Eminent (eminentă), adjectiv Sinonime:
excepţional, excelent, remarcabil, deosebit, admirabil, minunat, ales, distins.
Eminență, substantiv
Sinonime:
spirit dominant, supremație intelectuală; apofiză, ieșitură, proeminență, protuberanță, tuberozitate; colină, mamelon, monticul; (termen de adresare) excelență, cardinal, prelat.
Destoinicie, substantiv feminin
Sinonime:
abilitate, aptitudine, capacitate, competență, cunoaștere temeinică, demnitate, dexteritate, dibăcie, diligență, eminență, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, înțelegere, moștenire, pătrundere, pregătire, pricepere, sârguință, seriozitate, știință, talent, ușurință, valoare, vrednicie, (învechit și popular) hărnicie, (învechit și regional) meșterie, (învechit) iscusire, (învechit) marafet, (învechit) merit, (învechit) nimereală, (învechit) nimerire, (învechit) perilipsis, (învechit) piotimie, (învechit) practică, (învechit) precepătură, (învechit) pricepătură, (învechit) priceput, (învechit) vârtoșie, (învechit) vârtute, (învechit) volnicie, (popular) meșteșug, (popular) meșteșugire, (regional) apucătură, (regional) pamet, (regional) pricepuție, (variantă) (învechit) dostoinicie.
Cardinal, substantiv
Sinonime:
eminență, legat, prelat.
Monticul, substantiv
Sinonime:
(geologie) colină, declivitate, djebel, eminență, mamelon, munte (mic), tumulus; (anatomie) mică proeminență; (anatomie; locuţiune) (monticul prepubian) muntele lui Venus, muntele pubian, muntele Venerei; (variantă) monticulă.
Elevație, substantiv
Sinonime:
augmentație, distincție, eminență, grandoare, înălțime morală, nobleță, noblețe, rafinament, sublimitate, superioritate; colină, înălțime, monticul; (variantă) elevațiune.
Tuberozitate, substantiv
Sinonime:
apofiză, eminență, proeminență, protuberanță, tubercul, tumoare.
Apofiză, substantiv
Sinonime:
acromion, bosă, eminență, excrescență, proeminență, protuberanță, spin, tuberozitate.
Mamelon, substantiv
Sinonime:
(anatomie) areolă, crupă, eminență, gurgui, monticul, proeminență, protuberanță, sfârc, tetină; colină, deal, muscel.
Excelență, substantiv
Sinonime:
alteță, calitate, eminență, înălțime, maiestate, perfecțiune, preeminență, superioritate, transcendență; (variante învechite) celenție, ecțelenție, escelencie, escelență, escelenție, escelință, eselență, eselenție, eselință, excelenție, exelensie, exelență, exelenție, exțeleanție, exțelenție.
Eminentisim, adjectiv
Sinonime:
eminent, (învechit) eminintisim. Eminentisim, substantiv
Sinonime:
(titlu onorific) Eminență.
Eminenție, substantiv (învechit)
Sinonime:
eminență.