Spartă, substantiv
Sinonime:
(botanică) alfa, drob, drobiță. Sparta, substantiv propriu
Sinonime:
(Grecia antică) Lacedemona.
Spartan (spartană), adjectiv Sinonime:
(figurat) sever, aspru, auster, cazon.
Spartanic, adjectiv (învechit)
Sinonime:
spartan, spartiat, (învechit) spartanicesc.
Spartanicesc, adjectiv (învechit)
Sinonime:
spartan, spartiat, (învechit) spartanic.
Sparten, adjectiv (învechit)
Sinonime:
spartan, spartiat, (învechit) spartanic, (învechit) spartanicesc.
Spartiat, substantiv și adjectiv
Sinonime:
spartan.
Spărticat, adjectiv (regional)
Sinonime:
rupt, sfâșiat, zdrențuit.
Spărtigos, adjectiv (învechit)
Sinonime:
casabil, casant, murdar, sfărâmicios, (figurat) ascuțit, (figurat) strident, (variantă) spărtigios.
Spărtură, substantiv feminin Sinonime:
crăpătură, gaură, despicătură; fărâmătură, ciob, hârb, frântură, ruptură; (figurat) disensiune, dezbinare, conflict, ceartă.
Auster (austeră), adjectiv Sinonime:
sobru, reţinut, cumpănit, cumpătat, așezat, stăpânit; simplu, călugăresc, monahal, stoician, spartiat.
Breşă, substantiv feminin Sinonime:
deschidere, spărtură, gaură, fisură, străpungere, trecere, pasaj, bortă; falie.
Carie, substantiv feminin Sinonime:
gaură, spărtură.
Casant (casantă), adjectiv
Sinonime:
casabil, delicat, destructibil, fragil, friabil, slab, (figurat) tăios, (neobișnuit) hotărât, (popular) spărgăcios, (regional) spărtigos.
Cavitate, substantiv feminin Sinonime:
gaură, adâncitură, spărtură, scobitură.
Căscătură, substantiv feminin Sinonime:
căscat; deschizătură, crăpătură, ruptură, spărtură.
Concurs, substantiv neutru
Sinonime:
acord, ajutor, alpiniadă, aport, aprobare, asentiment, aviz, balcaniadă, campionat, colaborare, competiţie, confruntare, consimțământ, consimțire, contribuție, cupă, examen, îngăduință, întrecere, învoială, învoire, joc, meci, olimpiadă, partidă, permisiune, serviciu, spartachiadă, sprijin, șalanj, turneu, universiadă, voie, voință, vrere, (figurat) întâlnire, (învechit și regional) faliment, (învechit) concurșum, (învechit) încuviințare, (la plural) oficii.
Crăpătură, substantiv feminin
Sinonime:
căscătură, ciobitură, ciocnitură, crachelură, crăpare, crăpăturică, crestătură, crevasă, deschizătură, despicătură, diaclază, fantă, fisură, gaură, gelivură, incizură, întredeschidere, întredeschizătură, lezardă, plesnitură, riz, ruptură, săpătură, scizură, spărtură, spintecătură, tăietură, (învechit) spărgătură, (învechit) spărsătură, (regional) hârtop, (regional) pleasnă, (regional) ștezură, (variantă) crepătură.
Dogit (dogită), adjectiv
Sinonime:
plesnit, spart; (figurat) răguşit, hodorogit, hârâit, hârâitor.
Falie, substantiv feminin
Sinonime:
casură, crachelură, crevasă, fantă, fisură, fractură, interstițiu, spărtură, renură, ruptură, despicătură, (geologie) paraclază; deficiență, feblețe, slăbiciune.
Fisură, substantiv feminin
Sinonime:
breșă, crachelură, crăpătură, crevasă, fantă, lezardă, plesnitură, scizură, spărtură. Fisura, verb
Sinonime:
a căpăta fisuri, a (se) sparge, a plesni.
Frântură, substantiv feminin
Sinonime:
bucată, crâmpei, fărâmă, fracțiune, fragment, frângere, parte, porţiune; blenoragie, fractură, gaură, gonoree, ruptură, spărtură.
Gaură, substantiv feminin
Sinonime:
adâncitură, ascunzătoare, cavernă, cavitate, deschizătură, gol, orificiu, scobitură, scochină, spărtură, ureche, vizuină, (învechit și regional) scorbelitură, (învechit și regional) scorbură, (învechit) zgău, (Moldova și Bucovina) bortă, (regional) scâlbă; (astronomie) (gaură neagră) black hole; (argou) furt, fraudă, delapidare; (argou) vagin.
