Comană, substantiv
Sinonime:
coamă, creastă, culme.
Comănac, substantiv neutru
Sinonime:
acoperământ, acoperiș, capac, căciulă, pălărie, potcap; creangă, ramură; (variante) comanac, cumănac, cămănac.
Acoperământ, substantiv
Sinonime:
acoperiș, adăpost, capac, căciulă, comănac, înveliș, învelitoare, pălărie, potcap, (învechit și popular) coperiș, (învechit și popular) pocrov, (învechit și regional) pocriș, (învechit) acopereală, (învechit) pocrovăț, (învechit) pocroveață, (învechit) tombateră, (învechit) tompateră, (popular) coperemânt, (prin Banat) astrucământ, (prin Oltenia) astrucuș, (regional) haizaș, (variantă) acoperemânt.
Coamă, substantiv
Sinonime:
creastă, culme, (regional) comană, coroană, laţ, samară, slimnă, muchie.
Culion, substantiv (învechit)
Sinonime:
acoperământ, comănac, potcap (mic), (învechit) cuculiu.
Cibică, substantiv (regional)
Sinonime:
capelă militărească, comanac (de suman), (Transilvania și Bucovina) șapcă militară.