Demn (demnă)
Demn
(demnă),
adjectiv
Sinonime
:
respectabil,
onest,
dintr-o
bucată,
cu
prestigiu,
vrednic,
mândru.
Demnitar
Demnitar,
substantiv
Sinonime
:
corifeu,
dinast,
înalt
funcționar
de
stat,
lider,
somitate,
șef,
(istorie)
nobilissim;
(învechit)
dregător,
ureadnic.
Demnitate
Demnitate,
substantiv
feminin
Sinonime
:
prestigiu,
gravitate,
sobrietate;
rang,
ierarhie,
treaptă
socială,
poziţie,
(învechit)
cin,
dregătorie,
ifos,
orânduială,
şedere,
vrednicie,
titlu,
onoare.
Blamabil (blamabilă)
Blamabil
(blamabilă),
adjectiv
Sinonime
:
condamnabil,
criticabil,
damnabil,
demn
de
blamat,
deplorabil,
neîngăduit,
neonorabil,
nepermis,
regretabil,
reprehensibil,
reprobabil,
rușinos,
urât,
vinovat,
(învechit)
ocarnic,
(învechit)
ocărâtor,
(învechit)
rușinător.
Cin
Cin,
substantiv
neutru
(învechit)
Sinonime
:
rang,
demnitate;
tagmă,
ordin
călugăresc;
(regional)
luntre,
barcă,
lotcă,
caic,
şaică.
Destoinicie
Destoinicie,
substantiv
feminin
Sinonime
:
abilitate,
aptitudine,
capacitate,
competență,
cunoaștere
temeinică,
demnitate,
dexteritate,
dibăcie,
diligență,
eminență,
ingeniozitate,
iscusință,
isteție,
istețime,
îndemânare,
înțelegere,
moștenire,
pătrundere,
pregătire,
pricepere,
sârguință,
seriozitate,
știință,
talent,
ușurință,
valoare,
vrednicie,
(învechit
și
popular)
hărnicie,
(învechit
și
regional)
meșterie,
(învechit)
iscusire,
(învechit)
marafet,
(învechit)
merit,
(învechit)
nimereală,
(învechit)
nimerire,
(învechit)
perilipsis,
(învechit)
piotimie,
(învechit)
practică,
(învechit)
precepătură,
(învechit)
pricepătură,
(învechit)
priceput,
(învechit)
vârtoșie,
(învechit)
vârtute,
(învechit)
volnicie,
(popular)
meșteșug,
(popular)
meșteșugire,
(regional)
apucătură,
(regional)
pamet,
(regional)
pricepuție,
(variantă)
(învechit)
dostoinicie.
Distincţie
Distincţie,
substantiv
feminin
Sinonime
:
deosebire,
diferenţă,
diferențiere,
discriminare,
separație;
demnitate,
fineţe,
grație,
eleganţă,
strălucire,
maiestate;
premiu,
recompensă;
bun-gust,
rafinament,
subtilitate.
Funcţionar
Funcţionar,
substantiv
masculin
Sinonime
:
administrator,
agent,
angajat,
bugetar,
comis,
demnitar,
factor,
interimar,
magistrat,
salariat,
slujbaş,
supleant,
titular,
(ieşit
din
uz)
amploiat,
(învechit
și
regional)
beamter,
(învechit)
cinovnic,
(învechit)
mădular,
(regional)
brăslaș,
(și
depreciativ)
birocrat,
(și
depreciativ)
bugetivor.
Grav (gravă)
Grav
(gravă),
adjectiv
Sinonime
:
acut,
adânc,
alarmant,
cavernos,
critic,
de
bas,
demn,
deosebit,
doctoral,
dramatic,
fatal,
greu,
gros,
important,
însemnat,
jos,
malign,
mortal,
periculos,
preocupant,
primejdios,
profund,
rigid,
sentențios,
serios,
sever,
sobru,
solemn,
surd,
tragic,
(familiar)
urât.
