Desconsideraţie
Desconsideraţie, substantiv
Sinonime: desconsiderare, discredit, dispreţ, indiferență, lipsă de considerație, lipsă de interes, nebăgare în seamă, (variantă) desconsiderațiune.  
 

Defăimare
Defăimare, substantiv
Sinonime: bârfire, ponegrire, calomniere, desconsiderare, umilire, batjocură, desconsideraţie, dispreț.  
 
Desconsiderare
Desconsiderare, substantiv
Sinonime: lipsă de considerație, desconsiderație, dispreţuire, dispreţ, discreditare.  
 
Discredit
Discredit, substantiv
Sinonime: compromitere, discreditare, desconsiderație, defavoare.  
 
Dispreţ
Dispreţ, substantiv
Sinonime: desconsiderare, desconsideraţie, (învechit) defăimare; (cu dispreț) în mod disprețuitor.  
 
Desconsiderațiune
Desconsiderațiune, substantiv
Sinonime: defavoare, deriziune, desconsiderare, desconsideraţie, devalorizare, discredit, dispreţ, indiferență, lipsă de considerație.  
 
Morgă
Morgă, substantiv
Sinonime: institut medico-legal, prosectură; aroganță, deriziune, desconsiderație, fală, fatuitate, fudulie, impertinență, infatuare, insolență, ireverență, înfumurare, îngâmfare, măgărie, mândrie, necuviință, neobrăzare, nereverență, nerușinare, obrăznicie, orgoliu, semeție, sfruntare, suficiență, trufie, tupeu, vanitate.  
 
 


Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

RSS


Meniu
Dictoo.eu
Dictoo.eu
Dictoo
Dicționar