Convieţui
Convieţui, verb
Sinonime: a viețui împreună, a conlocui, a coabita.  
 
Convieţuire
Convieţuire, substantiv
Sinonime: coabitare, viețuire.  
 
Conviețuitor
Conviețuitor, adjectiv
Sinonime: coabitant.  
 

Căsătorie
Căsătorie, substantiv feminin
Sinonime: bigamie, casă, căsătorie, căsnicie, coabitare, conviețuire, cununie, însurat, însurătoare, mariaj, măritat, măritiș, menaj, mezalianță, monogamie, nuntă, partidă, poliandrie, poligamie, protogamie, recăsătorire, trigamie, unire, uniune, viaţă conjugală, (grecism învechit) sinichesion, (învechit) însurăciune, (învechit) maritagiu, (livresc) matrimoniu, (poetic) himeneu, (popular) căpătuială, (popular) căpătuire, (popular) însoțire, (popular) luare, (popular) mărit, (popular) nuntire, (popular) nuntit, (rar) confareație, (rar) gospodărie, (rar) însurare, (rar) măritare.  
 
Coabita
Coabita, verb
Sinonime: a convieţui, a conlocui.  
 
Contemporaneitate
Contemporaneitate, substantiv feminin
Sinonime: actual, actualitate, coexistență, concomitență, conviețuire, epoca contemporană, lumea de azi, modernitate, prezent, simultaneitate, sincronie, (variantă) contemporanitate.  
 
Trai
Trai, substantiv neutru
Sinonime: viaţă, existență; convieţuire.

Trăi, verb
Sinonime: a fi, a exista, a vieţui, a dăinui, a dura, a se menţine, a petrece; a mânca, a se nutri, a se hrăni (cu).  
 
Vieţui
Vieţui, verb
Sinonime: a exista, a trăi; a locui, a şedea, a convieţui.  
 
Coabitare
Coabitare, substantiv
Sinonime: (termen juridic) coabitaţie, convieţuire, trai.  
 
Coabitaţie
Coabitaţie, substantiv
Sinonime: coabitare, coexistență, concubinaj, conviețuire, promiscuitate; (variante învechite) coabitațiune, cohabitație, cohabitațiune.  
 
Concubinaj
Concubinaj, substantiv
Sinonime: coexistență, coabitare, conviețuire, uniune consensuală, uniune liberă, (învechit) ţiitorie; promiscuitate.  
 
Pristui
Pristui, verb
Sinonime: (regional) a conviețui, a îndura, a îngădui, a pătimi, a păți, a răbda, a suferi, a suporta, a tolera, a trage, a se ascunde.  
 
Conlocui
Conlocui, verb
Sinonime: (învechit) a coabita, a conviețui, a locui împreună.  
 
Coexista
Coexista, verb
Sinonime: a coincide, a conviețui, a exista împreună.  
 
Conlocuire
Conlocuire, substantiv
Sinonime: coabitare, conviețuire, viață în comun.  
 
Promiscuitate
Promiscuitate, substantiv
Sinonime: amestec, coabitare penibilă într-un spațiu restrâns, conviețuire în imoralitate, familiaritate, proximitate, vecinătate.  
 
Vecui
Vecui, verb (popular)
Sinonime: a conviețui, a dura, a locui, a trăi, a viețui, (învechit și popular) a văcui, (învechit) a dăinui, (Oltenia) a fi vreme rea.  
 
Locuire
Locuire, substantiv
Sinonime: domiciliere, ședere, (învechit) conviețuire, (învechit) domiciliu, (învechit) rezidare, (popular) sălășluire.  
 
 


Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

RSS


Meniu
Dictoo.eu
Dictoo.eu
Dictoo
Dicționar