Hârb, substantiv neutru
Sinonime:
ciob, ciuruc, farfurie (de calitate proastă sau știrbită), frântură, spărtură, strachină, vas (de proastă calitate sau știrbit); babalâc, baccea, căzătură, hodorog, persoană neputincioasă, ramolit.
Lacună, substantiv feminin Sinonime:
gol, lipsă, vid; întrerupere, discontinuitate, spărtură.
Ruptură, substantiv feminin Sinonime:
sfâşietură, spărtură, crăpătură, despicătură; zdreanţă, cârpă; hartan, halcă.
Vasistas, substantiv neutru
Sinonime:
ferestruică, ferestruie, ferestrică; deschidere, deschizătură, spărtură; lucarnă; bageac, bageacă.
Alfa, substantiv
Sinonime:
(botanică) (rar) spartă.
Casat, adjectiv
Sinonime:
spart.
Ciob, substantiv
Sinonime:
hârb, spărtură, ţandără, (regional) breanc, (Banat) tioc.
Ciobit, adjectiv
Sinonime:
ciocnit, ştirb, ştirbit; spart. Ciobit, substantiv
Sinonime:
ciobire; spargere.
Ciobitură, substantiv
Sinonime:
ciocnitură, ştirbitură, (învechit şi regional) ştirbină, (regional) ciumblitură, ştirbeală; spărtură.
Ciocnit, adjectiv
Sinonime:
izbit, lovit, tamponat; ştirbit, spart.
Ciocnitură, substantiv
Sinonime:
ciocneală, ciocnet; ciobitură, spărtură.
Copcă, substantiv
Sinonime:
agrafă, bară, capsă, cataramă, clemă, coftă, gaură, ochi, salt, săritură, scoabă, scobitură, spărtură, traversă, (Moldova) produșcă, (prin Moldova) știoalnă, (prin Muntenia) scorbură, (regional) beucă, (regional) burduf, (regional) copce, (regional) copcie, (regional) produf, (regional) sponcă, (regional) toană, (regional) vad.
Crăpat, adjectiv
Sinonime:
spart, despicat, întredeschis, deschis, fisurat. Crăpat, substantiv
Sinonime:
spargere, despicare, întredeschidere, fisurare; (figurat, articulat) decedatul, mortul. Crăpăt, substantiv
Sinonime:
arşiţă, caniculă, (la plural) călduri, dogoare, dogoreală, fierbinţeală, năbuşeală, năduf, năduşeală, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpuşeală.
Croit, substantiv
Sinonime:
croire, (Transilvania) săbăire, săbăit; bătaie. Croit, adjectiv
Sinonime:
bătut, construit, crăpat, creat, fasonat, format, modelat, născocit, plănuit, proiectat, rupt, spart, tăiat, (învechit și regional) ciuntit, (învechit) îmbucătățit.
Deschizătură, substantiv
Sinonime:
deschidere, ecart, gaură, orificiu, (livresc) apertură, (Moldova) bortă, căscătură, spărtură.
Despicare, substantiv
Sinonime:
crăpare, crăpat, despicat, spargere, spart, spintecare, spintecat, tăiat, tăiere, şpăltuire; deschidere.
Despicat, adjectiv
Sinonime:
bifid, crăpat, cvadrifid, plesnit, ramificat, rimiform, spart, spintecat, tăiat, trifid, (industrie) șpăltuit, (învechit) despintecat, (regional) înspicat, (regional) răspicat, (regional) șfărghiat. Despicat, substantiv
Sinonime:
despicare.
Deşeu, substantiv
Sinonime:
gunoi, mizerie, ordură, rest, reziduu, spărtură, zgură, (învechit şi regional) marda.
Drobiţă, substantiv
Sinonime:
(botanică) drob, (regional) drobişor, drobuşor, genistră, grozamă, spartă; rechie.
Casură, substantiv
Sinonime:
spărtură, ruptură, fisură, fractură, falie. Cașura, verb
Sinonime:
a cașa, a cașera.
Fărâmat, adjectiv
Sinonime:
sfărâmat, spart, zdrobit, frânt, nimicit, distrus.
Ferestruică, substantiv
Sinonime:
ferestruie, ferestrică; spărtură, deschizătură, (regional) ocheț.
Fisurat, adjectiv
Sinonime:
spart, crăpat; (cu rol de substantiv) spargere.
Forţat, adjectiv
Sinonime:
afectat, artificial, brutal, concertat, deschis cu forța, fals, impus, nefiresc, nenatural, obligat, obligatoriu, silit, silnic, sofistic, spart, stricat, violent.
Frânt, adjectiv
Sinonime:
extenuat, fracturat, rupt, sleit, spart, stricat, zdrobit, zigzagat; (la figurat) învins, înfrânt.
