Fărâmă, substantiv feminin
Sinonime:
firimitură, bucăţică, ruptură, frântură, fărâmătură, pic. Fărâma, verb
Sinonime:
a (se) sfărâma, a (se) sparge, a (se) zdrobi, a (se) frânge, a (se) distruge, a (se) nimici, a (se) prăpădi.
Fărâmăcios, adjectiv
Sinonime:
fărâmicios.
Fărâmare, substantiv
Sinonime:
casare, sfărâmare, spargere.
Fărâmat, adjectiv
Sinonime:
sfărâmat, spart, zdrobit, frânt, nimicit, distrus.
Fărâmător, adjectiv
Sinonime:
sfărâmător, spărgător, strivitor, zdrobitor, (figurat) distrugător; (variante) fărămător, fărâmitor, fărmător, (învechit și regional) fărmătoriu.
Fărâmătură, substantiv feminin
Sinonime:
fărâmă, sfărâmătură, brac, firimitură, pișcătură, strop, dram, pic.
Fărâmături, verb (regional)
Sinonime:
a fărâmița.
Fărâmăturică, substantiv
Sinonime:
fărâmătură.
Bucăţică, substantiv feminin Sinonime:
părticică, bucăţea, fărâmă, firimitură, sfărâmătură, (regional) mangură, (Banat) smicurătură.
Căpețel, substantiv neutru
Sinonime:
bucățică, cap, capăt, căpătâi, colac, crâmpei, fărâmă, fărâmiță, fracțiune, fragment, frântură, început, muc de lumânare, (învechit) capitol, (regional) căpătuț, (regional) curmei, (regional) dărab, (turcism rar) bașlâc, (variantă) căpățel.
Colţ, substantiv
Sinonime:
bucată, fărâmă; loc retras, refugiu, ascunziş, cotlon, ungher, unghi, (regional) corn, cot, (Oltenia şi Transilvania) ungheţ; extremitate; (colţul gurii) comisură; canin, dinte, măsea, zimţ; ţintă, (regional) cui; (botanică) (colţul-babei) (regional) păducheriţă, păducherniţă, păduchele-calului, păduchele-elefantului.
Fărâmiţa, verb Sinonime:
a sfărâma, a zdrobi, a zobi, a pisa, a sparge; a distruge, a nimici, a descompune. Fărâmiţă, substantiv feminin Sinonime:
firimitură, fărâmă, bucăţică.
Fărâmiţat (fărâmiţată), adjectiv Sinonime:
zdrobit, fărâmat, sfărâmiţat, zdrobit, pisat, frânt, rupt, îmbucătăţit; (figurat) nimicit, distrus.
Fir, substantiv neutru
Sinonime:
ață, filament, firet, fibră, cablu, tulpină; sfor; bob, grăunte, pic, fărâmă, cantitate neînsemnată; (tehnică) (fir cu plumb) sfoară.
Firimitură, substantiv feminin
Sinonime:
firmitură, fărâmiţă, bucăţică, fărâmă, (regional) fărâmătură, sfărâmă.
Frântură, substantiv feminin
Sinonime:
bucată, crâmpei, fărâmă, fracțiune, fragment, frângere, parte, porţiune; blenoragie, fractură, gaură, gonoree, ruptură, spărtură.
Măcina, verb
Sinonime:
a chinui, a consuma, a dărăpăna, a degrada, a depăna, a digera, a distruge, a examina îndelung, a fărâma, a fărâmiţa, a flecări, a frământa, a îndruga, a mânca, a medita îndelung, a mistui, a nărui, a nimici, a pălăvrăgi, a părăgini, a persecuta, a pisa, a prejudicia grav, a prigoni, a pulveriza, a râşni, a roade, a ruina, a rumega, a săpa, a scobi, a se zbate, a se zbuciuma, a sporovăi, a strica, a strivi, a submina, a surpa, a trăncăni, a zdrobi, (regional și familiar) a părădui, (Transilvania) a dorovăi.
Niţel (nițică), adjectiv Sinonime:
puţin, o fărâmă de (ceva), un strop de (ceva).
Picătură, substantiv feminin Sinonime:
pic, strop, firimitură; picur; fărâmă, bucăţică.
Râşni, verb
Sinonime:
a da la râșniță, a fărâma, a măcina, a zdrobi, (figurat) a preface în bucăți; a digera, a mistui.
Sfărâma, verb Sinonime:
a sparge, a fărâma, a zdrobi; (figurat) a destrăma, a spulbera, a împrăştia; a suprima, a distruge, a nimici; (figurat) a se zbate, a se chinui, a se strădui.
Sâmbure, substantiv masculin Sinonime:
sămânţă; (figurat) centru, nucleu, miez, germene; (figurat) părticică, fărâmă.
Spărtură, substantiv feminin Sinonime:
crăpătură, gaură, despicătură; fărâmătură, ciob, hârb, frântură, ruptură; (figurat) disensiune, dezbinare, conflict, ceartă.
Strop, substantiv masculin Sinonime:
picătură, fărâmă, pic.
