Ţintă, substantiv feminin Sinonime:
semn, stea, steluţă; ţel, scop, aspiraţie, obiectiv.
Ținta, verb (învechit)
Sinonime:
a ținti.
Ţintaş, substantiv masculin Sinonime:
ochitor, trăgător; trăgaci.
Țintat, adjectiv
Sinonime:
stelat, țintuit, (regional) țint, (regional) țintelat, (regional) ținteș.
Colţ, substantiv
Sinonime:
bucată, fărâmă; loc retras, refugiu, ascunziş, cotlon, ungher, unghi, (regional) corn, cot, (Oltenia şi Transilvania) ungheţ; extremitate; (colţul gurii) comisură; canin, dinte, măsea, zimţ; ţintă, (regional) cui; (botanică) (colţul-babei) (regional) păducheriţă, păducherniţă, păduchele-calului, păduchele-elefantului.
Cruce, substantiv feminin
Sinonime:
răscruce, răspântie, întretăiere, intersecţie, creştinism, ghindă, încrucişare, jumătate, lambă, spatie, treflă, vătrai, troiţă, cercevea; (tehnică) (regional) strup, strupalnic, ceatlău, (regional) flântar, măgăriţă, răscol, scară, (Moldova, Transilvania şi Banat) feleherţ, (Moldova şi Transilvania) spiţă, (Transilvania) tecărău; (tehnică) (crucea dinainte) (regional) cântar, cumpănă, scară; (crucea dinapoi) (regional) brăcinar, brănişor, coardă, iuhă, lehă, splină; (tehnică) (regional) bot, botniţă, hobot, obad, opleniţă; bulfeu; aripă; (botanică) (crucea-pământului) brânca-ursului, (învechit şi regional) sclipeţ, (regional) laba-ursului, talpa-ursului, fierea-pământului, piedicuţă, potroacă, ţintaură; (crucea-voinicului) pojarniţă, popilnic, rostopască, sunătoare, trei-răi; (articulat; constelație din emisfera nordică)
delfinul, lebăda; (crucea-pâinii) pristolnic, teişor; (crucea-salelor) sacrum. Cruce, adverb
Sinonime:
cruciş.
Destinaţie, substantiv feminin
Sinonime:
scop, ţintă, finalitate, funcţie; loc, aşezare, punct de sosire; (învechit) săvârşire, săvârşit.
Fiere, substantiv feminin
Sinonime:
bilă, venin, veziculă biliară; (figurat) amărăciune, necaz, amar, răutate, supărare; (botanică) (fierea-pământului) potroacă, ţintaură, (regional) cintoaie, frigor, frigurică, genţiană, ghinţură, ghinţurea, potrocea, potrocuţă, scăunel, scânteiuţă, taulă, buruiană-de-friguri, (la plural) cocoșei-de-grădină, crucea-pământului, floare-de-friguri, fumărică-bășicoasă, iarbă-de-curcă, iarbă-de-friguri, (la plural) săfindei-de-câmp, crin de pădure; (fiere-de-urs) aloe.
Finalitate, substantiv feminin
Sinonime:
scop, ţel, ţintă; teleologie.
Greşi, verb
Sinonime:
a cădea în păcat, a comite o greșeală, a comite un păcat, a confunda, a da greş, a executa ceva greșit, a face cuiva un rău, a face o faptă rea, a face rău, a greși, a încurca, a lua un lucru drept altul, a nu nimeri ținta, a păcătui, a rătăci, a se abate de la regulile de conduită, a se face vinovat, a se înşela, a vătăma.
Ideal, substantiv neutru Sinonime:
scop, ţel, ţintă, aspiraţie.
Năzuinţă, substantiv feminin
Sinonime:
adăpost, aspiraţie, azil, dorinţă, refugiu, scăpare, ţel, ţintă.
Noimă, substantiv feminin
Sinonime:
accepție, bun-simț, cauză, coerență, considerent, conținut, îndreptățire, însemnare, înțeles (adânc), justificare, logică, menire, mobil, motiv, motivare, motivație, obiectiv, pricină, prilej, rațiune, rol, rost, scop, semnificaţie, sens, simbol, șir, tâlc, temei, ţel, țintă, valoare.
Obiect, substantiv neutru Sinonime:
lucru; materie, domeniu, disciplină; scop, ţintă, obiectiv, ţel; (gramatică) complement.
Obiectiv, substantiv neutru Sinonime:
scop, ţintă, ţel.
Ochitor, substantiv masculin Sinonime:
ţintaş.
Razna, adverb Sinonime:
aiurea, fără ţintă, hai-hui, teleleu.
Scop, substantiv neutru Sinonime:
ţintă, țel, ideal.
Sfârşit, substantiv neutru Sinonime:
final, capăt, încheiere; moarte, stingere; (învechit) scop, ţintă, ţel.
Stea, substantiv feminin
Sinonime:
asterisc, astru, celebritate, corp celest, destin, divă, fatalitate, menire, noroc, novă, planetă, predestinare, soare, soartă, star, steluță, supernovă, țintă, ursită, vedetă, zodie, (botanică) cornaci, (popular) steauă.
Tendinţă, substantiv feminin Sinonime:
năzuinţă, pornire, aspiraţie, scop, ţintă.
Ţel, substantiv neutru Sinonime:
ţintă, obiectiv, punct final.
Ţinti, verb Sinonime:
a ochi, a lua la ţintă; a aţinti, a pironi, a fixa; a năzui, a aspira, a râvni, a tinde, a urmări.
But, substantiv
Sinonime:
(biologie) coapsă; (sport) ţintă, poartă.
