Disperant
Disperant, adjectiv
Sinonime: dezesperant, deznădăjduitor, (învechit) nenădăjduit, (variantă) desperant.  
 
Disperare
Disperare, substantiv feminin
Sinonime: desperare, deznădejde; exasperare, descurajare, demoralizare; tristețe, dezolare, deprimare, mâhnire adâncă.  
 
Disperat (disperată)
Disperat (disperată), adjectiv
Sinonime: desperat, abătut, întristat, atristat, supărat, descurajat, dezolat, deprimat, demoralizat, inconsolabil, de neconsolat, de nemângâiat, fără speranţă.  
 

Defetism
Defetism, substantiv neutru
Sinonime: neîncredere, panică, disperare.  
 
Dezola
Dezola, verb
Sinonime: a amărî, a deprima, a descuraja, a dispera, a întrista, a mâhni, a posomorî, (învechit) a pustii.  
 
Inconsolabil (inconsolabilă)
Inconsolabil (inconsolabilă), adjectiv
Sinonime: dezolat, disperat, neconsolabil, neconsolat, nemângâiat, trist (pe veci).  
 
Pierdut (pierdută)
Pierdut (pierdută), adjectiv
Sinonime: irosit, rătăcit, risipit; estompat, stins, palid, şters; (figurat) disperat, deznădăjduit, descurajat, demoralizat; nevalorificat, consumat, împrăştiat, nefolosit.  
 
Pierzanie
Pierzanie, substantiv feminin
Sinonime: amărăciune, catastrofă, corupție, decadență, decădere, decedare, deces, degradare (morală), depravare, desfrânare, desfrâu, desperare, destrăbălare, dezastru, dezmăț, dispariție, disperare, durere, imoralitate, jale, masacru, măcel, moarte, năruire, nenorocire, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzare, prăbușire, prăpăd, prăpădire, primejdie de moarte, răposare, ruină, sfârșit, stingere, stricăciune, sucombare, suferință (mare), ucidere în masă, viciu, (figurat) descompunere, (figurat) putrefacție, (figurat) putreziciune, (învechit și figurat) putrejune, (învechit) aselghiciune, (învechit) aselghie, (învechit) desfătare, (învechit) pieire, (învechit) pierdere, (învechit) piericiune, (învechit) preacurvie, (învechit) preacurvire, (învechit) preaiubire, (popular) avort, (rar) deșănțare, (regional) pieiște.  
 
Deprimare
Deprimare, substantiv
Sinonime: depresiune, descurajare, dezolare, disperare.  
 
Clamoare
Clamoare, substantiv
Sinonime: strigăt, chemare disperată, urlet de protest.  
 
Spăimântare
Spăimântare, substantiv
Sinonime: (învechit și popular) groază, încrâncenare, înfiorare, înfricoșare, îngrozire, înspăimântare, oroare, spaimă, teroare; căutare disperată, stăruință.  
 
Nenădăjduit
Nenădăjduit, adjectiv
Sinonime: neașteptat, negândit, nesperat, (învechit) dezastruos, (învechit) disperant.  
 
Deznădăjduitor
Deznădăjduitor, adjectiv
Sinonime: desperant, dezesperant, disperant, (învechit) desnădejduitor.  
 
Dezesperant
Dezesperant, adjectiv
Sinonime: demoralizant, deprimant, descurajant, descurajator, desperant, deznădăjduitor, dezolant, dezolator, disperant.  
 
Apelpiseală
Apelpiseală, substantiv (învechit)
Sinonime: disperare, (învechit) apelpisie.  
 
 


Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

RSS


Meniu
Dictoo.eu
Dictoo.eu
Dictoo
Dicționar