Rui, adjectiv (regional)
Sinonime:
arămiu, roșcat, roșcovan, roșiatic; pistruiat. Rui, substantiv (regional)
Sinonime:
(ornitologie) ciocârlan, ciocârlie; (botanică) scumpie.
Ruina, verb Sinonime:
a se dărăpăna, a se nărui, a se surpa, a se degrada, a se distruge, a se preface în ruină; a sărăci, a scăpăta, a da faliment, a mofluzi, a rămâne falit, a decădea. Ruină, substantiv feminin Sinonime:
dărâmătură, surpătură, risipitură; faliment, bancrută, dezastru, mofluzie.
Ruinare, substantiv
Sinonime:
dărăpănare, degradare, distrugere, istovire, măcinare, năruire, părăginire, sărăcire, scăpătare, stricare, (familiar) decavare, (învechit) mișelire.
Ruinat (ruinată), adjectiv
Sinonime:
căzut în ruină; dărăpănat, distrus, degradat, măcinat, părăginit, prăpădit, stricat, demolat, delabrat, deteriorat, devastat; (figurat) sărăcit, scăpătat.
Ruinător (ruinătoare), adjectiv Sinonime:
distrugător, dezastruos, nefast, nenorocit.
Ruinătură, substantiv (regional)
Sinonime:
dărăpănătură, dărâmătură, năruitură, paragină, prăbușitură, ruină, surpătură.
Ruinire, substantiv (învechit)
Sinonime:
ruinare.
Ruinos, adjectiv (învechit)
Sinonime:
devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pustiitor, ruinător.
Bancrută, substantiv feminin Sinonime:
faliment, ruină, eşec total; dezastru, lichidare; (învechit) mofluzie. Bancruta, verb
Sinonime:
a falimenta.
Calici, verb Sinonime:
a deveni calic; a sărăci, a da faliment, a se ruina, (învechit) a mofluzi; (reflexiv) a se zgârci, a se scumpi; (regional) a ologi, a schilăvi; (învechit) a cerşi, a cere.
Căzătură, substantiv feminin
Sinonime:
babalâc, baccea, cădere, derbedeu, deșeu, femeie pierdută, hodoroagă, hodorog, javră, jigodie, lepădătură, lichea, mortăciune, necaz, nenorocire, netrebnic, persoană ruinată, prostituată, pușlama, ramolit, rest, scârnăvie, secătură, tăietură de ziar, tombateră, (argotic) trântă, (depreciativ) chegărie, (familiar) slăbătură, (figurat și depreciativ) ciuruc, (figurat și depreciativ) jabă, (figurat și învechit) hardughie, (figurat) hârb, (figurat) mucegai, (figurat) șandrama, (învechit) beșleagă, (popular) cioarsă, (popular) gioarsă, (popular) pieritură, (popular) potlog, (prin Moldova) băbălău, (regional și depreciativ) hleab, (regional și depreciativ) japalău, (regional și familiar) ghiuj, (regional) colodă, (regional) jap, (regional) matuf.
Dărăpăna, verb
Sinonime:
a se ruina, a se distruge, a se strica, a se hodorogi, a (se) dărâma, a (se) nărui, a (se) prăbuşi, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) surpa, (popular) a (se) hâi, (regional) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Oltenia, Transilvania şi Maramureș) a (se) sodomi, (prin Moldova şi Transilvania) a (se) ului, (învechit) a (se) prăpădi.
Dărăpănătură, substantiv feminin
Sinonime:
baracă, clădire în ruină, construcție dărăpănată, hardughie, şandrama; dărâmătură, năruitură, paragină, prăbușitură, ruină, surpare, surpătură, (învechit) risipă, (învechit) risipitură, (regional) ruinătură.
Decava, verb Sinonime:
a ruina, a se distruge, a sărăci, a-şi pierde averea.
Degrada, verb Sinonime:
a înjosi, a compromite, a dezonora; a strica, a distruge, a deteriora, a ruina, a nărui.
Devasta, verb Sinonime:
a distruge, a nimici, a pustii, a ruina; a jefui, a prăda.
Distruge, verb
Sinonime:
a (se) nimici, a (se) ruina, a desfiinţa, a face praf, a stârpi, a devasta, a pârjoli, a (se) prăpădi, a pustii, (regional) a pustului, (învechit) a sfârşi, a (se) strica, a lichida, (figurat) a topi; a masacra, a rade, a zdrobi, (învechit şi regional) a sparge, (figurat) a pulveriza, a şterge; a (se) nenoroci, (învechit şi regional) a (se) ticăloşi, a vătăma, a mistui, (figurat) a sfărâma, a ucide, a (se) mânca, a (se) roade.