Josnic (josnică)
Josnic
(josnică),
adjectiv
Sinonime
:
decăzut,
netrebnic,
abject,
nedemn,
nemernic,
mârşav,
mizerabil,
repugnant,
scârbos,
respingător,
detestabil,
ticălos,
nemernic,
infam,
mişel,
mojic,
ordinar,
lipsit
de
demnitate.
Meritos (meritoasă)
Meritos
(meritoasă),
adjectiv
Sinonime
:
cu
merite,
demn
de
laudă,
lăudabil,
meritoriu,
reușit,
valoros,
(variantă)
merituos.
Mândru (mândră)
Mândru
(mândră),
adjectiv
Sinonime
:
arătos,
bun,
capabil,
chipeș,
competent,
demn,
destoinic,
distins,
dotat,
drag,
drăguţ,
experimentat,
fericit,
frumos,
fudul,
grandios,
grandoman,
impozant,
impresionant,
impunător,
infatuat,
iubit,
încercat,
încrezut,
înfumurat,
îngâmfat,
înțelept,
înzestrat,
maiestuos,
megaloman,
minunat,
mulţumit,
onorat,
orgolios,
pregătit,
prezumțios,
priceput,
satisfăcut,
semeț,
splendid,
strălucitor,
suficient,
trufaş,
țanțoș,
valoros,
vanitos,
versat,
vrednic,
(figurat)
bățos,
(figurat)
înțepat,
(figurat)
scrobit,
(învechit
și
popular)
măreț,
(învechit
și
regional)
pâșin,
(învechit)
fumuros,
(învechit)
preaînălțat,
(învechit)
zadarnic,
(popular
și
familiar)
țâfnos,
(popular)
dârz,
(popular)
falnic,
(popular)
fălos,
(popular)
închipuit,
(prin
Banat)
măros,
(prin
Moldova)
nărtos,
(rar)
superb.
Onoare
Onoare,
substantiv
feminin
Sinonime
:
probitate,
corectitudine,
cinste,
integritate;
prestigiu,
vază,
reputaţie;
mândrie,
orgoliu,
demnitate;
consideraţie,
respect,
preţuire,
stimă.
Poziţie
Poziţie,
substantiv
feminin
Sinonime
:
alură,
amplasare,
aşezare,
atitudine,
caz,
circumstanță,
condiție,
conjunctură,
demnitate,
dispoziție,
figură,
graviditate,
ipostază,
împrejurare,
loc,
opinie,
orientare,
părere,
port,
post,
postură,
poză,
profesiune,
punct
de
vedere,
rang,
sarcină,
situare,
situație
(socială),
stare,
treaptă,
ținută,
unghi,
(figurat)
context,
(învechit)
împrejur-stare,
(învechit)
încunjurare,
(învechit)
peristas,
(învechit)
pozițiune,
(învechit)
prilejire,
(învechit)
stat,
(rar)
stațiune.
Regal (regală)
Regal
(regală),
adjectiv
Sinonime
:
demn
de
un
rege,
monarhic,
regalian,
regesc;
bogat,
cu
aspect
grandios
și
impunător,
fastuos,
grandios,
luxos,
magnanim,
magnific,
maiestuos,
măreț,
mândru,
somptuos,
splendid.
Respectabil (respectabilă)
Respectabil
(respectabilă),
adjectiv
Sinonime
:
apreciat,
cinstit,
considerabil,
demn,
impozant,
impresionant,
mare,
onorabil,
onorat,
prețuit,
respectat,
ridicat,
stimabil,
stimat,
venerabil,
vrednic
de
stimă,
(învechit)
omenit,
(învechit)
preacinstit.
Șefie
Șefie,
substantiv
feminin
Sinonime
:
demnitate,
rang,
funcţie,
conducere,
direcţie,
comandament.
Titlu
Titlu,
substantiv
neutru
Sinonime
:
antet,
apelație,
atribuţie,
brevet,
calitate,
certificat,
demnitate,
denominație,
denumire,
designație,
diplomă,
drept,
funcție,
intitulare,
manșetă,
nume,
numire,
obligație,
rang,
rubricariu,
subtitlu,
titru,
(figurat)
bază
legală,
(învechit)
spiță,
(învechit)
stat,
(învechit)
titol,
(învechit)
titulă,
(învechit)
tituluș.
