Despărţire, substantiv feminin
Sinonime:
delimitare, răzleţire, hotărnicire; îndepărtare, distanţare, înstrăinare; separare, divorţ; desprindere, detaşare, izolare, separaţie, (învechit) dezunire, (rar) segregare, segregaţie, descompunere, desfacere, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, (rar) dezalcătuire, compartiment; circă, circumscripţie, secţie.
Bifurcaţie, substantiv feminin Sinonime:
bifurcare, despărţire, desfacere, scindare, separație, separare, diviziune; branșă; bretea; intersecție.
Caza, verb Sinonime:
a găzdui, a instala, a încartirui. Caza, substantiv
Sinonime:
comitat, district. Cază, substantiv
Sinonime:
căsuţă, compartiment, despărţire, despărţitură.
Compartiment, substantiv neutru
Sinonime:
căsuţă, despărţire, despărţitură, (învechit) despărţământ, (franţuzism învechit) cază; (învechit) cupeu; sferă, domeniu, sector, secţie.
Demarcaţie, substantiv feminin Sinonime:
despărţire, delimitare, separare; precizare, fixare.
Diviziune, substantiv feminin
Sinonime:
împărţire, fragmentare, separare, scindare, despărţire, secţiune, gradaţie; (biologie) (diviziune directă) amitoză.
Fractura, verb
Sinonime:
a frânge, a rupe, a zdrobi. Fractură, substantiv
Sinonime:
ruptură, (popular) frântură; (la figurat) despărțire; casură; falie.
Paravan, substantiv neutru Sinonime:
perete, despărţire; adăpost, camuflaj; (figurat) alibi, pretext, acoperire.
Schismă, substantiv feminin
Sinonime:
despărţire, dezbinare, disidență, donatism, erezie, eterodoxie, ruptură, sacrilegiu, sciziune, secesiune, separație, (figurat) neînţelegere.
Sciziune, substantiv feminin Sinonime:
despărţire, ruptură, fracţionare, divizare, dezbinare, scizionare.
Secesiune, substantiv feminin Sinonime:
separare, despărţire, izolare.
Separaţie, substantiv feminin Sinonime:
despărţire, desfacere, izolare, desprindere, detaşare, dislocare, fragmentare, secţionare, tăiere; diferenţiere, distincţie, discriminare.
Descompunere, substantiv
Sinonime:
desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare, (rar) dezalcătuire; putrefacţie, alterare, râncezire; corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, dezmembrare, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune.
Despărţenie, substantiv
Sinonime:
despărţire, divorţ, separare, separaţie.
Despărţimânt, substantiv
Sinonime:
căsuţă, compartiment, despărţire, despărţitură.
Desprindere, substantiv
Sinonime:
despărţire, dezlipire, scoatere, desfacere, dislocare; (tehnică) decroşare.
Detaşare, substantiv
Sinonime:
desfacere, desprindere, dezlipire; despărţire, separaţie; dezinteresare, indiferență, insensibilitate, nepăsare.
Dezalcătuire, substantiv
Sinonime:
descompunere, desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare.
Dezunire, substantiv
Sinonime:
animozitate, ceartă, conflict, despărţire, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînţelegere, separare, vrajbă, zâzanie.
Divorţ, substantiv
Sinonime:
despărţire, dezacord, nepotrivire, repudiere, ruptură, separare, separaţie; (învechit) divorciu, divors, divorția, divorțium; (popular) despărţenie, (regional) dihorț.
Disjuncție, substantiv
Sinonime:
bifurcație, excludere reciprocă, despărțire, diviziune, divorț, sciziune, separare; diastază; asindent, asindeton; conectiv.
Scisiune, substantiv
Sinonime:
(învechit) despărțire, dezbinare, disidență, schizmă, sciziune.
Cloison, substantiv
Sinonime:
cloazon, despărțire, diafragmă, diviziune, ecran, membrană, menisc, perete despărțitor subțire, separare, separație.
Secţie, substantiv
Sinonime:
arondisment, atelier, branșă, brigadă, capitol, celulă, circă, circumscripție, comisariat, compartiment, cvartal, district, diviziune, falangă, grupă, local, miliție, poliție, raion, ramificare, ramură, sală, secțiune, subdiviziune, subfilială, subunitate, trupă, unitate, (învechit) despărțire.
