Căpătuire, substantiv
Sinonime:
căpătuială, chiverniseală, chivernisire, îmbogățire, înavuțire, parvenire, pricopsire, (familiar) căsătorie.
Căpătuială, substantiv feminin
Sinonime:
avere, căpătuire, căpătuit, chiverniseală, chivernisire, îmbogățire, înavuțire, pricopsire, rost, situație, stare, (depreciativ) parvenire, (familiar) căsătorie, (familiar) partidă.
Căsătorie, substantiv feminin
Sinonime:
bigamie, casă, căsătorie, căsnicie, coabitare, conviețuire, cununie, însurat, însurătoare, mariaj, măritat, măritiș, menaj, mezalianță, monogamie, nuntă, partidă, poliandrie, poligamie, protogamie, recăsătorire, trigamie, unire, uniune, viaţă conjugală, (grecism învechit) sinichesion, (învechit) însurăciune, (învechit) maritagiu, (livresc) matrimoniu, (poetic) himeneu, (popular) căpătuială, (popular) căpătuire, (popular) însoțire, (popular) luare, (popular) mărit, (popular) nuntire, (popular) nuntit, (rar) confareație, (rar) gospodărie, (rar) însurare, (rar) măritare.
Chiverniseală, substantiv feminin Sinonime:
gospodărire, administrare, organizare, chibzuinţă; economie, avere, căpătuire, îmbogăţire, pricopseală.
Căpătuit, adjectiv
Sinonime:
bogat, căsătorit, chivernisit, cununat, îmbogățit, înavuțit, înstărit, parvenit, pricopsit, (popular și depreciativ) ajuns, (popular) așezat, (popular) cu stare. Căpătuit, substantiv (învechit)
Sinonime:
căpătuială, căpătuire, parvenit, (popular) ajuns.
Înavuţire, substantiv
Sinonime:
căpătuială, căpătuire, chiverniseală, chivernisire, îmbogățire, parvenire, pricopsire.
Îmbogățire, substantiv
Sinonime:
amplificare, căpătuială, căpătuire, chiverniseală, chivernisire, concentrare, dezvoltare, înavuțire, înstărire, mărire, parvenire, pricopsire.
Căpătueală, substantiv (desuet)
Sinonime:
căpătuială, căpătuire, căpătuit, pricopseală, procopseală.
