Credita
Credita, verb
Sinonime: a da pe credit, a acorda un credit, a vinde cuiva pe credit, a împrumuta; (figurat) a arăta cuiva considerație.  
 
Creditabil
Creditabil, adjectiv
Sinonime: atribuibil, împrumutabil.  
 
Creditare
Creditare, substantiv
Sinonime: acreditare, creditat, împrumutare, vânzare pe datorie, (figurat) acordare de încredere, (învechit) credetăluire, (învechit) credetăluit.  
 
Creditat
Creditat, adjectiv
Sinonime: acreditat, împrumutat, (învechit) credetăluit.  
 

Acredita
Acredita, verb
Sinonime: a autoriza, a confirma, a credibiliza, a da scrisori de acreditare, a face demn de crezare, a face fie recunoscut, a instala, a împuternici, a valida; a credita, a da credit, a deschide un credit.  
 
Împrumutare
Împrumutare, substantiv
Sinonime: creditare, imitare, împrumut, îndatorare, (învechit) împrumutătură, (popular) împrumutat.  
 
Credințare
Credințare, substantiv (învechit și regional)
Sinonime: adeverire, creditare, creștinare, dare în grijă, încredințare, logodire; (învechit și regional) credințat, credințire, credințit.  
 
Credetălui
Credetălui, verb (învechit)
Sinonime: a acredita, a credita.  
 
Credetăluire
Credetăluire, substantiv (învechit)
Sinonime: acreditare, creditare, creditat, (învechit) credetăluit.  
 
Credetăluit
Credetăluit, substantiv (învechit)
Sinonime: acreditare, creditare, creditat, (învechit) credetăluire.

Credetăluit, adjectiv (învechit)
Sinonime: acreditat, creditat.  
 
 


Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

RSS


Meniu
Dictoo.eu
Dictoo.eu
Dictoo
Dicționar