Dezbătare, substantiv
Sinonime:
clarificare, despărțire, dezbătat, hotărâre, lecuire, limpezire, trezire.
Divorțare, substantiv
Sinonime:
despărțire.
Spațiere, substantiv
Sinonime:
depărtare, despărțire, distanțare, distanțiere, îndepărtare, rărire.
Despreunat, adjectiv (învechit)
Sinonime:
(învechit) desfăcut, (învechit) dezîmpreunat, (popular) despărțit. Despreunat, substantiv (învechit)
Sinonime:
(învechit) despreunare, (învechit) dezîmpreunat, (popular) despărțire.
Despreunare, substantiv (popular)
Sinonime:
(învechit și popular) despărțire, (învechit) despreunat, (învechit) dezîmpreunare.
Repudiere, substantiv
Sinonime:
abandon, despărțire, divorț, rejet, renegare, renunțare, respingere, ruptură.
Izolare, substantiv
Sinonime:
despărțire, desprindere, detașare, individualizare, izolat, izolație, retragere, segregare, segregație, separare, separatism, separație, singularizare, singurătate, (figurat) schimnicie, (figurat) sihăstrie, (livresc) solitudine, (rar) însingurare.
Ramificare, substantiv
Sinonime:
despărțire în ramuri, diversificare, ramificaţie, (învechit) ramificațiune, (rar) rămurire.
Rupere, substantiv
Sinonime:
abrogare, anulare, aplecare, culegere, descompunere, desfacere, despărțire, desprindere, detașare, fracturare, frângere, izolare, împrăștiere, întrerupere, răsfirare, răzlețire, revărsare, risipire, roadere, rupt, ruptură, separare, sfâșiere, smulgere, spargere, spintecare, spintecat, stricare, surpare, uzare, zdrobire, (figurat) distrugere, (figurat) îndepărtare, (figurat) înstrăinare, (figurat) ruinare, (învechit) împărțire, (învechit) jefuire, (învechit) rumpere, (învechit; la figurat) întristare, (la jocul de cărți) tăiere, (rar) fărâmițare, (regional) sfărâmare.
Dezacuplare, substantiv
Sinonime:
debranșare, deconectare, deconectat, decuplare, despărțire, desperecheat, desperechere, detașare, dezunire, separare.
Defalcare, substantiv
Sinonime:
decont, decontare, decontat, deducere, defalcat, defalcație, despărțire, desprindere, eșalonare, împărțire, lotizare, repartizare, scădere, substracție, (învechit) cosire (a ierbii), (variantă) (învechit) defălcare.
Separare, substantiv
Sinonime:
delimitare, demarcaj, demarcare, demarcație, descompunere, desfacere, despărțire, despărțit, desprindere, detașare, diferențiere, dihotomie, disjuncție, disjungere, disociație, disociere, divizare, diviziune, divorț, fracționare, hotărnicie, izolare, împărțire, scindare, scizionare, separație, (învechit) dezunire, (popular) despărțenie, (rar) dezalcătuire, (rar) segregare, (rar) segregație.
Desfrățit, substantiv
Sinonime:
desfrățire, despărțire. Desfrățit, adjectiv
Sinonime:
despărțit.
Desfrățire, substantiv
Sinonime:
desfrățit, despărțire.
Divulsie, substantiv
Sinonime:
avulsie, avulsiune, dezrădăcinare, dilatație (forțată), extragere, scoatere violentă, smulgere, (figurat) despărțire, (variantă) divulsiune.
Despărțiciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
bifurcare, clasificare, deosebire, desfacere, despărțire, despărțit, despărțitură, despicare, divorț, împărțire, rupere, (figurat) învrăjbire, (învechit) despărțeală, (învechit) despărțenie, (învechit) parte, (învechit) subdiviziune.
Despărțeală, substantiv (învechit)
Sinonime:
bifurcare, clasificare, deosebire, desfacere, despărțire, despărțit, despărțitură, despicare, divorț, împărțire, rupere, (figurat) învrăjbire, (învechit) despărțiciune, (învechit) despărțenie, (învechit) parte, (învechit) subdiviziune.