Flexiune, substantiv feminin
Sinonime:
arcuire, curbare, încovoiere, îndoire, mlădiere, modificare, schimbare, transformare; (gramatică) (flexiune nominală) declinare, declinaţie, (învechit) plecare.
Aplecare, substantiv feminin Sinonime:
înclinare, plecare, încovoiere, îndoire, curbare, flexiune; (figurat) predispoziție, înclinaţie, aplicare, aptitudine, tragere (pentru ceva).
Boltă, substantiv feminin Sinonime:
firmament, cer; cupolă, boltitură, arc, arcadă, arcuire, gang; încovoiere, flexiune, curbură; (regional) prăvălie, dugheană, băcănie, bogasierie, magazin.
Conjugare, substantiv feminin
Sinonime:
flexiune verbală; îmbinare, împletire, unire.
Arcuire, substantiv
Sinonime:
încovoiere, flexiune, curbură.
Curbare, substantiv
Sinonime:
aplecare, arcuire, culcare, culcat, flexiune, înclinare, încovoiere, îndoire, plecare, strâmbare, (învechit și regional) încujbare.
Declinare, substantiv
Sinonime:
(gramatică) declinaţie, flexiune nominală, (învechit) plecare.
Încovoiere, substantiv
Sinonime:
aplecare, arcuire, curbare, flexiune, încovrigare, îndoire, (învechit și regional) încujbare.
Moțiune, substantiv
Sinonime:
flexiune; mișcare; propozițiune, propunere.
Retroflexiune, substantiv
Sinonime:
flexiune orientată înapoi, retroflexie.
Îndoire, substantiv
Sinonime:
aplecare, curbare, dublare, flexiune, împăturire, încovoiere, încovrigare, mlădiere, strâmbare, suflecare, (învechit) îndoială.
Plecare, substantiv
Sinonime:
afecțiune, aplecare, aplicație, aptitudine, ascultare, atașament, atracție, chemare, compliment, dar, declinare, declinație, deplasare, ducă, ducere, flexiune nominală, gând ascuns, har, imbold, impuls, intenție, închinăciune, înclinare, înclinație, înzestrare, mătanie, mergere, mers, plecăciune, ploconeală, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, prosternare, respect, reverență, simpatie, smerenie, start, supunere, talent, temenea, vocație, (franțuzism învechit) depart.
Neflexibil, adjectiv
Sinonime:
dur, ferm, inebranlabil, inflexibil, neelastic, rigid, rigidizat, tare, țeapăn, (despre cuvinte) lipsit de flexiune, (învechit) neplecat.
Dezinență, substantiv
Sinonime:
(gramatică) afix, flexiune, sufix, terminație, (învechit) desinință, (variantă) desinență.