Abate, verb Sinonime:
a devia, a schimba direcţia; a doborî, a tăia, a ucide, a anihila, a elimina, a epuiza, a lichida. Abate, substantiv
Sinonime:
(biserică) prior; stareţ, egumen.
Abatere (abateri), substantiv feminin
Sinonime:
aberație, anomalie, contravenție, culcare pe pământ, culpabilitate, culpă, deformare, deplasare, derivă, deviație, deviere, doborâre, eroare, excepție, greșeală, infracțiune, încălcare (de norme), îndepărtare, mutare, ocolire, păcat, schimbare, vină, vinovăție, (figurat) deprimare, (figurat) rătăcire, (învechit și figurat) rătăceală, (învechit și regional) teahnă, (învechit) cusur, (învechit) săblaznă, (învechit) scandal, (învechit) smintă, (învechit) sminteală, (livresc) eres, (Oltenia, Muntenia și Moldova) ponos, (rar) prihană, (regional) greș.
Abatesă, substantiv
Sinonime:
călugăriță, egumenă, maică superioară, stareță, (regional) stariță.
Aberaţie (aberaţii), substantiv feminin
Sinonime:
eroare, rătăcire, absurditate, elucubrație, anomalie, anormalitate, demență, dereglare, nebunie, idioțenie, iluzie, non-sens, sofism, stupiditate; abatere, depărtare, deturnare, deviere; îndepărtare de adevăr; (aberație cromatică) cromatism; (aberație vizuală) astigmatism.
Abuz, substantiv neutru Sinonime:
exces, exagerare, necumpătare, ilegalitate, injustiție, abatere, încălcare a legii.
Anomalie, substantiv feminin Sinonime:
abatere, neregularitate, deviere; defect, meteahnă, monstruozitate, bizarerie.
Călca, verb Sinonime:
a pune piciorul, a păşi, a merge, a străbate, a cutreiera, a colinda, a bate un drum, a bătători; a strivi, a zdrobi, a nimici, a distruge; (figurat) a nu respecta (o hotărâre), a nesocoti, a trece peste legi, a încălca; a veni, a se abate, a vizita. Calca, verb
Sinonime:
calchia.
Cârmeală, substantiv feminin Sinonime:
întorsătură, cotitură, ocol, ocolire, abatere; (figurat) şovăială, ezitare, codire, eschivare.
Cârmi, verb Sinonime:
a coti, a întoarce, a ocoli, a se abate; (figurat) a şovăi, a ezita, a se codi, a se eschiva.
Contravenţie, substantiv feminin Sinonime:
ilegalitate, abatere, abuz, încălcare.
Coti, verb
Sinonime:
a se abate; a-şi da coate; a cârmi, a vira, (rar) a cârmui, (popular) a cârni, (Moldova) a cotigi, (învechit) a şovăi; a o lua, a merge.
Cusur, substantiv neutru
Sinonime:
abatere, aluzie, anomalie, culpabilitate, culpă, defect, eroare, greşeală, imperfecţiune, meteahnă, patimă, păcat, racilă, rest, restanţă, vină, vinovăţie.
Da, verb
Sinonime:
a oferi, a dărui, a acorda, a preda, a înmâna, a întinde, a furniza, a procura, a împrumuta, a dona, a ceda, a transmite, a atribui, a conferi, a plăti, a restitui, a jertfi, a vinde, a deplasa, a ajunge, a abate, a nimeri, a aluneca, a întoarce, a arunca, a împrăştia, a izbi, a trage, a face, a produce, a rodi, a apărea, a scoate, a provoca, a hărăzi, a îngădui, a permite, a desfăşura, a susţine, a trasa, a fâţâi, a cerne, a vopsi, a unge, a cădea, a ura; a azvârli, a întâmpla, a juca, a năpusti, a năvăli, a pomeni, a precipita, a prezenta, a repezi, a reprezenta, a sări, a tăbărî, a tălmăci, a traduce, a transpune, a veni, a zvârli. Da, adverb
Sinonime:
desigur, fireşte, (învechit şi regional) dar, (turcism, în Moldova) helbet.
Delict, substantiv neutru Sinonime:
infracţiune, greşeală, abatere, eroare.
Deroga, verb Sinonime:
a se abate, a face excepţie, a nu respecta o lege.
