânditor, (învechit și regional) sfat, (învechit) intenție, (învechit) înțelegere, (învechit) învățătură, (învechit) mente, (învechit) parabolă, (învechit) rezon, (învechit) sămăluire, (învechit) socoată, (învechit) socoteală, (învechit) socotință, (învechit) tocmeală, (livresc) continență, (popular și familiar) glagore, (popular) duh, (popular) scumpătate, (rar) cunoștință.  Morală, substantiv feminin
Sinonime: etică; (familiar) dojană, mustrare, ceartă, observaţie; învăţătură, concluzie.  Moralitate, substantiv feminin
Sinonime: bună purtare, bunătate, cinste, corectitudine, învăţătură, mentalitate, morală, omenie, onestitate, probitate, sens moral, virtute, (livresc) etos; apolog, pildă.  Muştrului, verb
Sinonime: a admonesta, a atinge, a bate, a certa, a dăscăli, a dojeni, a instrui, a învăța, a lovi, a moraliza, a mustra, a ocărî, a struni.  Norma, verb
Sinonime: a aranja, a fixa, a legifera, a orândui, a reglementa, a stabili.

Normă, substantiv feminin
Sinonime: canon, cartă, cod, convenție, criteriu, cutumă, directivă, dispoziție, indicație, instrucțiune, îndrumare, învățătură, lege, model, normativ, precept, prescripție, prevedere, principiu, protocol, rânduială, recomandare, regulă, standard, tipic, (învechit și regional) rost, (învechit) mărturie, (învechit) porunceală, (învechit) poruncită, (învechit) pravilă, (învechit) prescript, (învechit) regulativ, (învechit) tocmeală, (popular) poruncă, (rar) semn.  Obişnui, verb
Sinonime: a (se) deprinde, a (se) învăţa, a (se) familiariza, a (se) deda, a (se) aclimatiza, a (se) adapta.