Destrămătură, substantiv
Sinonime:
(la plural) zdrențe; ruptură, răritură, (popular) stramă, strămătură.
Strămătură, substantiv
Sinonime:
destrămătură, răritură, stramă; lână vopsită.
Stramă, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
destrămătură, răritură, scamă, stramiță, strămătură, zdreanță.
Destrăbălăciune, substantiv (regional)
Sinonime:
corupție, decadență, desfrâu, destrăbălare, destrăbălat, dezmăț, imoralitate, perdiție, pierzare, viciu, (învechit) destrămare, (învechit) destrămătură, (regional) destrăbălătură.