Cositor
Cositor, substantiv
Sinonime: cosaş; staniu.  
 
Cositori
Cositori, verb
Sinonime: a spoi.  
 
Cositorire
Cositorire, substantiv
Sinonime: cositorit, spoire, spoit, (învechit) spoitură.  
 
Cositorit
Cositorit, adjectiv
Sinonime: spoit.

Cositorit, substantiv
Sinonime: cositorire.  
 

Spoi
Spoi, verb
Sinonime: a vărui; a cositori, a arginta, a polei; a se sulemeni, a se farda.  
 
Staniu
Staniu, substantiv neutru
Sinonime: cositor.  
 
Cosaş
Cosaş, substantiv
Sinonime: cositor; (Entomologie) căluţ, (învechit şi regional) acridă, (regional) cobiliţar, cobiliţă, cosar, lăcustă verde, (Banat) scăluş.  
 
Spoire
Spoire, substantiv
Sinonime: argintare, aurire, cositorire, poleire, poleit, suflare, văruit.  
 
Spoitură
Spoitură, substantiv
Sinonime: cositorire, cositorit, spoire, spoit.  
 
Cusotor
Cusotor, substantiv (regional)
Sinonime: cositor.  
 
 


Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

RSS


Meniu
Dictoo.eu
Dictoo.eu
Dictoo
Dicționar