Boncăi
Boncăi,
verb
Sinonime
:
a
boncălui,
(regional)
a
râncăi,
a
râncălui.
Boncăit
Boncăit,
substantiv
Sinonime
:
boncăluit.
Boncălui
Boncălui,
verb
Sinonime
:
a
mugi,
a
rage;
a
boncăi.
Boncănit
Boncănit,
substantiv
Sinonime
:
boncăit,
boncăluit,
boncănire.
Linkuri utile
Dicţionarul limbii române în format electronic
Dicționar de anagrame
Dicționar de paronime
Formular de contact
Căutări recente
Pârâtură
Boncăi
Amintire
Băjeni
Cupla
Sechestra
Izbucni
Băjenări
Bădădăi
Trivial
Ralanti
Fluierător
Turbofor
Fix
Intensă
Nălăgi
Jovaliu
Biogenetică
Pribegi
Atrofia
Prizil
Poduţ
Aerovehicul
Născătoare
Juvenitură
Cuantizare
Văraștină
Scobar
Flaut
Săticel
Mistral
țițeică
Latinitate
Surghiunit
Umbelifer
Năjit
Odontotehnică
Compresor
Coltosi
Chinină
Cronic
Asmuțeală
Tiporadiografie
Dezinfectat
Semilunar
Jimet
Insatisfacție
Mort
Tabacciu
Tufiş
Iederă-cu-cinci-foi
țuțuneică
Pacotilă
Ou
însămânţa
Neunde
înavuţit
Chicos
Nemulţumi
Selenoid
șosea
Prăbăli
Scârboasă
încheia
Vinoi
Inedit
Lung
Braică
Autorulotă
Rânzişoară
Bucăţică
Adamască
ştiinţă
Sătişor
Disproporţie
Aril
Cevaşilea
Diagonală
Senior
Dormind
Năzbâtă
Halucina
Înviermănoșa
Proistos
Antigramatical
Big-store
Tabaccerie
Anizocromemie
Redijare
Punctua
Suivantă
Demonofobie
Redactare
Igliţă
Selamalâc
Echipă
Daldiseală
Premonitoriu
Eliptico
Grifonaj
Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie
RSS