Acuzare
Acuzare, substantiv
Sinonime: acuzat, acuzație, acuză, imputare, imputație, inculpare, învinovățire, învinuire, pârâre, rechizitoriu, reproș, (învechit) acuzațiune.  
 

Acuza
Acuza, verb
Sinonime: a învinui, a învinovăţi, a recrimina, a incrimina, a pune ceva pe seama cuiva, a ataca, a critica, a imputa, a inculpa, a taxa.

Acuză, substantiv
Sinonime: acuzare, acuzație, învinovățire, învinuire.  
 
Para
Para, substantiv feminin
Sinonime: ban, monedă; (plural) avere, bani, bogăţie.

Para, verb
Sinonime: a ezita, a se feri, a ocoli, a înlătura; a preîntâmpina, a împiedica, a contracara.

Pară, substantiv feminin
Sinonime: flacără, văpaie, foc.

Pâră, substantiv feminin
Sinonime: pârâciune, reclamaţie, denunţ, acuzare, plângere.  
 
Prihană
Prihană, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: abatere, acuzare, acuzație, blam, blamare, condamnare, culpabilitate, culpă, cusur, defect, dezaprobare, eroare, greșeală, impuritate, imputare, imputație, înfierare, învinovățire, învinuire, meteahnă, murdărie, neaprobare, necinste, pată, păcat, pângărire, profanare, reprobare, reproș, respingere, spurcare, stigmatizare, vină, vinovăție, (învechit) prighană, (învechit) prihănie, (învechit) prihănire.  
 
Reproş
Reproş, substantiv neutru
Sinonime: imputare, dojană, mustrare, învinuire, recriminare, încriminare, acuzare.  
 
Acuzaţie
Acuzaţie, substantiv
Sinonime: acuzare, învinovăţire, învinuire, acuză, culpabilizare, incriminare, incriminaţie, (popular) pâră, (învechit) pârâtură, pricină, prihană; inculpare, incriminare, incriminaţie.  
 
Atribuire
Atribuire, substantiv
Sinonime: acordare, acuzare, apropriere, arogare, asigurare, atribuit, conferire, decernare, distribuire, împărțire, însușire, învinuire, repartizare, (învechit) atribuare, (învechit) atribuat.  
 
Culpabilizare
Culpabilizare, substantiv
Sinonime: acuzare, acuzaţie, învinovăţire, învinuire, responsabilizare.  
 
Incriminare
Incriminare, substantiv
Sinonime: acuzare, acuzaţie, incriminație, inculpare, învinovăţire, învinuire.

Încriminare, substantiv
Sinonime: incriminare.  
 
Incriminaţie
Incriminaţie, substantiv
Sinonime: acuzare, acuzaţie, incriminare, (variantă) incriminațiune, învinovăţire, învinuire, suspiciune.  
 
Învinovăţire
Învinovăţire, substantiv
Sinonime: acuzare, acuzaţie, acuză, incriminare, inculpare, învinuire, (învechit) pârâtură, (învechit) pricină, (învechit) prihană, (popular) pâră.  
 
 


Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

RSS


Meniu
Dictoo.eu
Dictoo.eu
Dictoo
Dicționar