Disociaţie, substantiv
Sinonime:
decompoziție, dezagregație, dezintegrație, disociere, disoluție, separație.
Disociativ, adjectiv
Sinonime:
despărțitor, separator.
Disociere, substantiv
Sinonime:
disociaţie, descompunere, dezagregație, dezintegrare, disoluție, separare.
Dezagregare, substantiv
Sinonime:
decompoziție, decompozițiune, dezintegrare, destrucție, destrucțiune, dislocație, dislocare, disociație, disociere, disoluție, colaps, eroziune, lichefacție, lichefiere, pulverizație, pulverizare.
Dedublare, substantiv
Sinonime:
dedublat, disociație, împărțire în două, omniprezență.
Dezagregație, substantiv
Sinonime:
decompoziție, degradare, degradație, delabrare, delichescență, destrucție, deteriorare, deteriorațiune, dezagregare, dezintegrare, dezintegrație, dezmembrare, dezorganizare, dezorganizație, dezunire, disjuncție, dislocare, dislocație, disociație, disociere, disoluție, dispersie, diviziune, fracționare, fragmentare, fragmentație, lichefacție, lichefiere, pulverizare, pulverizație, ruptură, scizionare, sciziune, separare, separație.
Separare, substantiv
Sinonime:
delimitare, demarcaj, demarcare, demarcație, descompunere, desfacere, despărțire, despărțit, desprindere, detașare, diferențiere, dihotomie, disjuncție, disjungere, disociație, disociere, divizare, diviziune, divorț, fracționare, hotărnicie, izolare, împărțire, scindare, scizionare, separație, (învechit) dezunire, (popular) despărțenie, (rar) dezalcătuire, (rar) segregare, (rar) segregație.
Neaglutinat, adjectiv
Sinonime:
diseminat, disociat, dispersat.