Ciupire, substantiv
Sinonime:
ciupit, pişcare, pişcat.
Ciupeală, substantiv
Sinonime:
ciupire, ciupitură, furt mărunt, furtișag, pișcare, pișcătură, șterpelire, (argotic) beție, (familiar) ciubuc.
Ciupit, adjectiv
Sinonime:
înţepat, pişcat. Ciupit, substantiv
Sinonime:
ciupire.
Frunzărire, substantiv
Sinonime:
citire superficială, foiletare, frunzăreală, frunzărit, răsfoială, răsfoire; ciugulire, ciupire, gustare.
Pişcare, substantiv
Sinonime:
ciupeală, ciupire, ciupit, ciupitură, pișcat, pișcătură.
Ciuguleală, substantiv
Sinonime:
ascuțire proastă, ceartă, ciugulire, ciugulit, ciupire, lăsare de urme, mâncat frugal, (regional; figurat) sărutare; boabe, grăunțe.