Devia, verb
Sinonime:
a abate, a îndepărta, a merge alături, a muta, a schimba.
Eres, substantiv neutru
Sinonime:
prejudecată, superstiţie, absurditate, eroare, greşeală, erezie, păcat, rătăcire, (rar) necredinţă, (învechit) minciună; abatere, culpabilitate, culpă, vină, vinovăţie.
Excurs, substantiv neutru
Sinonime:
abatere, digresiune, divagare, divagaţie, excursie, (învechit) escurs, (învechit) excursus.
Face, verb
Sinonime:
a (se) produce, a lucra, a alcătui, a realiza, a construi, a zidi, a ridica, a genera, a procrea, a stabili, a institui, a întocmi, a elabora, a îndeplini, a efectua, a înfăptui, a crea, a izvorî, a da formă, a dura, a edifica, a plăsmui, a imagina, a scrie, a picta, a naște, a da viață, a aduce pe lume, a rodi, a da roade, a provoca, a transforma, a (se) preface, a deveni, a însuma, a valora, a petrece, a parcurge un interval de timp, a săvârși, a făptui, a comite, a executa, a practica, a exercita, a se ocupa cu ceva, a se afla, a se găsi, a pregăti, a aranja, a curăța, a aprinde, a găti, a împărți cărțile de joc, a proceda, a se comporta, a se descurca, a introduce, a ține, a organiza, a vorbi, a rosti, a vrăji, a fermeca, a pricinui, a cauza, a se îndrepta, a o lua spre, a ajunge, a se preschimba, a se ivi, a crește, a se forma, a se arăta, a părea, a da impresia, a se abate, a se îndepărta, a dobândi, a căpăta, a-și căuta, a i-o plăti cuiva, a se răzbuna.
Greş, substantiv neutru
Sinonime:
abatere, culpabilitate, culpă, cusur, defect, eroare, greşeală, păcat, vină.
Greşeală, substantiv feminin
Sinonime:
abatere, cusur, defect, deficienţă, eroare, gafă, hibă, imperfecţiune, incorectitudine, inexactitate, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, rătăcire, scădere, scrânteală, slăbiciune, viciu, vină, vinovăţie, (învechit) greșală, (regional) greșa, (regional) grișea.
Greşi, verb
Sinonime:
a cădea în păcat, a comite o greșeală, a comite un păcat, a confunda, a da greş, a executa ceva greșit, a face cuiva un rău, a face o faptă rea, a face rău, a greși, a încurca, a lua un lucru drept altul, a nu nimeri ținta, a păcătui, a rătăci, a se abate de la regulile de conduită, a se face vinovat, a se înşela, a vătăma.
Indisciplină, substantiv feminin
Sinonime:
abatere, anarhie, dezobediență, dezordine, indocilitate, insubordonare, insubordonație, insumisiune, neascultare, nedisciplină, nesupunere, (rar) recalcitranţă, sedițiune.
Îndepărta, verb Sinonime:
a înlătura, a concedia, a elimina, a da deoparte; a se abate, a o lua razna.
Întorsătură, substantiv feminin Sinonime:
cotitură, abatere, şerpuire, răsucire, întortochere; schimbare, modificare.
Libertate, substantiv feminin
Sinonime:
abatere de la normă, aprobare, autonomie, dezinvoltură, independenţă, indeterminism, învoire, liber-arbitru, libertinaj, libertinism, licență, neatârnare, nonconformism, permisiune, suveranitate, ușurință, (învechit și popular) slobozenie, (învechit și regional) slobozie, (învechit) liberaliciune, (învechit) nedependență, (învechit) volnicie, (popular) revoluție, (rar) timp liber.
Năzări, verb
Sinonime:
a i se năluci, a i se părea, a-i căşuna, a-i veni, a-l apuca, (învechit şi regional) a-i abate, (Transilvania) a-i tonca, (figurat) a-i trăsni.
Neregularitate, substantiv feminin
Sinonime:
abatere, accident, anomalie, asimetrie, deviație, deviere, discontinuitate, disimetrie, eroare, ilegalitate, inegalitate, iregularitate, ondulație, sinuozitate.
Nesocoti, verb
Sinonime:
a călca, a contraveni, a deprecia, a desconsidera, a dispreţui, a ignora, a încălca, a lua în glumă, a lua în râs, a neglija, a necunoaște, a nu ține cont, a nu ține seama de, a omite, a se abate, a subestima, a viola, (figurat) a silui, (învechit) a defăima, (învechit) a mepriza, (învechit) a ocărî, (învechit) a păși, (învechit) a sparge, (învechit) a stropși, (învechit) a știrbi.