Faliment, substantiv neutru
Sinonime:
sărăcie, scăpătare, mofluzie, bancrută, crah, (învechit şi regional) selamet, (învechit) mofluz, mofluzenie, mofluzlâc, (învechit, în Transilvania) cridă; (figurat) ruină, eșec total, eșec complet, nereușită totală, fiasco.
Falit (falită), adjectiv
Sinonime:
insolvabil, mofluz, sărăcit, scăpătat, aflat în faliment; (figurat) prăbușit, ruinat, distrus.
Hodorogit (hodorogită), adjectiv
Sinonime:
cu un picior în groapă, dărăpănat, degradat, deteriorat, hârâit, hârâitor, hârbuit, hrentuit, îmbătrânit, învechit (și stricat), ramolit, răguşit, ruinat, senil, stricat, şubrezit, uzat, (variantă) odorogit.
Măcina, verb
Sinonime:
a chinui, a consuma, a dărăpăna, a degrada, a depăna, a digera, a distruge, a examina îndelung, a fărâma, a fărâmiţa, a flecări, a frământa, a îndruga, a mânca, a medita îndelung, a mistui, a nărui, a nimici, a pălăvrăgi, a părăgini, a persecuta, a pisa, a prejudicia grav, a prigoni, a pulveriza, a râşni, a roade, a ruina, a rumega, a săpa, a scobi, a se zbate, a se zbuciuma, a sporovăi, a strica, a strivi, a submina, a surpa, a trăncăni, a zdrobi, (regional și familiar) a părădui, (Transilvania) a dorovăi.
Nărui, verb Sinonime:
a dărâma, a surpa, a prăbuşi, a ruina, a dărăpăna, a distruge, a nimici, a da jos, a da la pământ.
Nimicitor (nimicitoare), adjectiv
Sinonime:
devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, mistuitor, omorâtor, pustiitor, ruinător, ucigaş, ucigător, zdrobitor, (învechit și popular) pierzător, (învechit) dărăpănător, (învechit) pustiicios, (învechit) risipitor, (învechit) ruinos, (rar) prăpăditor.
Paragină, substantiv feminin Sinonime:
ruină, dărăpănătură, hardughie.
Părăgini, verb Sinonime:
(reflexiv) a se dărăpăna, a se ruina, a se strica, a se distruge, a se sălbătici.
Părăsit (părăsită), adjectiv Sinonime:
abandonat, lăsat; nepopulat, nelocuit, sălbatic, părăginit, dărăpănat, ruinat.
Pierzanie, substantiv feminin
Sinonime:
amărăciune, catastrofă, corupție, decadență, decădere, decedare, deces, degradare (morală), depravare, desfrânare, desfrâu, desperare, destrăbălare, dezastru, dezmăț, dispariție, disperare, durere, imoralitate, jale, masacru, măcel, moarte, năruire, nenorocire, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzare, prăbușire, prăpăd, prăpădire, primejdie de moarte, răposare, ruină, sfârșit, stingere, stricăciune, sucombare, suferință (mare), ucidere în masă, viciu, (figurat) descompunere, (figurat) putrefacție, (figurat) putreziciune, (învechit și figurat) putrejune, (învechit) aselghiciune, (învechit) aselghie, (învechit) desfătare, (învechit) pieire, (învechit) pierdere, (învechit) piericiune, (învechit) preacurvie, (învechit) preacurvire, (învechit) preaiubire, (popular) avort, (rar) deșănțare, (regional) pieiște.
Prăpăd, substantiv neutru Sinonime:
nenorocire, calamitate, urgie, dezastru, ruină; mulţime; belşug; avalanşă.
Prăpădit (prăpădită), adjectiv Sinonime:
stricat, deteriorat, rupt, ruinat; (figurat) nimicit, distrus, deprimat; slab, anemiat, bolnav, jigărit.
Pustii, verb Sinonime:
a devasta, a face praf, a nimici, a lăsa pustiu, a ruina, a distruge.
Pustiu (pustie), adjectiv Sinonime:
necultivat, neîngrijit, nelocuit, părăginit, ruinat, părăsit; nepopulat, deşert, gol, vid; (figurat) fără rost, fără sens, zadarnic; singur, izolat, stingher.
Putregăit (putregăită), adjectiv Sinonime:
putrezit, putred, ros, distrus; ruinat, dărăpănat.
