Turc (turcă)
Turc
(turcă),
adjectiv
Sinonime
:
turcesc;
(învechit)
osman,
osmanic,
osmanlâu,
osmănesc,
otoman,
otomanicesc,
otomănesc,
păgân,
păgânesc.
Turcă
Turcă,
substantiv
feminin
Sinonime
:
limba
turcească.
Turcafleț
Turcafleț,
substantiv
Sinonime
:
(argou)
fraier,
naiv.
Turcalău
Turcalău,
substantiv
(regional)
Sinonime
:
turc.
Turcaleț
Turcaleț,
substantiv
Sinonime
:
turculeț,
zmeu
turcesc.
Țurcălie
Țurcălie,
substantiv
(regional)
Sinonime
:
(regional)
născătoare,
(regional)
țurcă.
Turcăranie
Turcăranie,
substantiv
(regional)
Sinonime
:
turcime.
Turcarete
Turcarete,
substantiv
Sinonime
:
(botanică)
măseaua-ciutei.
Turcățăl
Turcățăl,
substantiv
Sinonime
:
(botanică)
holbură,
torcățăl,
turcățel.
Bimbaşă (bimbași)
Bimbaşă
(bimbași),
substantiv
masculin
(învechit)
Sinonime
:
colonel
(în
armata
turcă);
comandant,
căpetenie,
conducător,
cap,
şef,
ştab;
boss,
patron;
(variantă)
bimpașă.
Turculeţ
Turculeţ,
substantiv
masculin
Sinonime
:
(botanică)
floarea-paștelui,
floarea-paștilor,
floarea-păsărilor
floarea-vântului-galbenă,
găinușă,
gălbenele,
păștiță;
(ornitologie)
sticlete;
copil
de
turc,
turc,
turcaleț.
Capră (capre)
Capră
(capre),
substantiv
feminin
Sinonime
:
(zoologie)
(capră
de
munte)
capră-neagră,
capră-sălbatică;
(joc
popular
tradiţional
dansat
de
Anul
Nou)
(articulat)
(popular)
brezaia,
turca;
(suport
de
tăiat
lemne)
(regional)
măgar,
(Moldova
şi
Bucovina)
crăcană;
(suport
de
lemn)
căprior;
cleşte;
cumpănă;
(capra-dracului)
berbecel,
lupul-vrăbiilor,
mărăcinar,
pietroşel,
sfrâncioc;
cobilă,
compas,
grec;
(capră-nemţească)
calcea-calului;
(la
plural)
arşic.
Climpuş
Climpuş,
substantiv
Sinonime
:
arbiu,
ţurcă.
Turcism
Turcism,
substantiv
Sinonime
:
împrumut
din
limba
turcă.
Liță
Liță,
substantiv
Sinonime
:
chip,
față,
leliță,
țurcă;
cablu
electric.
Turc
Turc,
substantiv
Sinonime
:
(glumeț)
turcalete,
(învechit
și
popular)
necredincios,
(învechit
și
regional)
ciutac;
(învechit)
osman,
osmangiu,
osmanlâu,
otoman,
păgân,
șalvaragiu.
Turci
Turci,
verb
Sinonime
:
a
asimila
cu
populația
turcă,
a
converti
la
islamism,
a
deveni
turc,
(învechit
şi
popular)
a
se
păgâni;
a
se
ameţi,
a
se
chercheli,
a
se
îmbăta,
a
se
turmenta.
Turci,
substantiv
Sinonime
:
(botanică)
păpădie.
Turcie
Turcie,
substantiv
(învechit)
Sinonime
:
limba
turcă.
Celichiu
Celichiu,
substantiv
(regional)
Sinonime
:
(joc
de
copii)
popic,
țurcă.
Linkuri utile
Dicţionarul limbii române în format electronic
Cupoane de reducere
Dicționar de anagrame
Dicționar de paronime
Formular de contact
Căutări recente
Produs
Turcă
Prontosil
Dactilografia
ștean
Itinerantă
Stăncuşoară
Vojeire
Big-store
Poane
Reactivant
Soldaţi
Lampă
Iavaș-iavaș
Succintă
Tresărire
Muced
Alcoolimetrie
Iarbă-de-pe-marginea-căii
Existențială
Nejustificabil
Sprânceană
Jimba
Individualizat
Făţărnicie
Taină
Stupitul-cucului
Săpunaş
Grijuliu
Travestit
Fitologie
Popularizant
Târâtoare
Dracilă
Frică
Nesimţitor
Unger
Sopă
Inginer
Rufuliţă
Hărţui
Sarcodermă
Demimonden
Măr
Codâie
Extravaganță
Stăvărie
Coda
Respectuos
Capilifer
Renovațiune
Schimniceşte
Cântare
Smicurătură
Terasă
Finuc
Hialit
Putrescenţă
Calomniere
Grijă
Antipatic
Substantiv
Sbughi
Măzărată
Viespoi
Buşos
Coroană
Pubescență
Stoc
Cuvenit
Simţi
Săcăciune
Reascultare
Radiolog
Mediat
Superfin
Ştangă
Cronografic
Bostona
Scârciom
Prefectură
Creasta-cocoşului
Repezicios
Cinci
Resurecţie
Detriment
Ostensibil
îndemânatic
Gladioliform
Tricocefaloză
Ornant
Piguli
Introducere
Dalac
Egaliza
Metafrast
Fineză
Vomitiv
Extirpare
Scotch
Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie
Reduceri online!
RSS