Găurit, adjectiv
Sinonime:
cariat, perforat, scobit, sfredelit, spart, străpuns, zdrenţuit, (învechit şi regional) potricălit, (Moldova şi Bucovina) bortelit, bortit. Găurit, substantiv
Sinonime:
găurire.
Inutilizabil, adjectiv
Sinonime:
deteriorat, impracticabil, inaplicabil, inutil, neutilizabil, spart.
Spărgane, substantiv la plural (regional)
Sinonime:
(la plural) vase sparte, hârburi.
Ferestuică, substantiv
Sinonime:
(regional) deschizătură, ferestrică, ferestruică, ferestruie, spărtură.
Inconfortabil, adjectiv
Sinonime:
auster, incomod, inospitalier, lipsit de confort, neconfortabil, rigid, spartan, (figurat) dezagreabil.
Plesnitură, substantiv
Sinonime:
crăpătură, fisură, izbire, izbitură, lovire, lovitură, plesnet, pocnitură, spărtură, trosnitură, (variantă) pleznitură.
Spintecare, substantiv
Sinonime:
crăpare, crăpat, despicare, despicat, rupere, sfâșiere, spargere, spart, spintecat, tăiat, tăiere.
Spintecătură, substantiv
Sinonime:
crăpătură, despicătură, ruptură, sfâșietură, tăietură, (învechit) spărtură.
Hârâitor, adjectiv
Sinonime:
hârâit, răguşit, (regional) siteav; (figurat) dogit, hodorogit, spart.
Nimicit, adjectiv
Sinonime:
distrus, exterminat, lichidat, potopit, prăpădit, sfărâmat, stârpit, zdrobit, (învechit și popular) risipit, (învechit și regional) spart, (învechit) stropșit, (popular) zdrumicat.
Moloz, substantiv
Sinonime:
mortar, piatră spartă, tencuială; (la plural) dărâmături, sfărâmături, spărturi; (popular) golomoz, (variantă) moluz.
Spargere, substantiv
Sinonime:
ciobire, ciobit, ciocnire, crăpare, crăpat, deschidere, despicare, despicat, dezbinare, disensiune, distrugere, erupție, explodare, fisurare, fisurat, forțare, furt, găurire, împrăștiere, încetare, înfrângere, învingere, jefuire, neînțelegere, nimicire, plesnire, plesnit, pocnire, risipire, rupere, scindare, sfărâmare, sfârșit, spart, spintecare, spintecat, străpungere, stricare, tăiat, tăiere, terminare, violare, vulcanism, zdrobire.
Încetare, substantiv
Sinonime:
contenire, curmare, dispariție, întrerupere, oprire, potolire, sfârșit, sistare, stingere, suspendare, terminare, trecere, (învechit și popular) opreală, (învechit și regional) spargere, (învechit) precurmare, (popular) spart.
Prelucă, substantiv (regional)
Sinonime:
crâng, despicătură, gaură, imaș, izlaz, luncă, pășune, poiană (mică), rariște, scobitură, spărtură, staul, vale, vâlcea, zăvoi, (învechit) preluce, (regional) lucină.
Terminare, substantiv
Sinonime:
absolvență, absolvire, consumare, epuizare, isprăvire, isprăvit, încetare, încheiere, închidere, lichidare, sfârșire, sfârșit, terminat, (învechit și regional) spargere, (învechit și regional) spart, (învechit) săvârșire, (popular) gătare, (popular) istovire, (popular) mântuire, (rar) terminație.
Stricat (stricată), adjectiv
Sinonime:
acrit, acru, alterat, avariat, becisnic, bolnav, cariat, certat, contrafăcut, corupt, dărăpănat, decăzut, defect, defectat, defectuos, deformat, degradat, denaturat, depravat, deranjat, dereglat, descompus, desfăcut, desfrânat, destrăbălat, deteriorat, dezmățat, falsificat, fermentat, forțat, găunos, găurit, greșit, hârbuit, hodorogit, imoral, incorect, împuțit, înăcrit, învechit, măcinat, mâniat, mutilat, necorect, nerușinat, paradit, părăginit, pervertit, pocit, poluat, ponosit, prăpădit, prost, rablagit, rău, rânced, ros, ruinat, rupt, scâlciat, schilod, schilodit, schimonosit, spart, spălăcit, stătut, stâlcit, stropșit, supărat, șters, tocit, uzat, vătămat, viciat, vicios, (figurat) schingiuit, (învechit și popular) searbăd, (învechit și regional) rușinat, (învechit și regional) scorboroșit, (învechit și regional) scorburos, (învechit) aselghicesc, (învechit) demoralizat, (învechit) preacurvar, (învechit) preacurvitor, (învechit) spurcat, (livresc) libertin, (Moldova) hrentuit, (popular și familiar) parșiv, (popular) curvar, (popular) deșucheat, (prin Maramureș) scopt, (rar) deșănțat, (rar) detracat, (rar) răblărit, (rar) smintit, (regional și familiar) părăduit, (regional) mocnit, (regional) răntuit, (regional) sărbezit, (regional) șucheat, (regional) teșmenit.