Ocoli, verb Sinonime:
a înconjura; a împrejmui, a îngrădi; a evita, a se abate, a ieşi din subiect; a umbla brambura, a umbla hai-hui.
Pastor, substantiv masculin Sinonime:
preot, popă. Păstor, substantiv masculin Sinonime:
cioban, păcurar, oier; prelat, preot, popă, abate, călugăr.
Păcat, substantiv neutru Sinonime:
vinovăţie, vină; rătăcire, abatere, greşeală; defect, cusur, meteahnă, viciu, slăbiciune, lipsă, scădere, imperfecţiune, neajuns.
Păcătui, verb Sinonime:
a greşi, a se abate, a călca normele.
Părinte, substantiv masculin Sinonime:
tată, taică, (la plural) strămoşi; (figurat) întemeietor, creator, făuritor, pionier; preot, popă, prelat, abate, călugăr.
Perversiune, substantiv feminin
Sinonime:
depravare, desfrânare, imoralitate; alterare, corupţie, tulburare, dereglare, abatere; (tipuri de perversiune) amoralitate, bestialitate, coprofilie, exhibiționism, fetișism, neregulă, masochism, necrofilie, sadism, sadomasochism, satanism.
Prihană, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
abatere, acuzare, acuzație, blam, blamare, condamnare, culpabilitate, culpă, cusur, defect, dezaprobare, eroare, greșeală, impuritate, imputare, imputație, înfierare, învinovățire, învinuire, meteahnă, murdărie, neaprobare, necinste, pată, păcat, pângărire, profanare, reprobare, reproș, respingere, spurcare, stigmatizare, vină, vinovăție, (învechit) prighană, (învechit) prihănie, (învechit) prihănire.
Refracta, verb Sinonime:
a răsfrânge, a abate, a devia, a modifica.
Riguros (riguroasă), adjectiv Sinonime:
sever, strict, aspru, inflexibil; exact, precis, fără abateri.
Sminteală, substantiv feminin
Sinonime:
abatere, aiureală, bătaie, ciomăgeală, culpabilitate, culpă, daună, defect, dificultate, eroare, greșeală, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nebunie, necaz, neconformare, neplăcere, nevoie, obstacol, opreliște, pagubă, păcat, piedică, pierdere, prejudiciu, scrânteală, stavilă, stricăciune, țicneală, vină, vinovăție, zăpăceală, (familiar) țăcăneală.
Sustrage, verb Sinonime:
a fura, a șterpeli; a abate, a împiedica; a se eschiva.
Trece, verb Sinonime:
a merge, a străbate, a păşi, a-şi croi drum, a-şi tăia drum; (figurat) a se perinda, a se succeda, a curge, a se scurge, a se desfăşura; a vizita, a se abate; a sări peste (ceva), a depăşi, a întrece; a da, a preda, a transmite; a înregistra, a înscrie, a introduce; a nu mai fi, a se epuiza, a se sfârşi; (figurat) a îmbătrâni, a se stinge, a se ofili, a se veşteji.
Licenţă (licenţe), substantiv feminin
Sinonime:
autorizaţie, permis, brevet, patentă; desfrâu, exces, imoralitate, desfrânare, poftă, impudoare, indecenţă, necuviinţă, neruşinare, obscenitate, pornografie, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate; (locuțiune, licenţă poetică) abatere uşoară de la regulile gramaticale ale limbii.
Abataj (abataje), substantiv neutru
Sinonime:
abatere, doborâre, exterminare, imolație, sacrificare, tăiere; (minerit) havaj, havare, (prin Transilvania) ort; (marinărie) carenaj.
Deviere (devieri), substantiv feminin
Sinonime:
abatere, deviație, îndepărtare, mutare, schimbare; deflexiune.
Teahnă (tehne), substantiv feminin
Sinonime:
abatere, greșeală, meteahnă, vină.