Cerneală, substantiv
Sinonime:
(învechit şi popular) negreală, (regional) tintă; înnegrire, negreaţă, negru; doliu.
Cintoaie, substantiv
Sinonime:
fierea-pământului, potroacă, ţintaură.
Cocoşei-de-grădină, substantiv la plural
Sinonime:
fierea-pământului, potroacă, ţintaură.
Cui, substantiv
Sinonime:
(învechit) găvozd; (cui cilindric) ştift; (cui de siguranţă) splint; (cui spintecat) splint; ciocâlteu; colţ, fuscel, ic, măsea, pană, spiţă, treaptă, ţintă.
Corobatică, substantiv
Sinonime:
(botanică) dioc, fierea-pământului, frigurică, ghioc, frigor, potroacă, sglăvoc, smoc, țintaură.
Frigor, substantiv
Sinonime:
(botanică) fierea-pământului, potroacă, ţintaură.
Frigurică, substantiv
Sinonime:
(botanică) fierea-pământului, potroacă, ţintaură.
Fumărică-băşicoasă, substantiv
Sinonime:
(botanică) fierea-pământului, potroacă, ţintaură.
Haihui, adverb
Sinonime:
fără grijă, fără rost, fără țintă, razna. Haihui, substantiv
Sinonime:
derbedeu, (învechit) fluieră-vânt; (învechit) destrăbălare.
Ghinţură, substantiv
Sinonime:
(botanică) genţiană, fierea-pământului, potroacă, ţintaură.
Ghinţurea, substantiv
Sinonime:
(botanică) fierea-pământului, potroacă, ţintaură.
Centaură, substantiv
Sinonime:
(botanică) țintaură.
Săfindei-de-câmp, substantiv la plural
Sinonime:
(botanică) fierea-pământului, potroacă, ţintaură.
Săgetar, substantiv
Sinonime:
arcaş, ochitor, săgetător, țintaș.
Cheucă, adverb (regional)
Sinonime:
brambura, fără folos, fără țintă.
Scopoșenie, substantiv (învechit)
Sinonime:
obiectiv, scop, țel, țintă, (învechit) sfârșit, (popular) noimă.
Proaşcă, substantiv
Sinonime:
(popular) fuituială, praştie, puşcoci, stropitoare, țintă, (variantă) proșcă.
Boldi, verb
Sinonime:
(regional) a ghionti, a îmboldi, a împinge, a îndemna; a aținti, a bulbuca, a căsca, a holba, a mări, a privi cu încordare, a se uita țintă, a umfla, a zgâi (ochii).
Moară, substantiv
Sinonime:
ceas, ceasornic, colergang, gater, gură, joagăr, mașină de măcinat, meliță, morişcă, râșniță, stomac, ţintar, (familiar) ciufuială.
Stelat, adjectiv
Sinonime:
constelat, în formă de stea, înstelat, stelar, ţintat.
Balada, verb (franțuzism)
Sinonime:
a flana, a hoinări, a se plimba mult (fără scop, fără țintă), a vagabonda.
Iarbă-de-curcă, substantiv (regional)
Sinonime:
(botanică) fierea-pământului, fumăriță, potroacă, țintaură.
Iarbă-de-friguri, substantiv (regional)
Sinonime:
(botanică) fierea-pământului, potroacă, traista-ciobanului, țintaură.
Hoinăreală, substantiv
Sinonime:
baladare, călătorie fără țintă, colindare, cutreierare, flanare, golănie, haimanalâc, hoinărire, hoinărit, plimbare fără țintă, pribegie, pribegire, rătăcire, vagabondaj, vagabondare, (învechit) ștrengărie, (rar) aventurism, (rar) pușlamalâc, (regional) pușlanie.
Nemeri, verb (regional)
Sinonime:
a afla, a avea loc, a cădea de acord, a coincide, a concorda, a întâlni, a lovi la țintă, a lovi unde trebuie, a se petrece, a ținti, a veni din întâmplare, (învechit) a (se) înnimeri, (variantă) a (se) nimeri.
Țițivară, substantiv (regional)
Sinonime:
(ornitologie) cinteză, pițigoi; (variante) țânțăvar, țânțâvar, țânțivar, țâțâmvară, țițivar. Țițivară, interjecție (regional)
Sinonime:
(de obicei repetat) (variante) țâță-vară, țâțî-vară, țințavară, țințivar, țințivară, țiținvară.
Floare-de-friguri, substantiv (regional)
Sinonime:
(botanică) fierea-pământului, potroacă, țintaură.
Sosire, substantiv
Sinonime:
accedere, ajungere, ajuns, apariție, apropiere, arătare, arivaj, cuprindere, finiș, ivire, lovire, picare, potou, sosit, țintă, venire, venit, (figurat) coborâre, (figurat) naștere, (rar) strângere, (regional) ghelai, (regional) venită.
Potou, substantiv
Sinonime:
sosire, țintă.
Potrocuță, substantiv (regional)
Sinonime:
(botanică) fierea-pământului, potroacă, potrocea, siminoc, țintaură.
Potrocea, substantiv (regional)
Sinonime:
(botanică) fierea-pământului, potroacă, țintaură.
Lovitor, adjectiv (învechit și regional)
Sinonime:
dăunător, izbitor, nefavorabil, (figurat) prejudiciabil. Lovitor, substantiv (regional)
Sinonime:
țintaș.
Țintișoară, substantiv
Sinonime:
țintă (mică), țintuliță, (regional) țintuță, (variantă) țințișoară.
Țint, adjectiv (regional)
Sinonime:
țintat.
Pasărea-inului, substantiv (regional)
Sinonime:
(ornitologie) inăriță, țintar, (regional) scăiecior.