Tioc, substantiv (regional)
Sinonime:
ciob, hârb, spărtură, țandără.
Hudă, substantiv (regional)
Sinonime:
ascunzătoare, carie, deschizătură, gaură, mină, nară, ocnă, perforație, spărtură, uliță, (regional) casă, (regional) hudiță, (regional) hudră.
Eunucoid, adjectiv
Sinonime:
(despre voce) ca de castrat, spart, strident.
Sfâşietură, substantiv
Sinonime:
gaură, ruptură, sfâșiere, spintecătură, zdreanță, (învechit) spărtură.
Plesnire, substantiv
Sinonime:
ciobire, ciobit, ciocnire, crăpare, crăpat, deschidere, desfacere, despicare, fisurare, fisurat, pălmuire, plesnit, pocnire, spargere, spart, trosnire, (rar) plesneală, (variantă) pleznire.
Sfâșiat, adjectiv
Sinonime:
ferfenițit, găurit, hărtănit, rupt, sfârtecat, sfârticat, spintecat, uzat, zdrențăros, zdrențuit, (figurat) întristat, (figurat) mâhnit, (învechit și regional) mursecat, (învechit și regional) spârcuit, (învechit) sfâșiet, (învechit) spart, (popular și familiar) ferfenițos, (popular) zdrențos, (regional) peticit.
Lacedemonian, adjectiv (și substantiv)
Sinonime:
lacedemonez, spartan, spartiat, (învechit) lachedemon, (învechit) lachedemoneu.
Lacedemona, substantiv propriu
Sinonime:
(Grecia antică) Sparta.
Sfărâmare, substantiv
Sinonime:
agitare, agitație, caznă, căznire, chin, chinuire, concasare, dărâmare, dărâmătură, desființare, destrămare, distrugere, fărâmare, fărâmițare, frământare, frământat, frângere, împrăștiere, măcinare, măcinat, măciniș, mărunțire, mărunțit, melițare, melițat, nimicire, osteneală, pisare, pisat, potopire, prăpădire, râșnit, sfărâmat, silire, spargere, spart, spulberare, străduială, străduință, străduire, strivire, tocare, tocat, trudă, trudire, trudnicie, turtire, zbatere, zbucium, zbuciumare, zdrobire, (învechit și popular) pierdere, (învechit și popular) pistoseală, (învechit și popular) risipire, (învechit și regional) strucinătură, (învechit și regional) strucire, (învechit și regional) strucitură, (învechit) afanisire, (învechit) înfrângere, (învechit) învăluire, (învechit) năslire, (învechit) nevoie, (învechit) nevoință, (învechit) osârdie, (învechit) osârdnicie, (învechit) osârduință, (învechit) osârduire, (învechit) sârguială, (învechit) sfărmăt, (învechit) sodomire, (învechit) strădănuire, (învechit) strucinare, (învechit) topire, (învechit) volnicie, (învechit) zdruncinare, (popular și familiar) stropșeală, (popular și familiar) stropșire, (popular) canoneală, (popular) canonire, (popular) isprăvire, (popular) sârguință, (popular) zdrobeală, (popular) zdrumicare, (popular) zobire, (rar) casare, (rar) chinuială, (rar) mărunțișare, (rar) prăbușire, (regional) verpelire; (variante) (învechit și regional) sfărmare, (învechit) sfărămare, (învechit) sfărâmire.
Spărsătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
ciobitură, ciocnitură, crăpătură, deschizătură, fisură, gaură, plesnitură, ruptură, spargere, spart, spărtură.
Spărgătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
ciobitură, crăpătură, fisură, plesnitură, spărtură.
Pușticat, adjectiv (regional)
Sinonime:
găurit, spart.
Sfărâmicios, adjectiv
Sinonime:
friabil, mălăietic, mălăieț, mălăiețos, țăndăros, (învechit) spărtigos, (popular) fărâmicios, (regional) crohos, (regional) roinos, (regional) scrupos, (regional) sfărmos, (regional) țârfos, (regional) zdroburos, (regional) zguros, (regional) zgurupăcios, (regional) zgurupos; (variante) sfărămicios, sfărâmăcios, sfărimicios, sfărmăcios, sfărmâcios, sfărmicios.
Sfărmos, adjectiv (regional)
Sinonime:
făinos, fărâmicios, friabil, sfărâmicios, (învechit) spărtigos, (regional) scrupos.