Anemia, verb (reflexiv)
Sinonime: a slăbi, a (se) debilita, a-şi pierde puterile, a deveni anemic.  Anemiare, substantiv
Sinonime: anemiere, slăbire.  Anemiat (anemiată), adjectiv
Sinonime: anemic, slăbit, debil; astenic.  

---

Anemic (anemică), adjectiv
Sinonime: anemiat, astenic, fără vlagă, slăbit.  Prăpădit (prăpădită), adjectiv
Sinonime: stricat, deteriorat, rupt, ruinat; (figurat) nimicit, distrus, deprimat; slab, anemiat, bolnav, jigărit.  Slăbit (slăbită), adjectiv
Sinonime: epuizat, vlăguit, anemiat, debilitat.  Ciumurlui, verb
Sinonime: a-și strica stomacul, a i se apleca, a-i fi greață (de ceva); a fi secat (de muncă sau efort), a slăbi, a se anemia.  Debilita, verb
Sinonime: a (se) anemia, a (se) slăbănogi, a slăbi, a (se) şubrezi, (regional) a (se) ticăloşi, (prin Muntenia) a (se) şiştăvi.  Anemiere, substantiv
Sinonime: anemiare.