Boncăi
Boncăi,
verb
Sinonime
:
a
boncălui,
(regional)
a
râncăi,
a
râncălui.
Boncăit
Boncăit,
substantiv
Sinonime
:
boncăluit.
Boncălui
Boncălui,
verb
Sinonime
:
a
mugi,
a
rage;
a
boncăi.
Boncănit
Boncănit,
substantiv
Sinonime
:
boncăit,
boncăluit,
boncănire.
Linkuri utile
Dicţionarul limbii române în format electronic
Dicționar de anagrame
Dicționar de paronime
Formular de contact
Căutări recente
Curăţel
Boncăi
Proximitate
Intermediar
Desprinde
Probăluire
Preoțit
Nevoită
Mocârţan
Confidenţă
şură
Coafură
Câmp
Poantilist
Programator
ştrenche
Incoerent
Piscină
Campare
Microfilm
Gugoașă
Deochi
Rămâne
Combinaţie
Macrobie
Zmeurică
Dezmădulare
Hipertimesie
Focul-lui-Dumnezeu
Pribolnic
Validă
Murmurătură
Teratogen
şercan
Sicofantie
Distinge
şoselare
Chist
Buletin
Făurărit
Șerpoaie
Benefic
Tranşee
Culegere
Pacifica
Hidroexplozie
Hârghe
Canto
Mâncare
Aituire
Rărmurat
Teatralism
Cerceluş
Clarificat
Tahigraf
Regândi
Emalument
Cabaret
învăţat
Străchinuţă
Meremet
Bivitelin
Avarițiune
Conlocutor
Dozaj
Aliena
Ciumărât
Iernătură
Laureat
Hupă
Ochiul-șarpelui
Sfinţie
Paretisire
Subscris
Opune
Stătut
Scârciom
Bonifica
Masă
Voi
Intens
Oglindare
Rayonnism
Compensator
Sitei
Călduț
Bună-ziua
Cumpătat
Loriform
Cicălire
Fărâmit
Mucărie
Vulgariza
Oblocel
Iarba-curălei
Comestibil
Sancție
Armic
Ipidemie
Elitist
Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie
RSS