Vrednic (vrednică)
Vrednic
(vrednică),
adjectiv
Sinonime
:
harnic,
capabil,
îndemânatic,
destoinic,
activ,
muncitor;
(figurat)
demn,
cinstit,
onest.
Vrednicie
Vrednicie,
substantiv
feminin
Sinonime
:
hărnicie,
capacitate,
îndemânare,
pricepere;
vitejie,
curaj,
temeritate;
cinste,
demnitate,
onestitate.
Capigiu (capigii)
Capigiu
(capigii),
substantiv
masculin
Sinonime
:
(învechit)
demnitar
turc
însărcinat
cu
mazilirea
domnului
și
inaugurarea
noii
domnii.
Detestabil (detestabilă)
Detestabil
(detestabilă),
adjectiv
Sinonime
:
vrednic
de
ură,
vrednic
de
dispreţ;
de
dispreţuit;
demn
de
ură;
lamentabil,
deplorabil,
abominabil,
urât,
neplăcut,
trist,
dezgustător,
teribil,
îngrozitor,
oribil,
demn
de
milă,
sărac,
josnic,
de
nesuportat;
de
nebăut.
Aristocratic
Aristocratic,
adjectiv
Sinonime
:
ales,
aristocrat,
august,
bun,
cavaleresc,
demn,
distins,
elegant,
elevat,
generos,
ilustru,
impozant,
înalt,
magnanim,
magnific,
maiestuos,
mare,
nobil,
nobiliar,
patrician,
rafinat,
sublim,
(familiar
si
depreciativ)
simandicos,
(grecism
învechit)
evghenicos,
(grecism
învechit)
evghenis,
(învechit
și
popular)
mărit,
(învechit
și
popular)
slăvit,
(învechit)
blagorod,
(învechit)
blagorodnic.
Dregător
Dregător,
substantiv
Sinonime
:
demnitar,
conducător,
înalt
funcționar.
Dregătorie
Dregătorie,
substantiv
Sinonime
:
demnitate,
poziţie,
rang,
treaptă.
Investire
Investire,
substantiv
Sinonime
:
plasament,
plasare.
Învestire,
substantiv
Sinonime
:
confirmare
într-o
demnitate,
împuternicire,
înscăunare.
Dignitate
Dignitate,
substantiv
Sinonime
:
demnitate.
Primăție
Primăție,
substantiv
Sinonime
:
(învechit)
funcție,
demnitate,
calitate
de
primat.
Lichelism
Lichelism,
substantiv
Sinonime
:
comportare
de
lichea,
lipsă
de
demnitate
și
de
corectitudine,
netrebnicie,
puşlamalâc.
Indignitate
Indignitate,
substantiv
Sinonime
:
abjecție,
dezonoare,
infamie,
lipsă
de
demnitate,
nemernicie,
oprobriu,
ticăloșie.
Vil
Vil,
adjectiv
Sinonime
:
(franțuzism
învechit)
abject,
de
proastă
calitate,
demn
de
disprețuit,
ignobil,
infam,
josnic,
mârșav,
mișel,
mizerabil,
nedemn,
nelegiuit,
nemernic,
netrebnic,
ordinar,
servil,
ticălos.
Postelnic
Postelnic,
substantiv
Sinonime
:
(istorie)
înalt
demnitar
(însărcinat
cu
afacerile
externe),
mare
boier,
ministru
de
externe,
(învechit)
stratornic.
Regeal
Regeal,
substantiv
Sinonime
:
(învechit)
demnitar
turc,
ministru;
(variante)
răgeal,
rigeal.
Patibular
Patibular,
adjectiv
Sinonime
:
demn
de
spânzurătoare,
vrednic
de
spânzurat.