Rablagi, verb Sinonime:
a se uza, a se deteriora, a se hodorogi, a se degrada, a se strica, a se ruina, a se ramoli; (figurat) a îmbătrâni. Răblăgi, verb
Sinonime:
a (se) rablagi.
Rablă, substantiv feminin Sinonime:
vechitură, ruină; mârțoagă, gloabă.
Risipi, verb Sinonime:
a împrăştia, a se răspândi, a spulbera, a irosi, a părădui, a degrada, a arunca, a cheltui; a pune pe fugă, a respinge, a înfrânge; a pieri, a dispărea, a se spulbera, a se nărui, a surpa, a distruge, a ruina, a prăbuşi, a nimici.
Rovină, substantiv feminin Sinonime:
groapă, adâncitură, râpă, surpătură, mlaştină, mocirlă; ruină, dărâmătură.
Sapă, substantiv feminin Sinonime:
săpat, prăşit; crupă. Săpa, verb Sinonime:
(figurat) a întipări, a imprima; a roade, a măcina, a ruina, a dărâma, a nimici; (figurat) a unelti, a urzi, a submina, a defăima, a compromite.
Sărac (săracă), adjectiv Sinonime:
sărman, nevoiaş, strâmtorat, împovărat, scăpătat, ruinat, calic, în mizerie, cerşetor, golan; biet, nenorocit; neroditor, neproductiv, nefertil, sec, steril.
Sărăci, verb Sinonime:
a scăpăta, a calici, a se ruina, a ajunge în sapă de lemn, a decădea, a da de fundul sacului, a rămâne pe drumuri; a despuia, a jecmăni, a fura, a sustrage, a lăsa pe drumuri.
Surpa, verb Sinonime:
a se prăbuşi, a se dărâma, a se nărui; a doborî, a distruge, a nimici, a ruina; (figurat) a submina, a săpa.
Surpătură, substantiv feminin Sinonime:
ruină, dărâmătură; (popular) hernie.
Toca, verb Sinonime:
a tăia, a mărunţi; (figurat) a cheltui, a risipi, (figurat) a consuma, a sărăci, a ruina; (figurat) a sporovăi, a flecări, a trăncăni, a cleveti; a bate, a ciocăni, a lovi, a snopi.
Usca, verb Sinonime:
a zvânta, a zbici, a deshidrata (legume, fructe); a se atrofia, a se veşteji, a se sfriji, a se ofili; (familiar) a ruina, a sărăci.
Îmburda, verb (regional)
Sinonime:
a (se) prăbuși, a (se) răsturna, a (se) rostogoli, a (se) trânti la pământ, a cădea, a da peste cap, a doborî, a întoarce, a pica, a răscoli, a răvăși, a se dărâma, a se împiedica, a se nărui, a se prăvăli, a se ruina, a se surpa, (învechit; figurat) a nimici, (variantă) a (se) îmborda.
Mofluz (mofluză), adjectiv
Sinonime:
ruinat, falit, nesatisfăcut, nereușit.
Arămiu (arămie), adjectiv
Sinonime:
bronzat, galben-portocaliu, galben-roșcat, roșcat, roșcovan, roșiatic, roșu gălbui, (învechit și regional) rus, (regional) rui, (regional) rușeț.
Decrepitudine (decrepitudini), substantiv feminin
Sinonime:
slăbiciune extremă, ramoleală, ramolire, ramolisment, senilitate; hodorogeală; (figurat) decădere extremă, ruină.
Călugărișoară, substantiv
Sinonime:
călugăriță, (botanică) ruin, (variantă) călugăricioară.
Dărăpănare, substantiv
Sinonime:
ruinare, cădere, dărâmare, dărâmat, năruire, năruit, prăbuşire, prăvălire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbuşeală, (învechit) risipă.
Dărăpănat, adjectiv
Sinonime:
ruinat, dărâmat, năruit, prăbuşit, prăvălit, risipit, surpat, (popular) hâit.
Dărăpănător, adjectiv
Sinonime:
devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pustiitor, ruinător.
Dărâmare, substantiv
Sinonime:
demolare, prăbuşire, cădere, doborâre, ruinare, surpare.
Surpare, substantiv
Sinonime:
dărăpănătură, dărâmătură, detronare, hernie, mazilire, mazilit, năruitură, paragină, prăbușire, prăbușitură, ruină, scufundare, surpătură, (regional) nisipire.
Decavare, substantiv
Sinonime:
ruinare, distrugere, sărăcire, scăpătare.
