Însurat, substantiv
Sinonime:
căsătorie, însurare, însurătoare, omorâre, (figurat) unire, (învechit) însurăciune. Însurat, adjectiv
Sinonime:
căsătorit, omorât, (despre încălțăminte) pingelit, (figurat) unit.
Însurățel, substantiv
Sinonime:
proaspăt căsătorit.
Însurăți, verb (învechit)
Sinonime:
(despre fete) a se înfârtăți, a se lega surate.
Însurătoare, substantiv
Sinonime:
căsătorie, căsnicie, însurat, însurare, mariaj, (învechit) însurăciune.
Căsătorie, substantiv feminin
Sinonime:
bigamie, casă, căsătorie, căsnicie, coabitare, conviețuire, cununie, însurat, însurătoare, mariaj, măritat, măritiș, menaj, mezalianță, monogamie, nuntă, partidă, poliandrie, poligamie, protogamie, recăsătorire, trigamie, unire, uniune, viaţă conjugală, (grecism învechit) sinichesion, (învechit) însurăciune, (învechit) maritagiu, (livresc) matrimoniu, (poetic) himeneu, (popular) căpătuială, (popular) căpătuire, (popular) însoțire, (popular) luare, (popular) mărit, (popular) nuntire, (popular) nuntit, (rar) confareație, (rar) gospodărie, (rar) însurare, (rar) măritare.
Căsătorit (căsătorită), adjectiv Sinonime:
însurat, măritată, familist.
Familist (familistă), adjectiv
Sinonime:
căsătorit, cu familie, cununat, însurat.
Mătcălău, substantiv
Sinonime:
(regional) înfărtăție, înfârtățit, însorțit, însurăție, Paştele Mic, (variantă) mâtcălău.
Însurăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
căsătorie, însurat, însurătoare, nuntă.
Însurare, substantiv (învechit)
Sinonime:
căsătorie, însurat, însurătoare, (figurat) unire, (învechit) însurăciune; descotorosire, omorâre.