Devia, verb
Sinonime:
a abate, a îndepărta, a merge alături, a muta, a schimba.
Deviant, adjectiv
Sinonime:
asocial, indisciplinat, marginal, neascultător, schismatic.
Devianță, substantiv
Sinonime:
(psihologie; prin raport cu o normă) deviere, îndepărtare.
Deviare, substantiv (învechit)
Sinonime:
deviație, deviaționism, deviere.
Deviat, adjectiv
Sinonime:
anormal, conturnat, derivat, deturnat, difractat, ecartat, indirect, refractat. Deviat, substantiv
Sinonime:
conturnare, deflecție, derivare, derivat, deturnare, deturnat, deviație, difractare, refractare.
Deviaţie, substantiv
Sinonime:
abatere, decalaj, deviere, distanțare, distorsiune, ecart, îndepărtare, spațiere; deflexiune, difracție, dispersie; by-pass; deviaționism, erezie, heterodoxie, iregularitate; (deviație sexuală) homosexualitate, perversiune.
Deviaționa, substantiv
Sinonime:
a devia.
Deviaționism, substantiv
Sinonime:
deviație, disidență, erezie, eterodoxie, fracționism, heterodoxie, originalitate, separatism.
Deviaționist, substantiv
Sinonime:
deviator, dezertor, disident, eretic, relaps, revizionist.
Deviator, substantiv
Sinonime:
deviaționist. Deviator, adjectiv
Sinonime:
derivator.
Abate, verb Sinonime:
a devia, a schimba direcţia; a doborî, a tăia, a ucide, a anihila, a elimina, a epuiza, a lichida. Abate, substantiv
Sinonime:
(biserică) prior; stareţ, egumen.
Abatere (abateri), substantiv feminin
Sinonime:
aberație, anomalie, contravenție, culcare pe pământ, culpabilitate, culpă, deformare, deplasare, derivă, deviație, deviere, doborâre, eroare, excepție, greșeală, infracțiune, încălcare (de norme), îndepărtare, mutare, ocolire, păcat, schimbare, vină, vinovăție, (figurat) deprimare, (figurat) rătăcire, (învechit și figurat) rătăceală, (învechit și regional) teahnă, (învechit) cusur, (învechit) săblaznă, (învechit) scandal, (învechit) smintă, (învechit) sminteală, (livresc) eres, (Oltenia, Muntenia și Moldova) ponos, (rar) prihană, (regional) greș.
Deraia, verb Sinonime:
a ieşi din drum; (figurat) a înnebuni, a se sminti, a divaga, a bate câmpii, a devia.
Deriva, verb
Sinonime:
a proveni, a decurge, a se trage, a rezulta, a veni, a devia, a se îndepărta.
Derivaţie, substantiv feminin
Sinonime:
derivare, deturnare, deviație, ramificaţie, anexă, scurt-circuit, șunt.
Erezie, substantiv feminin
Sinonime:
apostasie, deviație, deviaționism, eres, eroare, greşeală, heterodoxie, messalinism, rătăcire, sacrilegiu, schismă, viziune greșită, (învechit) minciună, (rar) necredinţă.
Frânge, verb
Sinonime:
a bate, a birui, a curma, a devia, a extenua, a fractura, a înceta, a îndoi, a înfrânge, a întrece, a întrerupe, a învinge, a opri, a rupe, a se refracta.
Întors (întoarsă), adjectiv Sinonime:
înapoiat, restituit, redat; răsucit, încovoiat, schimbat, deviat; (figurat) sucit, ciudat, bizar, pe dos.
Neregularitate, substantiv feminin
Sinonime:
abatere, accident, anomalie, asimetrie, deviație, deviere, discontinuitate, disimetrie, eroare, ilegalitate, inegalitate, iregularitate, ondulație, sinuozitate.
Neregulat (neregulată), adjectiv
Sinonime:
accidentat, anomal, anormal, asimetric, deviat, dezordonat, diform, discontinuu, disimetric, eratic, heteroclit, inegal, instabil, intermitent, iregular, învălurat, neomogen, nesimetric, nestabil, neuniform, sacadat, schimbător, sincopat, variabil, (învechit și regional) săpat, (învechit) necanonisit.
Refracta, verb Sinonime:
a răsfrânge, a abate, a devia, a modifica.
Strâmb (strâmbă), adjectiv Sinonime:
diform, diformat, schimonosit, încovoiat, îndoit; gârbovit, adus de spate; întortocheat, sucit, răsucit, curbat; aplecat, înclinat, deviat; (figurat) nedrept, necinstit, incorect.
