Şerpuit, adjectiv
Sinonime:
cotit, întortocheat, sinuos, sucit, șerpuitor, (învechit și regional) șovăit, (învechit) serpentin, (rar) șerpuind.
Şerpuitor, adjectiv
Sinonime:
cotit, întortocheat, sinuos, sucit, șerpuit, (învechit și regional) șovăit, (învechit) serpentin, (rar) șerpuind.
Şerpuitură, substantiv
Sinonime:
cotitură, curbură, meandru, sinuozitate.
Cotit (cotită), adjectiv
Sinonime:
sinuos, în zigzag, întortocheat, sucit, şerpuit, şerpuitor, (rar) şerpuind, (învechit şi regional) şovăit, (învechit) serpentin.
Cotitură, substantiv feminin
Sinonime:
cot, întortochetură, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, şerpuire, şerpuitură, (rar) îndoitură, (popular) cârmeală, cârnitură, întorsură, sucitură, (Oltenia şi Banat) covei, meandru, curbă; golf, întorsătură, răscruce, turnură; (despre ape) (învechit și regional) cărjovăitură, (învechit și regional) cârjoitură.
Sinuos (sinuoasă), adjectiv Sinonime:
şerpuit, cotit, în zigzag; (figurat) schimbător, şovăielnic, nestatornic, mobil.
Serpentinic (serpentinică), adjectiv
Sinonime:
ondulatoriu, unduios, în zigzag; şerpuit, sinuos.
Cârnitură, substantiv
Sinonime:
cot, cotitură, curbă, întorsătură, întortochetură, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, şerpuire, şerpuitură; (despre ape) (învechit și regional) cărjovăitură, (învechit și regional) cârjoitură.
Covei, substantiv
Sinonime:
cot, cotitură, curbă, întorsătură, întortochetură, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, şerpuire, şerpuitură.
Sucitură, substantiv
Sinonime:
cot, cotitură, curbă, deplasare, dezarticulare, dezarticulaţie, dislocare, gânj, întorsătură, întortochetură, jurubiţă, luxare, luxaţie, ocol, răsucire, răsucitură, scrânteală, scrântire, scrântitură, scul, serpentină, sinuozitate, sucire, şerpuire, șerpuitură.
Șerpuind, adjectiv
Sinonime:
cotit, întortocheat, sinuos, sucit, șerpuit, șerpuitor.
Întorsură, substantiv
Sinonime:
cot, cotitură, curbă, intonație (nouă), întorsătură, întortochetură, mlădiere, modulație, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, șerpuire, șerpuitură.
Șovăit, adjectiv
Sinonime:
clătinat, cotit, ezitant, fluctuant, indecis, împiedicat, împleticit, întortocheat, nedecis, nehotărât, neprecis, nesigur, plin de ezitări, poticnit, sinuos, sucit, șerpuit, șerpuitor, șovăielnic, șovăitor, (învechit) șuvăit, (regional) șovoit.
Îndoitură, substantiv
Sinonime:
adâncitură, arcuire, boțitură, cotitură, creț, curbă, curbură, cută, încovoială, încovoietură, încrețitură, întorsătură, întortochetură, ocol, răsfrângătură, răsfrânsătură, răsfrântură, cot, răsucitură, sârjoacă, serpentină, sinuozitate, șerpuire, șerpuitură.
Şerpuire, substantiv
Sinonime:
cot, cotitură, curbă, întorsătură, întortochetură, linie șerpuitoare, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, șerpuială, șerpuitură, (Oltenia și Banat) covei, (popular) cârmeală, (popular) cârnitură, (popular) întorsură, (popular) sucitură, (rar) îndoitură.
Serpentin, adjectiv
Sinonime:
cotit, flexuos, întortocheat, ondulos, sinuos, sucit, șerpuit, șerpuitor, tortuos. Serpentin, substantiv
Sinonime:
(mineralogie) azbest, peridot, (variantă) serpentină.
Serpentină, substantiv
Sinonime:
cot, cotitură, curbă, întorsătură, întortochetură, ocol, răsucitură, sinuozitate, șerpuire, șerpuitură, (mineralogie) serpentin, (Oltenia și Banat) covei, (popular) cârmeală, (popular) cârnitură, (popular) întorsură, (popular) sucitură, (rar) îndoitură, (Transilvania și Banat) șarpe.
Cotitor, adjectiv
Sinonime:
cotelitor, ocolitor, șerpuit. Cotitor, substantiv
Sinonime:
cotar, cotelitor.
Serpentiform, adjectiv
Sinonime:
anghiliform, anguiform, în formă de șarpe, sinuos, șerpuitor.
Ondulant, adjectiv
Sinonime:
flexuos, ondulat, ondulatoriu, serpentin, sinuos, șerpuitor, tortuos, undulant, (învechit și regional) undulos, (învechit) ondulos, (regional) ondolat, (regional) undulat, (regional) undulatoriu.
Meandric, adjectiv
Sinonime:
cu meandre, întortocheat, labirintic, meandriform, sinuos, șerpuitor, tortuos.
Încolăcit, adjectiv
Sinonime:
încârligat, încercuit, încovoiat, încovrigat, îndoit, înfășurat, învălătucit, învârtit, răsucit, sucit, șerpuit, (popular) belciugat. Încolăcit, substantiv
Sinonime:
încolăcire.