Ponos (ponoase), substantiv neutru
Sinonime:
abatere, belea, bucluc, consecință neplăcută, culpabilitate, culpă, cusur, dandana, defect, deficienţă, dezonoare, eroare, greşeală, imperfecţiune, insuficienţă, încurcătură, lacună, lipsă, meteahnă, năpastă, neajuns, necaz, necinste, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, nume, pacoste, păcat, plângere, pocinog, poreclă, rău, reclamație, rușine, scădere, slăbiciune, supărare, supranume, viciu, vină, vinovăție; (a trage ponoasele) a suferi consecințele nefaste ale unei acțiuni.
Smintă (sminte), substantiv feminin
Sinonime:
(regional) abatere, alienare, alienație, boală mintală, culpabilitate, culpă, daună, defect, demență, eroare, greșeală, nebunie, pagubă, păcat, pierdere, prejudiciu, sminteală, smintire, stricăciune, țicneală, vină, vinovăție, (variantă; învechit) smântă.
Rătăceală (rătăceli), substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
abatere, culpabilitate, culpă, eroare, greșeală, păcat, rătăcire, vină, vinovăție.
Excepție (excepții), substantiv feminin
Sinonime:
anomalie, abatere, particularitate, singularitate; (cu excepția) afară de; (fără excepție) fără deosebire; (de excepție) excepțional; (termen juridic) incident, derogație.
Cleric, substantiv
Sinonime:
abate, capelan, călugăr, coadjutor, congregaționist, druid, ecleziast, iezuit, lazarist, mag, marabut, oficiant, pastor, preot, reverend, seminarist, vicar, (învechit) duhovnic.
Detur, substantiv
Sinonime:
abatere, buclă, deviație, meandru, ocol, sinuozitate, subterfugiu, truc, zigzag.
Contraveni, verb
Sinonime:
a se abate, a călca, a încălca, a nesocoti, a viola, (învechit) a păşi, a sparge, a stropşi, a ştirbi.
Depărta, verb
Sinonime:
a (se) dezlipi, a (se) îndepărta, a trimite la distanță, a ține la distanță, a spaţia, a scoate, a izgoni, a se înstrăina, a alunga; a se abate, a devia.
Derivă (derive), substantiv feminin
Sinonime:
abatere, depărtare, recul, retragere.
Derogare, substantiv
Sinonime:
(termen juridic) derogaţie, abatere.
Deviaţie, substantiv
Sinonime:
abatere, decalaj, deviere, distanțare, distorsiune, ecart, îndepărtare, spațiere; deflexiune, difracție, dispersie; by-pass; deviaționism, erezie, heterodoxie, iregularitate; (deviație sexuală) homosexualitate, perversiune.
Digresiune, substantiv
Sinonime:
abatere, îndepărtare, divagare, divagaţie, (livresc) excurs, (figurat) ocol, paranteză.
Vicar, substantiv
Sinonime:
abate, capelan, cler, dalai-lama, druid, episcop, guvernator, mag, marabut, pastor, prelat, preot, reverend.
Distrage, verb
Sinonime:
a abate, a amuza, a desfăta, a dispune, a distra, a înveseli, a petrece, a râde, a sustrage, a veseli.
Divaga, verb
Sinonime:
a se abate, a face o divagație, a elucubra; a vorbi aiurea, a bate câmpii, a deraia.
Egumen, substantiv
Sinonime:
abate, arhimandrit, proestos, proistos, protosinghel, singhel, stareţ, superior.
Superior, substantiv
Sinonime:
abate, arhimandrit, decan, egumen, stareţ; director, patron, șef.
Ambardee, substantiv
Sinonime:
(marină) abatere, ecart, mascadă.
Săblăzni, verb
Sinonime:
a (se) abate de la calea morală, a (se) necăji, a cădea în ispită, a greşi, a nu recunoaște ca atare, a păcătui; a ejacula, a avea poluție.
Deroba, verb
Sinonime:
a se eschiva, a se sustrage, a-și declina răspunderea; (călărie) a se abate de la pistă, a se întoarce în loc; (militărie) a rupe contactul cu inamicul, a se desprinde de inamic; (medicină, despre membre) a nu mai ține, a se muia, a slăbi.
Poligni, verb
Sinonime:
a abate, a apleca, a arunca, a atârna, a azvârli, a cădea, a coborî, a culca, a curba, a da jos, a dărâma, a doborî, a face să cadă, a înclina, a încovoia, a îndoi, a întinde, a lăsa, a lungi, a pleca, a prăbuși, a prăvăli, a răsturna, a trânti.