Deviere (devieri), substantiv feminin
Sinonime:
abatere, deviație, îndepărtare, mutare, schimbare; deflexiune.
Deflexiune (deflexiuni), substantiv feminin
Sinonime:
deviație, deviere, difracție, dispersie.
Detur, substantiv
Sinonime:
abatere, buclă, deviație, meandru, ocol, sinuozitate, subterfugiu, truc, zigzag.
Depărta, verb
Sinonime:
a (se) dezlipi, a (se) îndepărta, a trimite la distanță, a ține la distanță, a spaţia, a scoate, a izgoni, a se înstrăina, a alunga; a se abate, a devia.
Fracționism, substantiv
Sinonime:
deviaționism, disidență, dizidență, sciziune, secesiune, separatism.
Conturna, verb
Sinonime:
a contura, a delinea, a deturna, a devia, a încinge, a înconjura, a ocoli, a ornamenta.
Conturnat, adjectiv
Sinonime:
din profil, întors spre stânga; deviat, indirect.
Revizionist, substantiv
Sinonime:
deviaționist, progresist, reformist.
Revizionism, substantiv
Sinonime:
bernsteinism, deviaționism, reformism.
Atipic, adjectiv
Sinonime:
anomal, deviant, excepțional, în afara normelor, neconform, neobișnuit, singular.
Oblica, verb
Sinonime:
a coti, a deturna, a devia, a înclina, a ocoli, a pivota, a vira.
Șunta, verb
Sinonime:
a anastomoza, a devia, a scurtcircuita.
Scolioză, substantiv
Sinonime:
(medicină) curbură, deviație.
Valgus, adjectiv (și substantiv)
Sinonime:
(picior) deviat în afară.
Anteversie, substantiv
Sinonime:
(anatomie) antepoziție, deviație, (variantă) anteversiune.
Retroversie, substantiv
Sinonime:
(medicină) deplasare, deviație, retrodeviație, retropoziție, (variantă) retroversiune.
Varus, substantiv
Sinonime:
(ortopedie) deviat spre interior.
Îndepărtare, substantiv
Sinonime:
abatere, anulare, concediere, curățare, demitere, depărtare, destituire, deviație, deviere, dezlipire, distanțare, eliminare, evitare, excludere, împiedicare, înlăturare, mutare, ocolire, preîntâmpinare, prevenire, rărire, ridicare, ridicat, schimbare, scoatere, spațiere, suprimare, ștergere, tăiere, (figurat) scuturare, (învechit și familiar) mazilire, (învechit și familiar) mazilit, (rar) prevenție.
Refracție, substantiv
Sinonime:
birefringență, deviație, răsfrângere, reflexie, refringență, reverberație, (variantă) refracțiune.
Distorsie, substantiv
Sinonime:
aberație, anormalitate, deformare, deviație, disparitate, distorsiune, torsiune.
Eludat, substantiv
Sinonime:
deviere, eludare, zădărnicire. Eludat, adjectiv
Sinonime:
deviat, zădărnicit.
Ecart, substantiv
Sinonime:
abatere, amplitudine, decalaj, depărtare, deviație, diferență, ecartament, interval, variație.
Mutare, substantiv
Sinonime:
abatere, așezare, casă, cămin, clătinare, clintire, demenajare, deplasare, deviație, deviere, domiciliu, îndepărtare, înlocuire, metamorfozare, metamorfoză, mișcare, modificare, mutat, mutație, pășune, permutare, permutație, pornire, prefacere, preschimbare, sălaș, schimb, schimbare, strămutare, strămutat, târlă, transfer, transferare, urnire, (învechit și regional) clătire, (învechit) adăpost, (învechit) emigrare, (învechit) exil, (învechit) locuință, (învechit) mutațiune, (învechit) ridicare, (învechit) schimbătură, (învechit) transformare, (învechit; la figurat) moarte, (regional) arșiță, (regional) imaș, (regional) mutătură, (regional) stână, (regional) suhat.
Reorientat, adjectiv
Sinonime:
deviat, readaptat, redirecționat.
Refractat, adjectiv
Sinonime:
(fizică) (despre unde, raze) deviat, frânt.
Heterodox, adjectiv (și substantiv)
Sinonime:
apostat, deviaționist, disident, eretic, heretic, nonconformist, schismatic, (variantă) eterodox.
Deturnat, adjectiv
Sinonime:
delapidat, escamotat, piratat, sustras; deviat, indirect, îndepărtat, ocolit. Deturnat, substantiv
Sinonime:
deturnare.