Decavat, adjectiv
Sinonime:
ruinat, distrus, sărăcit, scăpătat.
Decădea, verb
Sinonime:
a regresa, (învechit) a (se) înapoia, a scădea, a scăpăta, a retrograda; a se animaliza, a (se) abrutiza, a se declasa, a se degrada, a se degenera, a se ruina; a se corupe.
Degradare, substantiv
Sinonime:
ruinare, deteriorare, ponosire, depreciere, prostire; decădere, declasare, înjosire.
Degradat, adjectiv
Sinonime:
ruinat, deteriorat, ponosit, depreciat, decăzut, înjosit.
Degringoladă, substantiv
Sinonime:
debandadă, prăbușire, rostogolire rapidă, cădere, cabriolă; (figurat) decădere treptată, degradare progresivă, ruinare.
Demola, verb
Sinonime:
a dărâma, a sparge, a casa, a deteriora, a distruge, a rade, a ruina.
Demolițiune, substantiv
Sinonime:
demolare, dărâmare, destrucție, destrucțiune, ruinare.
Demolat, adjectiv
Sinonime:
dărâmat, ruinat; (figurat) obosit. Demolat, substantiv
Sinonime:
demolare, (figurat) distrugere.
Devastat, adjectiv
Sinonime:
distrus, ruinat, pustiit, jefuit, prădat, nimicit, pârjolit.
Devastator, adjectiv
Sinonime:
bântuitor, destructor, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pârjolitor, pustiitor, ruinător, vandalic, (învechit și popular) pierzător, (învechit) dărăpănător, (învechit) pustiicios, (învechit) risipitor, (învechit) ruinos, (rar) prăpăditor.
Dezintegra, verb
Sinonime:
a atomiza, a decompoza, a descompune, a (se) dezagrega, a disocia, a ruina, a scinda, a separa.
Distrugător, adjectiv
Sinonime:
devastator, dezastruos, distructiv, exterminator, nimicitor, nuizibil, pustiitor, ruinător, (rar) prăpăditor, (învechit şi popular) pierzător, (învechit) dărăpănător, pustiicios, risipitor, ruinos, omorâtor, ucigător. Distrugător, substantiv
Sinonime:
(marină) contratorpilor; vandal, barbar.
Distrugere, substantiv
Sinonime:
devastare, nimicire, pârjolire, pustiire, (învechit) risipă, masacrare, zdrobire, (învechit şi regional) spargere, ruinare, prăpădire, stricare.
Distrus, adjectiv
Sinonime:
devastat, nimicit, pârjolit, pustiit, potopit, prăpădit, zdrobit, (învechit şi popular) risipit, (popular) zdrumicat, (învechit) stropşit, (figurat) ruinat.
Dorovăi, verb
Sinonime:
a epuiza, a obosi, a uza, a dărăpăna, a degrada, a măcina, a părăgini, a ruina, a strica.
Falimentar, adjectiv
Sinonime:
în stare de faliment, insolvabil; (figurat) prăbușit, ruinat, distrus.
Destrucție, substantiv
Sinonime:
aneantizare, autodistrugere, carnagiu, cataclism, coroziune, degradație, demantelare, demoliție, destrucțiune, dezagregație, dezintegrare, devastare, disoluție, dispariție, eliminare, extincțiune, exterminație, incinerație, masacru, pulverizație, ravagiu, ruinare, supresiune.
Sacatifsit, adjectiv
Sinonime:
infirm, invalid, mutilat, schilod, schilodit; deteriorat, ruinat.
Pierzare, substantiv
Sinonime:
calamitate, catastrofă, caznă, chin, corupţie, decădere, decedare, deces, degradare morală, desfrâu, dezastru, dispariţie, distrugere, flagel, grozăvie, masacru, măcel, moarte, năpastă, nenorocire, nimicire, pacoste, perdiție, pieire, pieiște, piericiune, pierzanie, pierzăciune, potop, prăpăd, prăpădire, primejdie de moarte, pustiire, răposare, ruinare, sfârşit, sinistru, stingere, sucombare, supliciu, tortură, ucidere în masă, urgie, (la plural) spânzurătoare; (locuțiune) (marhă de pierzare) vită de pripas; (locuțiune) (de pierzare) care este de desconsiderat, care este risipit în zadar, de lepădat, de neluat în seamă, irosit.
Pierzător, adjectiv (învechit și popular)
Sinonime:
compromiţător, dăunător, degradant, devastator, dezastruos, dezonorant, distructiv, distrugător, infamant, înjositor, nedemn, negativ, nimicitor, nociv, omorâtor, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, pustiitor, rău, ruinător, ruşinos, stricător, ucigaș, ucigător, vătămător.