Terciui, verb Sinonime:
a strivi, a zdrobi, a fărâma, a sfărâma, a turti; (figurat) a nimici, a distruge.
Fărâmitură, substantiv feminin
Sinonime:
fărâmătură, fragment, rest.
Brac (bracuri), substantiv neutru
Sinonime:
sfărâmătură, (regional) fărâmătură; (de brac) care nu este bun de nimic, de neîntrebuințat.
Bucăcioară, substantiv
Sinonime:
bucăţică, fărâmă, pic.
Bucăţea, substantiv
Sinonime:
bucăţică, fărâmă, pic.
Casare, substantiv
Sinonime:
fărâmare, sfărâmare, spargere, zdrobire. Caşare, substantiv
Sinonime:
(acoperire a unei țesături cu o peliculă care imită pielea) caşurare.
Dram, substantiv
Sinonime:
gram, bucățică, fărâmă, crâmpei, strop, pic.
Folt, substantiv
Sinonime:
bucată, fărâmă, fragment, petic, ruptură, zdreanţă.
Smicurătură, substantiv
Sinonime:
bucățică, fărâmă, pic, (regional) smicăraie.
Piculete, substantiv
Sinonime:
fărâmă, fir, firimitură, pic, picătură, picuș, picușor, picuț, pișcătură, strop.
Mică, substantiv
Sinonime:
măicuţă, mămică; clipă, fărâmă, fragment, parcelă, parte; (mineral) moscovită, muscovit, piatră speculară.
Pişcătură, substantiv
Sinonime:
ciupitură, fărâmă, fir, ironie, înțepătură, persiflare, pic, picătură, strop, zeflemea, (figurat) scânteie, (Moldova și Muntenia) sleamă, (regional) piculete, (regional) strelice, (regional) țâră.
Fărma, verb
Sinonime:
a fărâma.
Fărmare, substantiv
Sinonime:
fărâmare.
Răsătură, substantiv
Sinonime:
bărbierit, fărâmătură, ras, răzătură, ştersătură, (învechit) răsură, (învechit) ştersură, (regional) răsunoi, (regional) răzălitură, (regional) răzuitură, (regional) rosură; (regional; la plural) frecăței.
Zdreală, substantiv (regional)
Sinonime:
bucățică, fărâmă, pic; julitură, zdrelitură, zgârietură.
Sfărâmare, substantiv
Sinonime:
agitare, agitație, caznă, căznire, chin, chinuire, concasare, dărâmare, dărâmătură, desființare, destrămare, distrugere, fărâmare, fărâmițare, frământare, frământat, frângere, împrăștiere, măcinare, măcinat, măciniș, mărunțire, mărunțit, melițare, melițat, nimicire, osteneală, pisare, pisat, potopire, prăpădire, râșnit, sfărâmat, silire, spargere, spart, spulberare, străduială, străduință, străduire, strivire, tocare, tocat, trudă, trudire, trudnicie, turtire, zbatere, zbucium, zbuciumare, zdrobire, (învechit și popular) pierdere, (învechit și popular) pistoseală, (învechit și popular) risipire, (învechit și regional) strucinătură, (învechit și regional) strucire, (învechit și regional) strucitură, (învechit) afanisire, (învechit) înfrângere, (învechit) învăluire, (învechit) năslire, (învechit) nevoie, (învechit) nevoință, (învechit) osârdie, (învechit) osârdnicie, (învechit) osârduință, (învechit) osârduire, (învechit) sârguială, (învechit) sfărmăt, (învechit) sodomire, (învechit) strădănuire, (învechit) strucinare, (învechit) topire, (învechit) volnicie, (învechit) zdruncinare, (popular și familiar) stropșeală, (popular și familiar) stropșire, (popular) canoneală, (popular) canonire, (popular) isprăvire, (popular) sârguință, (popular) zdrobeală, (popular) zdrumicare, (popular) zobire, (rar) casare, (rar) chinuială, (rar) mărunțișare, (rar) prăbușire, (regional) verpelire; (variante) (învechit și regional) sfărmare, (învechit) sfărămare, (învechit) sfărâmire.
Fărâmice, substantiv (învechit)
Sinonime:
bucățea, bucățică, fărâmă, fărâmiță, (învechit) fărâmușă, (popular) fărâmică.
Fărâmușă, substantiv (învechit)
Sinonime:
fărâmă, fărâmiță, (învechit) fărâmice, (popular) fărâmică, (regional) fărâmea, (variantă) fărămușă.
Fărâmire, substantiv (învechit)
Sinonime:
fărâmare, (variantă) fărămire.
Fărâmi, verb (regional)
Sinonime:
a fărâma, a fărma, (învechit) a fărăma; (variante) a fărămi, a fărmi, a fârmi.
Fărâmit, adjectiv (învechit)
Sinonime:
fărâmat, (variantă) fărămit, (variantă) fărimit. Fărâmit, substantiv (popular)
Sinonime:
fărâmare, (variantă) fărămit.
Frimitură, substantiv
Sinonime:
fărâmătură.