Dărâmătură, substantiv feminin Sinonime:
surpătură, mină.
Dărăpănătură, substantiv feminin
Sinonime:
baracă, clădire în ruină, construcție dărăpănată, hardughie, şandrama; dărâmătură, năruitură, paragină, prăbușitură, ruină, surpare, surpătură, (învechit) risipă, (învechit) risipitură, (regional) ruinătură.
Rovină, substantiv feminin Sinonime:
groapă, adâncitură, râpă, surpătură, mlaştină, mocirlă; ruină, dărâmătură.
Ruina, verb Sinonime:
a se dărăpăna, a se nărui, a se surpa, a se degrada, a se distruge, a se preface în ruină; a sărăci, a scăpăta, a da faliment, a mofluzi, a rămâne falit, a decădea. Ruină, substantiv feminin Sinonime:
dărâmătură, surpătură, risipitură; faliment, bancrută, dezastru, mofluzie.
Surpătură, substantiv feminin Sinonime:
ruină, dărâmătură; (popular) hernie.
Surpare, substantiv
Sinonime:
prăbuşire, scufundare; (geologie) surpătură; dărăpănătură, dărâmătură, detronare, hernie, mazilire, mazilit, năruitură, paragină, prăbuşitură, ruină.
Risipitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
abis, abundență, adânc, alungare, belșug, dărăpănătură, dărâmare, dărâmătură, distrugere, împrăștiere, înfrângere, năruire, năruitură, paragină, prăbușitură, prăpastie, ruină, surpătură, zdrobire.
Ruinătură, substantiv (regional)
Sinonime:
dărăpănătură, dărâmătură, năruitură, paragină, prăbușitură, ruină, surpătură.
Prăbuşitură, substantiv
Sinonime:
dărăpănătură, dărâmătură, năruitură, paragină, ruină, surpătură, (învechit) risipă, (învechit) risipitură, (învechit) surpare, (regional) ruinătură.
Năruitură, substantiv
Sinonime:
dărăpănătură, dărâmătură, năruială, paragină, prăbușire, prăbușitură, prăvălire, ruină, surpare, surpătură, teren năruit, (învechit) risipă, (învechit) risipitură, (regional) nărăitură, (regional) ruinătură.
Sfărâmare, substantiv
Sinonime:
agitare, agitație, caznă, căznire, chin, chinuire, concasare, dărâmare, dărâmătură, desființare, destrămare, distrugere, fărâmare, fărâmițare, frământare, frământat, frângere, împrăștiere, măcinare, măcinat, măciniș, mărunțire, mărunțit, melițare, melițat, nimicire, osteneală, pisare, pisat, potopire, prăpădire, râșnit, sfărâmat, silire, spargere, spart, spulberare, străduială, străduință, străduire, strivire, tocare, tocat, trudă, trudire, trudnicie, turtire, zbatere, zbucium, zbuciumare, zdrobire, (învechit și popular) pierdere, (învechit și popular) pistoseală, (învechit și popular) risipire, (învechit și regional) strucinătură, (învechit și regional) strucire, (învechit și regional) strucitură, (învechit) afanisire, (învechit) înfrângere, (învechit) învăluire, (învechit) năslire, (învechit) nevoie, (învechit) nevoință, (învechit) osârdie, (învechit) osârdnicie, (învechit) osârduință, (învechit) osârduire, (învechit) sârguială, (învechit) sfărmăt, (învechit) sodomire, (învechit) strădănuire, (învechit) strucinare, (învechit) topire, (învechit) volnicie, (învechit) zdruncinare, (popular și familiar) stropșeală, (popular și familiar) stropșire, (popular) canoneală, (popular) canonire, (popular) isprăvire, (popular) sârguință, (popular) zdrobeală, (popular) zdrumicare, (popular) zobire, (rar) casare, (rar) chinuială, (rar) mărunțișare, (rar) prăbușire, (regional) verpelire; (variante) (învechit și regional) sfărmare, (învechit) sfărămare, (învechit) sfărâmire.
Boșorog, adjectiv
Sinonime:
bătrân, boșorogit, hodorogit, ramolit, surpat, vătămat, (popular) coios. Boșorog, substantiv
Sinonime:
babalâc, cojocină, moșneag, (argotic) junghi, (familiar) dărâmătură, (familiar) hodorog, (învechit) beșleagă, (regional) moșorog, (regional) vâj.