Greşală, substantiv
Sinonime:
(învechit) abatere, eroare, greşeală, vină.
Egumenă, substantiv
Sinonime:
(biserică) abatesă, stareță.
Poticăli, verb
Sinonime:
(învechit) a abate, a amăgi, a copleși, a corupe, a da de belea, a da de necaz, a împovăra, a încărca, a înșela, a păcăli, a (se) pedepsi, a se primejdui.
Nesmintit, adjectiv
Sinonime:
fix, imobil, neabătut, neclintit, nemișcat, neschimbat, stabil. Nesmintit, adverb
Sinonime:
constant, desigur, exact, fără abatere, fără schimbare, indiscutabil, în mod regulat, morțiș, musai, neapărat, negreșit, neîndoielnic, neîndoios, numaidecât, obligatoriu, precis, riguros, sigur.
Ilegalitate, substantiv
Sinonime:
abatere de la lege, abuz, asasinat, clandestinitate, conspirativitate, contrabandă, crimă, defraudare, delapidare, delict, escrocare, escrocherie, fraudare, fraudă, furt, hoție, ilegalism, impostură, inechitate, infracțiune, inicvitate, injustețe, injustiție, iregularitate, încălcarea legii, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, nedreptate, nelegalitate, nelegiuire, omor, omucidere, pungășie, samavolnicie, sfidarea legii, speculație, speculă, trafic, ucidere, violarea legii, (familiar) bișniță, (familiar) pungășeală, (învechit și popular) fărădelege, (învechit și popular) strâmbătate, (rar) ucis.
Derogațiune, substantiv
Sinonime:
(învechit) abatere, derogare, derogație, excepție, permisiune.
Prelat, substantiv
Sinonime:
abate, arhiepiscop, arhiereu, cardinal, ecleziastic, episcop, legat, mitropolit, monsenior, nunțiu, papă, patriarh, pontif, primat, protonotar, vicar.
Îndepărtare, substantiv
Sinonime:
abatere, anulare, concediere, curățare, demitere, depărtare, destituire, deviație, deviere, dezlipire, distanțare, eliminare, evitare, excludere, împiedicare, înlăturare, mutare, ocolire, preîntâmpinare, prevenire, rărire, ridicare, ridicat, schimbare, scoatere, spațiere, suprimare, ștergere, tăiere, (figurat) scuturare, (învechit și familiar) mazilire, (învechit și familiar) mazilit, (rar) prevenție.
Toleranţă, substantiv
Sinonime:
abatere, acutumanță, derogație, indulgență, îngăduință, îngăduire, mansuetudine, (învechit) răbdare, (popular) îngăduială, (rar) tolerantism.
Distragere, substantiv
Sinonime:
abatere, divertire, lipsă (trecătoare) de atenție, neatenție, (învechit) destragere, (învechit) distracție, (învechit) distrat.
Dignitar, substantiv (învechit)
Sinonime:
abate, autoritate, corifeu, demnitar, dinast, funcționar, lider, notabilitate, personalitate, prelat, somitate.
Ecart, substantiv
Sinonime:
abatere, amplitudine, decalaj, depărtare, deviație, diferență, ecartament, interval, variație.
Mutare, substantiv
Sinonime:
abatere, așezare, casă, cămin, clătinare, clintire, demenajare, deplasare, deviație, deviere, domiciliu, îndepărtare, înlocuire, metamorfozare, metamorfoză, mișcare, modificare, mutat, mutație, pășune, permutare, permutație, pornire, prefacere, preschimbare, sălaș, schimb, schimbare, strămutare, strămutat, târlă, transfer, transferare, urnire, (învechit și regional) clătire, (învechit) adăpost, (învechit) emigrare, (învechit) exil, (învechit) locuință, (învechit) mutațiune, (învechit) ridicare, (învechit) schimbătură, (învechit) transformare, (învechit; la figurat) moarte, (regional) arșiță, (regional) imaș, (regional) mutătură, (regional) stână, (regional) suhat.
Aberațiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
abatere de la normal, aberație, absurditate, aiureală, bazaconie, elucubrație, enormitate, fantasmagorie, inepție, prostie, rătăcire, stupiditate.
Stareță, substantiv
Sinonime:
(biserică) abatesă, egumenă, (învechit) proestoasă, (învechit) proistoasă, (regional) stariță.