Curmală, substantiv
Sinonime:
(botanică) (învechit) finică.
Curmalău, substantiv (regional)
Sinonime:
monstru, namilă.
Curma, verb
Sinonime:
a opri, a întrerupe, a pune capăt, a încheia, a suprima, a înceta, (figurat) a reteza, a stăvili, (figurat) a rupe, a tăia. Curmă, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
ascuțiș, tăiș. Curma, substantiv
Sinonime:
(botanică) curmală, (învechit) finică.
Finică, substantiv
Sinonime:
curmală.
Pomeranţă, substantiv
Sinonime:
(învechit și regional) portocală; (regional) curmală.
Hurma, substantiv (învechit)
Sinonime:
(botanică) curma, curmală, (învechit) finică.