Acredita
Acredita,
verb
Sinonime
:
a
autoriza,
a
confirma,
a
credibiliza,
a
da
scrisori
de
acreditare,
a
face
demn
de
crezare,
a
face
să
fie
recunoscut,
a
instala,
a
împuternici,
a
valida;
a
credita,
a
da
credit,
a
deschide
un
credit.
Damnabil
Damnabil,
adjectiv
Sinonime
:
blamabil,
condamnabil,
culpabil,
demn
de
blestem,
demn
de
condamnat,
reprehensibil.
Ighemonicon
Ighemonicon,
substantiv
(învechit)
Sinonime
:
ceremonie
fastuoasă,
demnitate,
fast,
ifos,
lux,
măreție,
mândrie
(emfatică),
pompă,
somptuozitate,
splendoare,
strălucire.
Şedere
Şedere,
substantiv
Sinonime
:
adăpost,
adunare,
așezare,
casă,
cămin,
demnitate,
domiciliu,
inactivitate,
inacțiune,
inerție,
întrunire,
lenevie,
lipsă
de
activitate,
locuință,
locuire,
neactivitate,
oprire,
pasivitate,
poziție,
rang,
reședință,
reuniune,
sălaș,
sediu,
stat,
ședință,
treaptă,
(învechit)
catismă.
Sculptogenic
Sculptogenic,
adjectiv
Sinonime
:
demn
de
sculptat,
sculptural.
Meritoriu
Meritoriu,
adjectiv
Sinonime
:
demn
de
laudă,
demn
de
stimă,
lăudabil,
meritos,
merituos,
onorabil,
stimabil,
valoros,
virtuos.
Spodobi
Spodobi,
verb
(învechit)
Sinonime
:
a
(se)
arăta
demn
de,
a
(se)
învrednici.
Catadicsi
Catadicsi,
verb
Sinonime
:
a
binevoi,
a
găsi
de
cuviință,
a
socoti
de
demnitatea
sa,
(variantă)
a
catadixi,
(variantă)
a
catandisi.
Murahaz
Murahaz,
substantiv
(turcism
învechit)
Sinonime
:
ambasador,
înalt
demnitar,
plenipotențiar,
stăpân,
(variantă)
murahas.
Nabab
Nabab,
substantiv
Sinonime
:
bogat,
miliardar,
milionar,
multimiliardar,
multimilionar,
plutocrat;
demnitar,
guvernator,
prinț,
satrap.
Mărire
Mărire,
substantiv
Sinonime
:
amplificare,
amploare,
apoteoză,
aroganță,
augmentare,
autoritate,
binecuvântare,
bulbucare,
căscare,
cârmuitor,
cinste,
cinstire,
conducător,
creștere,
demnitar,
demnitate,
dezvoltare,
dilatare,
dimensiune,
domnie,
elogiere,
elogiu,
exaltare,
extensiune,
extindere,
faimă,
fală,
fruntaș,
fudulie,
glorie,
glorificare,
grandoare,
holbare,
infatuare,
intensificare,
înălțime,
înfumurare,
îngâmfare,
înmulțire,
întărire,
întețire,
laudă,
lărgire,
lăudare,
maiestate,
majorare,
măreție,
mărit,
măsură,
multiplicare,
omagiu,
orgoliu,
potențare,
preamărire,
preaslăvire,
proporție,
proslăvire,
punct
culminant,
putere,
rang,
ridicare,
rotunjire,
scumpire,
semeție,
slavă,
slăvire,
splendoare,
sporire,
strălucire,
suire,
tărie,
trufie,
umflare,
urcare,
vanitate,
zgâire,
zgâit,
(învechit)
atotputernicie,
(învechit)
mărie,
(învechit)
mărime,
(învechit)
mândrie,
(învechit)
pohfală,
(învechit)
pohvalenie,
(învechit)
prealăudare,
(învechit)
preaslăvie,
(învechit)
sărbătorire,
(popular
și
familiar)
belire,
(popular
și
familiar)
bleojdire,
(popular)
boboșare,
(popular)
boldire,
(regional)
măreață.
Mărire,
interjecție
Sinonime
:
osana,
slavă.
