Doborâre, substantiv
Sinonime:
culcare, dărâmare, lungire, prăbuşire, prăvălire, răsturnare, trântire, (învechit) răsturnătură, aruncare, azvârlire.
Abatere (abateri), substantiv feminin
Sinonime:
aberație, anomalie, contravenție, culcare pe pământ, culpabilitate, culpă, deformare, deplasare, derivă, deviație, deviere, doborâre, eroare, excepție, greșeală, infracțiune, încălcare (de norme), îndepărtare, mutare, ocolire, păcat, schimbare, vină, vinovăție, (figurat) deprimare, (figurat) rătăcire, (învechit și figurat) rătăceală, (învechit și regional) teahnă, (învechit) cusur, (învechit) săblaznă, (învechit) scandal, (învechit) smintă, (învechit) sminteală, (livresc) eres, (Oltenia, Muntenia și Moldova) ponos, (rar) prihană, (regional) greș.
Prăbuşire, substantiv feminin
Sinonime:
cădere, colaps, crah, culcare, dărăpănare, dărâmare, dărâmat, decădere, declin, degringoladă, deprimare, destrămare, deznădejde, doborâre, lungire, năruire, năruit, picare, prăbușeală, prăvălire, răsturnare, risipire, rostogolire, rostogolit, scufundare, surpare, surpat, trântire, (învechit) răsturnătură, (învechit) risipă.
Abataj (abataje), substantiv neutru
Sinonime:
abatere, doborâre, exterminare, imolație, sacrificare, tăiere; (minerit) havaj, havare, (prin Transilvania) ort; (marinărie) carenaj.
Aruncare, substantiv
Sinonime:
azvârlire, lepădare, zvârlire; proiectare; lansare, tragere; doborâre; cheltuire.
Azvârlire, substantiv
Sinonime:
aruncare, proiectare, lansare, tragere; doborâre; cheltuire.
Culcare, substantiv
Sinonime:
culcat, întindere, lungire, trântire, odihnă, doborâre, tăvălire, aplecare.
Dărâmare, substantiv
Sinonime:
demolare, prăbuşire, cădere, doborâre, ruinare, surpare.
Trântire, substantiv
Sinonime:
aruncare, azvârlire, culcare, doborâre.
Răpunere, substantiv
Sinonime:
asasinare, doborâre, înfrângere, moarte, omorâre, pieire, suprimare, ucidere.
Prăvălire, substantiv
Sinonime:
cădere, dărâmare, decădere, doborâre, năruire, prăbușire, rostogolire, (rar) rostogolit, surpare.
Lungire, substantiv
Sinonime:
culcare, culcat, dărâmare, diluare, doborâre, întindere, prăbușire, prăvălire, prelungire, răsturnare, trântire, (învechit) răsturnătură, (lingvistică) hifen.
Tăvălire, substantiv
Sinonime:
culcare, doborâre, rostogolire, strivire, zvârcolire, (învechit și figurat) înjosire, (învechit) tăvălitură, (regional) târnoseală, (regional) trevelit.
Răsturnătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
culcare, dărâmare, doborâre, lungire, prăbușire, prăvălire, răsturnare, trântire.