Ăl, adjectiv demonstrativ
Sinonime: (popular) cel.  Al segno, locuțiune adverbială
Sinonime: (muzică) la semn.  Ăla (ăia), pronume demonstrativ
Sinonime: (popular) acela, cela.  Alabandină, substantiv
Sinonime: (mineralogie) almandin, granat, (învechit) grenat, sulfură naturală de mangan.  Alac, substantiv
Sinonime: (botanică) (regional) tenchi, secară-albă.  Alai, substantiv
Sinonime: cortegiu, suită, (învechit) ecpaia, paradă, saltanat, tacâm; procesiune; fast.  Ălălalt, pronume demonstrativ
Sinonime: (popular) celălalt.  Alalie, substantiv
Sinonime: (medicină) logoplegie.  Alăm, substantiv (învechit)
Sinonime: dare, zeciuială, (variantă) alâm.  Alamă, substantiv
Sinonime: (prin Banat) mesing; (la plural) alămărie.  Alămâie, substantiv
Sinonime: (botanică) lămâie.  Alămărie, substantiv
Sinonime: (la plural) alămuri.  Alambica, verb
Sinonime: a complica (inutil), a distila (cu alambicul), a face prea subtil, a rafina, a subtiliza.  Alăpta, verb
Sinonime: (învechit şi regional) a apleca, (prin Transilvania) a băia.  Alăptare, substantiv
Sinonime: lactaţie.  Alarma, verb
Sinonime: a (se) nelinişti, a (se) speria, a (se) emoţiona, a (se) tulbura, a (se) alerta.

Alarmă, substantiv feminin
Sinonime: alertă, avertisment, sirenă, (figurat) nelinişte, spaimă, sperietură.  Alarmant, adjectiv
Sinonime: alarmist, angoasant, bulversant, îngrijorător, neliniștitor, preocupant, stresant, terifiant, (învechit) îngrijitor, (învechit) neodihnitor.  Alarmat, adjectiv
Sinonime: îngrijorat.  Alarmist, substantiv și adjectiv
Sinonime: catastrofist, defetist, înfricoșat, panicard, pesimist, provocator, sperios, timorat, zvonist; (cu rol de adjectiv) alarmant.  Alătura, verb
Sinonime: a anexa, a juxtapune.  Alăturare, substantiv
Sinonime: juxtapunere.  Alăturat (alăturată), adjectiv
Sinonime: adăugat, de alături, vecin, învecinat, limitrof, mărginaş, apropiat.  Alături, adverb
Sinonime: (local) (popular) acolea, colea; (modal) împreună, laolaltă.  Alău, substantiv neutru (regional)
Sinonime: năvod, plasă mare de prins peşte.  Alaun, substantiv neutru
Sinonime: piatră-acră, sare-acră, sulfat dublu de aluminiu și potasiu, (prin Moldova şi Bucovina) săricică, (prin vestul Transilvaniei) săricea, (regional) tipsă.  Alăută, substantiv
Sinonime: cobză, lăută, scripcă, vioară, violină.  Alăutiță, substantiv
Sinonime: lăută (mică).  Alb, adjectiv și substantiv
Sinonime: (adjectiv) dalb, coliliu; (substantiv) (chimie) (alb de balenă) spermanţet; (alb de barită) sulfat de bariu; (alb de plumb) ceruză, (învechit) ştiubeci; (alb de titan) bioxid de titan; (alb de zinc) oxid de zinc; (substantiv) (zoologie) (albul-mijlociu) york mijlociu; (adjectiv) gol, nescris.  Alb-lăptos, adjectiv
Sinonime: alb opac.  Albanez, substantiv și adjectiv
Sinonime: schipetar, (învechit) arbănaş, arnăut, arvanit; (adjectiv) (învechit) arnăuţesc, arvanit.  Albăstrea, substantiv
Sinonime: (botanică) albăstrică, albăstriţă, vineţea, vineţică, (regional) ghioc, zglăvoc, floarea-grâului, floarea-paiului.  Albăstreală, substantiv feminin
Sinonime: albastru, albăstrime.  Albăstri, verb
Sinonime: a (se) înălbăstri, (Transilvania) a (se) mierii; a învineţi; (regional) a scrobi, a sini, a vineţi, (Moldova şi Bucovina) a sinili.  Albăstrime, substantiv
Sinonime: albastru, azur, claritate, limpezime, senin, seninătate, (învechit și regional) seninat, (învechit) senineală, (Moldova și Bucovina) sineală, (rar) limpeziș, (regional) vineție; partidul conservator (al boierilor), (învechit și depreciativ) ciocoime.  Albăstrit, adjectiv
Sinonime: (regional) sinilit.  Albăstriu, adjectiv
Sinonime: albăstrui.  Albastru (albastră), adjectiv
Sinonime: azuriu, bleu, vânăt; (familiar) sumbru, întunecat, neplăcut, rău.  Albăstrui, adjectiv
Sinonime: albăstriu, (rar) safiriu, (regional) mieriu, mieru, (Moldova) siniliu.  Albeală, substantiv
Sinonime: albeață, albețe, albiciune, albime, albire, înălbire, (învechit) albie, (învechit) alman, (învechit) suliman.  Albeaţă, substantiv feminin
Sinonime: leucom; (figurat) lumină, azur, claritate.