Deconfitură, substantiv
Sinonime:
bancrută, crah, dezastru, eșec, faliment, insolvență, ruină.
Părăduit, adjectiv
Sinonime:
cheltuit, dărăpănat, degradat, distrus, irosit, măcinat, părăginit, prăpădit, risipit, ruinat, stricat.
Părădui, verb
Sinonime:
a arunca, a azvârli, a cheltui, a deveni șubred, a distruge averi, a face să se părăduiască, a fi folosit în mod nechibzuit, a fi gata să se dărâme, a (se) irosi, a împrăştia, a măcina, a risipi, a zvârli, a (se) dărăpăna, a (se) degrada, a (se) părăgini, a (se) prăpădi, a (se) ruina, a (se) strica, a (se) șubrezi.
Părăginire, substantiv
Sinonime:
dărăpănare, degradare, paragină, ruinare.
Părăginit, adjectiv
Sinonime:
dărăpănat, degradat, neîngrijit, ruinat, sălbăticit, (regional) părăginos.
Pustiicios, adjectiv
Sinonime:
deșert, devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, gol, necultivat, nelocuit, nepopulat, nimicitor, pustiitor, pustiu, ruinător, sălbatic, vid.
Răntuit, adjectiv
Sinonime:
dărăpănat, degradat, măcinat, părăginit, prăpădit, ruinat, stricat.
Prăpăditor, adjectiv
Sinonime:
devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pustiitor, ruinător, ucigător.
Delicvescență, substantiv
Sinonime:
corupție, decadență, decompoziție, decrepitudine, degenerare, degenerescență, descompunere, ruină.
Delabra, verb
Sinonime:
a (se) deteriora, a (se) ruina, a (se) strica.
Delabrare, substantiv
Sinonime:
degradare, deteriorare, ruinare, stricare.
Meseri, verb
Sinonime:
(învechit) a calici, a fi sărac, a ruina, a sărăci, a scăpăta, a trăi în sărăcie.
Minare, substantiv
Sinonime:
așezare de mine, punere de mine, subminare; (figurat) distrugere (lentă), nimicire, ruinare, slăbire; minarea, minaret.
Haiște, substantiv (regional)
Sinonime:
amestecătură, dezordine, vraiște; (casă rămasă neterminată) ruină, (regional) zurlă. Haiște, adjectiv invariabil (regional)
Sinonime:
desfăcut, rupt. Haiște, adverb (regional)
Sinonime:
în neorânduială.
Deteriorație, substantiv
Sinonime:
aneantizare, avarie, avariere, coroziune, decadență, decădere, declin, degradare, delabrare, descompunere, deteriorare, diminuare, distrugere, eroziune, învechire, ponosire, putrefacție, ruinare, stricare, uzare, uzură, (învechit) degradație, (învechit) deteriorațiune.
Risipitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
abis, abundență, adânc, alungare, belșug, dărăpănătură, dărâmare, dărâmătură, distrugere, împrăștiere, înfrângere, năruire, năruitură, paragină, prăbușitură, prăpastie, ruină, surpătură, zdrobire.
Naufragia, verb
Sinonime:
a eșua, a face naufragiu, a se împotmoli, a se îneca, a se scufunda, (figurat) a se ruina complet, (figurat) a suferi un eșec total, (învechit) a (se) naufrânge.
Naufragiu, substantiv
Sinonime:
catastrofă maritimă, dispariție, eșuaj, eșuare, scufundare, sinistru, submersiune, (învechit) naiefrângere; (figurat) dezastru, distrugere, eșec total, ruină.
Sărăcire, substantiv
Sinonime:
pauperizare, ruinare, scăpătare, (familiar) decavare, (învechit) mișelire.
Prăbuşitură, substantiv
Sinonime:
dărăpănătură, dărâmătură, năruitură, paragină, ruină, surpătură, (învechit) risipă, (învechit) risipitură, (învechit) surpare, (regional) ruinătură.
Relicvă, substantiv
Sinonime:
cenușă, rămășiță, rest, ruină, schelet, urmă, vestigiu, (învechit) relicvie, (la plural) moaște, (la plural) oseminte.
Prăpădire, substantiv
Sinonime:
distrugere, iroseală, irosire, moarte, năruire, nimicire, pierdere, risipă, risipire, ruinare, (popular) prăpădenie.
