Docilitate, substantiv
Sinonime: ascultare, blândețe, flexibilitate, maleabilitate, maniabilitate, supunere.  

---

Obedienţă, substantiv feminin
Sinonime: supunere, ascultare, docilitate, conformism.  Plecăciune, substantiv feminin
Sinonime: ascultare, cuminţenie, docilitate, închinăciune, modestie, respect, reverenţă, smerenie, supunere, temenea.  Ascultare, substantiv
Sinonime: audiere; chestionare, examinare, interogare, (învechit) procitanie; cuminţenie, docilitate, supunere, (livresc) obedienţă, (rar) cuminţie, sumisiune, supuşenie, (învechit) ascultământ, plecăciune, subordinaţie.  Cuminţie, substantiv
Sinonime: ascultare, chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, docilitate, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, supunere, tact.  Subordinaţie, substantiv
Sinonime: ascultare, cuminţenie, docilitate, subordonare, supunere.  Maleabilitate, substantiv
Sinonime: adaptabilitate, docilitate, elasticitate, flexibilitate, plasticitate, servilitate, suplețe, ușurință de adaptare.  Indocilitate, substantiv
Sinonime: lipsă de docilitate, lipsă de supunere, neascultare, nesupunere.  Ascultământ, substantiv (învechit)
Sinonime: ascultare, cumințenie, docilitate, supunere.  Sumisiune, substantiv
Sinonime: alejanță, ascultare, aservire, cumințenie, docilitate, supunere, (învechit) sujecțiune.