Murahas
Murahas,
substantiv
(turcism
învechit)
Sinonime
:
ambasador,
înalt
demnitar,
plenipotențiar,
(variantă)
murahaz.
Pantagruelic
Pantagruelic,
adjectiv
Sinonime
:
colosal,
copios,
demn
de
Pantagruel,
devorant,
extraordinar,
foarte
bogat,
gargantuesc,
gigantesc,
îmbelșugat,
lacom,
mâncăcios,
monumental,
nesătul,
sardanapalesc,
sardanapalic,
vorace.
Destoinici
Destoinici,
verb
Sinonime
:
a
da
demnitate,
a
face
vrednic,
a
se
învrednici.
Notabilitate
Notabilitate,
substantiv
Sinonime
:
demnitar,
importanță,
notabil,
notorietate,
personalitate,
somitate.
Dignitar
Dignitar,
substantiv
(învechit)
Sinonime
:
abate,
autoritate,
corifeu,
demnitar,
dinast,
funcționar,
lider,
notabilitate,
personalitate,
prelat,
somitate.
Dign
Dign,
adjectiv
(învechit)
Sinonime
:
capabil,
demn,
destoinic,
lăudabil,
meritoriu,
nobil,
onorabil,
respectabil,
rezervat,
sobru,
stimabil,
virtuos,
vrednic.
Povețuit
Povețuit,
adjectiv
(învechit)
Sinonime
:
adecvat,
demn
de
urmat,
indicat.
Luminăciune
Luminăciune,
substantiv
(învechit)
Sinonime
:
iluminare,
luminare;
(titlu
de
demnitate)
alteță,
înălțime.
Sceptru
Sceptru,
substantiv
Sinonime
:
baston,
demnitate,
domnie,
marotă,
mărime,
putere,
superioritate,
supremație,
toiag,
(istorie)
buzdugan,
(istorie)
topuz,
(învechit
și
popular)
cârlig,
(învechit
și
regional)
țepter,
(învechit)
cârjă,
(învechit)
scheptru,
(învechit)
schiptru,
(învechit)
scriptru,
(învechit)
șchiptru,
(învechit)
șeptru,
(învechit)
vargă,
(mitologie)
caduceu,
(regional)
bât.
Ferulă
Ferulă,
substantiv
Sinonime
:
(marcă
de
demnitate)
baston,
cârjă,
tirs;
(arhitectură
bisericească)
naos,
nartex.
Linkuri utile
Dicţionarul limbii române în format electronic
Dicționar de anagrame
Dicționar de paronime
Formular de contact
Căutări recente
Garofiţă
Demn
Tumăni
Curatore
Norocit
Ocolire
Astupătură
Câşlă
Spătuță
Bășag
înlăturare
Păgânizare
Crâşmuliţă
Rezol
Cățăl
Gâzoabă
Sameș
Anchetat
înstărire
Mălai
Uniat
şpagă
Orășenească
Ralia
Târgoveaţă
Unică
Gândire
Câştig
Metrul
Holistic
Microb
Virus
împresurare
Special
Valorifica
Macao
Plăviţ
Cronțăială
Râpă
Monacă
Sabuș
Rezit
Pulverulent
Platonism
Reieşi
Aplicaţie
Săbaş
Mintean
Copită
Lagăr
Preuțime
Curbet
Matuf
Tăvăli
Populaţie
Dimpreună
Bătrânet
Podobnic
Pâinea-paștelui
Zgârlăunte
Frunte
Anvonă
Trenar
Arăţel
Apanaj
Deşănţat
Vinul
Colică
Văleu
Azvârlită
Spicui
Toropi
Indicaţii
Dacică
Dolbură
Administrativ-teritorială
Servil
Patina
Abagiu
Brâul-popii
Rezident
învăţăminte
Rând
Esauzi
țigănească
Tântav
Chină
Vecui
Sepie
Săltat
Adâncat
Surou
Greu
Extralumesc
Șondroli
Zgârie-brânză
Bănet
Plumânărică
Maca
îngrămădit
Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie
RSS