Adresa, verb
Sinonime:
a expedia, a înainta, a orienta către cineva, a prevedea cu adresă, a trimite direct; a (se) exprima, a face apel la, a formula, a lua cuvântul, a vorbi cuiva.
Adresă, substantiv
Sinonime:
destinație, domiciliu, loc, (la plural) coordonate; dexteritate, îndemânare, pricepere; (informatică) pointer; petiție, scrisoare oficială, (învechit) mehtup; (adresă electronică) e-mail, poștă electronică.
Adresabil, adjectiv
Sinonime:
care poate fi adresat; (informatică) (memorie adresabilă prin conţinut) memorie asociativă.
Adresabilitate, substantiv
Sinonime:
grad de solicitare.
Adresant, substantiv masculin Sinonime:
destinatar.
Adresare, substantiv
Sinonime:
apelație, apelațiune, domiciliere, poziționare.
Adresărui, verb (învechit)
Sinonime:
a adresa.
Apela, verb
Sinonime:
a telefona; a cere, a adjura, a invoca, a solicita; a se adresa cuiva, a recurge la (ceva), a se folosi de (ceva sau cineva).
Circulară, substantiv feminin Sinonime:
dispoziţie, ordin, directivă, adresă.
Comunicaţie, substantiv feminin
Sinonime:
adresă, anunț, aviz, comunicare, comunicat, contact, corespondență, difuziune, informație, legătură, mesaj, raport, relaţie, știre, (comunicații de masă) mass-media, (învechit) comunicațiune.
Domiciliu, substantiv neutru
Sinonime:
locuinţă; (figurat) acoperiș, adăpost, adresă, casă, rezidență.
Expedia, verb
Sinonime:
a trimite, a transmite; (familiar) a îndepărta, a se descotorosi, a se degaja, a se elibera, a scăpa, (regional) a mâna, (învechit) a porni, (grecism învechit) a proftaxi, a adresa, a scrie, a înainta.
Invocaţie, substantiv feminin Sinonime:
adresare, solicitare, chemare, rugă, rugăminte.
Înainta, verb Sinonime:
a avansa, a progresa, a propăşi; a se dezvolta; a expedia, a trimite, a adresa.
Proclamaţie, substantiv feminin Sinonime:
manifest, apel, declaraţie, adresare.
Spune, verb Sinonime:
a zice, a vorbi, a se exprima, a grăi, a rosti, a declara, a comunica, a se adresa, a glăsui, a relata, a povesti, a istorisi, a nara, a expune, a evoca; (figurat, popular) a cânta, a recita; a explica, a lămuri, a clarifica, a limpezi; a mărturisi, a destăinui, a dezvălui, a da pe faţă, a divulga.
Trimite, verb
Sinonime:
a adresa, a arunca, a delega, a deplasa, a detașa, a duce, a expedia, a înainta, a îndrepta, a însărcina, a lansa, a mâna, a porni, a proiecta, a scrie, a transmite, a transporta; (variante) a trimete, (Banat) a trămete, (învechit) a trămite, (Moldova) a tremite, (Transilvania) a tremete.
Destinatar, substantiv
Sinonime:
adresant, alocutar, auditor, beneficiar, receptor, (învechit) recipiendar.
Fiţă (fițe), substantiv feminin
Sinonime:
capriciu; (regional, termen de adresare învechit) mătușă, tușă, tușică; (locuțiune) (a face fițe) a se arăta mofturos, a se lăsa rugat.
Pointer, substantiv
Sinonime:
(informatică) variabilă, adresă de memorie.
Pan, substantiv
Sinonime:
(formulă de adresare) nobil, magnat, domn.
Eminență, substantiv
Sinonime:
spirit dominant, supremație intelectuală; apofiză, ieșitură, proeminență, protuberanță, tuberozitate; colină, mamelon, monticul; (termen de adresare) excelență, cardinal, prelat.
Mehtup, substantiv
Sinonime:
(turcism învechit) adresă, înscris oficial, raport, scrisoare oficială.
Alteță, substantiv
Sinonime:
autocrat, împărat, monarh, potentat, principe, prinț, prințesă, rege, regină, tiran; (folosit ca termen de adresare) înălțime, maiestate, mărie, sire.
Sire, substantiv
Sinonime:
(folosit deseori ca termen de adresare) maiestate, senior.
Trimete, verb
Sinonime:
a adresa, a expedia, a înainta, a mâna, a porni, a scrie, (variantă) a trimite.
Otnoşenie, substantiv
Sinonime:
(învechit) adresă oficială, comunicat, dare de seamă, raport, referat, situaţie.
Seniorie, substantiv
Sinonime:
baronie, comitat, ducat, fief, vidamie, (termen de adresare) Maiestate.
Verui, verb
Sinonime:
(termen familiar de adresare) a vărui.
Discursa, verb
Sinonime:
a comunica, a confera, a conferi, a conversa, a dialoga, a discuta, a exprima, a lua cuvântul, a se adresa, a se întreține, a sta de vorbă, a vorbi.
Scrofăli, verb (regional)
Sinonime:
a adresa cuvinte obscene, a certa, a insulta în mod grosolan, a mustra, a scrofăi.
Darling, substantiv invariabil
Sinonime:
(termen de adresare din engleză) drag, dragă.
Despuietură, substantiv (învechit)
Sinonime:
descuamare, despoietură, (termen de adresare) atotputernicie.
Întoarcere, substantiv
Sinonime:
adresare, arătură de toamnă, atragere (de partea cuiva), castrare, cârmire, desfacere, îmbrăcare pe dos, înapoiere, întors, întorsătură, învârteală, învârtire, învârtit, învârtitură, jugănire, jugănit, mucezire (a fânului), rambursare, răsturnare, răsucire, recidivă, reflectare, reflexie, repercutare, restituire, retragere, retur, revenire, rotație, rotire, rotit, scopire, scopit, sterilizare, sucire, umezire (a tutunului), venire, (învechit) interpretare, (învechit) îndepărtare, (învechit) înnebunire, (învechit) răsfrângere, (învechit) refuz, (învechit) schimbare, (învechit) transformare, (învechit; figurat) convertire, (învechit; figurat) îndreptare, (popular) înturnare, (popular) înturnat, (popular) micșorare, (popular) rotitură, (popular) rotocol.
Agrăi, verb (regional)
Sinonime:
a avertiza, a preveni; a interpela, a se adresa (cuiva).
Apelație, substantiv
Sinonime:
adresare, apelare, calificativ, chemare, denominare, denumire, designație, etichetă, nume, numire, titlu, (învechit) apel, (variantă) apelațiune.
Apelațiune, substantiv
Sinonime:
adresare, apel, calificare, denumire, nume, (variantă) apelație.
Sesiza, verb
Sinonime:
a arăta, a constata, a descoperi, a dezvălui, a ghici, a intui, a încunoștința, a întrevedea, a întrezări, a înțelege, a lua cunoștință, a observa, a percepe, a prevedea, a releva, a remarca, a reține, a revela, a se adresa justiției, a ține seama, a vedea, a zări, (figurat) a dibui, (figurat) a mirosi, (figurat) a pătrunde, (figurat) a prinde, (învechit) a privi, (învechit, figurat) a pricepe, (livresc) a priza, (Moldova, Transilvania și Banat) a zăpsi, (variantă) a sezisa.
Poziționare, substantiv
Sinonime:
adresare, cadrare, localizare, orientare, plasament, situare.