Precipiţiu, substantiv (învechit)
Sinonime:
abis, adânc, cădere, prăpastie; (figurat) dezastru, nenorocire, pericol, ruină; (variantă) precipițium.
Măcinat, adjectiv
Sinonime:
dărăpănat, degradat, mâncat, părăginit, prăpădit, ros, ruinat, săpat, stricat, (regional și familiar) părăduit, (regional) răntuit. Măcinat, substantiv
Sinonime:
măcinare, măcinătură, măciniș.
Măcinare, substantiv
Sinonime:
dărăpănare, degradare, măcinat, măcinătură, măciniș, părăginire, roadere, ruinare, săpare, săpat, stricare.
Dezbrăcător, adjectiv
Sinonime:
despuietor, dezgolitor; (figurat) jefuitor, ruinător, sărăcitor.
Risipitor, adjectiv
Sinonime:
cheltuitor, debordant, devastator, dezastruos, disipator, distructiv, distrugător, nimicitor, prodig, pustiitor, ruinător.
Năruitură, substantiv
Sinonime:
dărăpănătură, dărâmătură, năruială, paragină, prăbușire, prăbușitură, prăvălire, ruină, surpare, surpătură, teren năruit, (învechit) risipă, (învechit) risipitură, (regional) nărăitură, (regional) ruinătură.
Nesolvabil, adjectiv
Sinonime:
debitor, decavat, falit, insolvabil, insolvent, îndatorat, ruinat.
Stricat (stricată), adjectiv
Sinonime:
acrit, acru, alterat, avariat, becisnic, bolnav, cariat, certat, contrafăcut, corupt, dărăpănat, decăzut, defect, defectat, defectuos, deformat, degradat, denaturat, depravat, deranjat, dereglat, descompus, desfăcut, desfrânat, destrăbălat, deteriorat, dezmățat, falsificat, fermentat, forțat, găunos, găurit, greșit, hârbuit, hodorogit, imoral, incorect, împuțit, înăcrit, învechit, măcinat, mâniat, mutilat, necorect, nerușinat, paradit, părăginit, pervertit, pocit, poluat, ponosit, prăpădit, prost, rablagit, rău, rânced, ros, ruinat, rupt, scâlciat, schilod, schilodit, schimonosit, spart, spălăcit, stătut, stâlcit, stropșit, supărat, șters, tocit, uzat, vătămat, viciat, vicios, (figurat) schingiuit, (învechit și popular) searbăd, (învechit și regional) rușinat, (învechit și regional) scorboroșit, (învechit și regional) scorburos, (învechit) aselghicesc, (învechit) demoralizat, (învechit) preacurvar, (învechit) preacurvitor, (învechit) spurcat, (livresc) libertin, (Moldova) hrentuit, (popular și familiar) parșiv, (popular) curvar, (popular) deșucheat, (prin Maramureș) scopt, (rar) deșănțat, (rar) detracat, (rar) răblărit, (rar) smintit, (regional și familiar) părăduit, (regional) mocnit, (regional) răntuit, (regional) sărbezit, (regional) șucheat, (regional) teșmenit.
Stricare, substantiv
Sinonime:
acrire, alterare, avariere, călcare, corupere, daună, dărăpănare, decădere, deformare, degradare, depravare, deranjare, descompunere, desfacere, deteriorare, distrugere, fermentare, forțare, împuțire, înăcrire, încălcare, înrăutățire, învechire, măcinare, nesocotire, nimicire, pagubă, părăginire, pervertire, pierdere, poluare, ponosire, prăpădire, prejudiciu, râncezire, roadere, ruinare, rupere, schimbare în rău, spargere, stricăciune, tocire, uzare, viciere, violare, (învechit) degradație, (popular) vătămare, (rar) ponoseală.
Eversiune, substantiv
Sinonime:
ranversare, răsturnare, ruinare, ruină; (medicină) ectropion, valgus.
Dezastros, adjectiv
Sinonime:
catastrofal, catastrofic, defavorabil, devastator, dezagreabil, dezastric, dezastruos, distructiv, distrugător, epuvantabil, fatal, funest, groaznic, înfricoșător, nefast, nefericit, nenorocit, nimicitor, nociv, pustiitor, ruinător, tragic, (învechit și popular) pierzător, (învechit) calamitos, (învechit) dărăpănător, (învechit) pustiicios, (învechit) risipitor, (învechit) ruinos, (rar) prăpăditor.
Îmborda, verb (regional)
Sinonime:
a (se) îmburda, a se ruina.
