Boncăi
Boncăi,
verb
Sinonime
:
a
boncălui,
(regional)
a
râncăi,
a
râncălui.
Boncăit
Boncăit,
substantiv
Sinonime
:
boncăluit.
Boncălui
Boncălui,
verb
Sinonime
:
a
mugi,
a
rage;
a
boncăi.
Boncănit
Boncănit,
substantiv
Sinonime
:
boncăit,
boncăluit,
boncănire.
Linkuri utile
Dicţionarul limbii române în format electronic
Dicționar de anagrame
Dicționar de paronime
Formular de contact
Căutări recente
Viza
Boncăi
Preumbla
Montagnes
Rosături
Crivac
Tomnatic
Rahidian
Anunţat
Dintr-un
Sfidător
Roșu
Urmare
ţelină
Ramă
Alergare
Quaker
Păier
Bunişor
Surprinde
Pricepere
Strucinare
Peșchiș
Ploscaş
Prost
Gârgoloț
Pleoscăniță
Hotărâri
Grifonare
Scârbi
Scadenţă
Teatral
Ciulitură
Pendel
Catahrisis
Portulacă
Neexprimat
Mâncare
Caroserie
Oxosinteză
Păşune
Parte
Precipitaţie
Morminte
Recepționare
Metalogenetică
Pol
Stog
Recunoscut
Pietrele
Condemnabil
Mărul-porcului
Monahie
încordare
Sentimental
Hublou
Antic
Zguruit
Ureometru
Dezirabil
Policitație
Găunire
Sorti
Curent
Cicutină
Laseroterapie
Scufundare
Adeverit
Stropi
Vârâre
Insațiabilă
Neigienic
Huiduit
Floricele
Scuipa
Supă
Soroc
Pizmătarnică
Helicoidal
Etilenă
Zădărnicire
Păşi
Maşinaţie
Vigoare
Șaman
Enilism
Superior
Dezdoi
Sconat
Esplanadă
Variantă
Pugilist
Propovădui
Facţiune
Căpitan
Escogitațiune
Ripidolit
Grill-room
Pluguț
Hara-bara
Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie
RSS