Însoţi, verb Sinonime:
a întovărăşi, a acompania, a escorta; a se alătura, a (se) împerechea, a se asocia, a se uni; a (se) căsători, a se cununa.
Însoțiere, substantiv
Sinonime:
însoțire.
Însoțime, substantiv (învechit)
Sinonime:
grup, însoțire, societate.
Însoțire, substantiv
Sinonime:
acompaniere, casă, căsătorie, căsnicie, conducere, cununie, împerechere, împreunare, însoțit, întovărășire, menaj, nuntă, petrecere, unire.
Însoţitoare, substantiv
Sinonime:
stewardesă, tovarășă, (învechit şi regional) soaţă.
Însoţitor, substantiv
Sinonime:
acolit, camarad, companion, complice, condiscipol, confrate, steward, stewardesă, tovarăș, (învechit și popular) soț, (învechit și regional) soție, (învechit) petrecător.
Însoțitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
căsătorie, însoțire, însoțit, (popular) împerechere, (Transilvania) companie.
Acompania, verb Sinonime:
a întovărăşi, a însoţi, a conduce, a escorta, a flanca, a urma, a ghida.
Amic, substantiv masculin
Sinonime:
alter ego, camarad, coleg, companion, confident, cunoscut, cunoștință, frate, însoțitor, ortac, partener, prieten, relație, tovarăş, văr, (popular) fârtat, (învechit) libovnic, prietnic, soț, soție.
Căsătorie, substantiv feminin
Sinonime:
bigamie, casă, căsătorie, căsnicie, coabitare, conviețuire, cununie, însurat, însurătoare, mariaj, măritat, măritiș, menaj, mezalianță, monogamie, nuntă, partidă, poliandrie, poligamie, protogamie, recăsătorire, trigamie, unire, uniune, viaţă conjugală, (grecism învechit) sinichesion, (învechit) însurăciune, (învechit) maritagiu, (livresc) matrimoniu, (poetic) himeneu, (popular) căpătuială, (popular) căpătuire, (popular) însoțire, (popular) luare, (popular) mărit, (popular) nuntire, (popular) nuntit, (rar) confareație, (rar) gospodărie, (rar) însurare, (rar) măritare.
Companie, substantiv feminin
Sinonime:
tovărăşie, însoţire, grup; anturaj; (damă de companie) escortă; adunare, congres, miting, dumă, reuniune; cortegiu, echipaj; armată, batalion, trupă, unitate, (termen militar) (învechit şi popular) roată; asociație, societate, întreprindere; (expresie) (a ține companie) a acompania.
Conduce, verb
Sinonime:
a îndruma, a dirija, a orienta; a însoţi pe cineva, a călăuzi, a acompania; a cârmui, a dirigui, a domni, a guverna, a stăpâni, (învechit şi popular) a oblădui, (învechit) a birui, a chivernisi, a duce, a ocârmui, a povăţui; a administra, a comanda, a prezida, a ghida, a sfătui, a şofa, a mâna.
Conductor, substantiv masculin Sinonime:
călăuză, ghid, însoţitor.
Dubla, verb
Sinonime:
a capitona, a căptuşi, a deveni dublu, a duplica, a executa un dublaj, a îndoi, a înlocui (un actor), a însoți, a multiplica, a pune în dublu, a reduplica, a se mări de două ori, a secunda, a uni două câte două, (despre nave) a ocoli un cap, (învechit) a îndupleca, (sport) a depăși cu un tur un concurent. Dublă, substantiv
Sinonime:
baniţă, dublu-decalitru, (filmare) cadru returnat, (la unele jocuri cu zaruri) pereche, (variantă) dublu.
Duce, verb
Sinonime:
a (se) transporta, a căra; a merge, a (se) deplasa, a pleca, a colinda, a cutreiera; a trăi, a vieţui, a-şi petrece viaţa, a porni, (popular) a (se) mişca, (învechit şi regional) a păsa, a trece, a aduce, a ghida, a însoţi, a purta, a transmite, a se îndrepta, a trasa, a răspândi, a desfăşura, a întreţine, a suporta, a rezista, a-i merge, a sfârşi, a muri; a ademeni, a amăgi, a cârmui, a conduce, a dirigui, a domni, a guverna, a încânta, a înşela, a minţi, a momi, a păcăli, a prosti, a stăpâni, a trişa.
Escorta, verb Sinonime:
a însoţi, a întovărăşi, a acompania. Escortă, substantiv feminin Sinonime:
pază, gardă, suită, alai.
Flanca, verb Sinonime:
a apăra, a sprijini, a proteja, a ocroti; a întovărăşi, a acompania, a însoţi.
Ghid, substantiv neutru
Sinonime:
călăuză, conducător, indicator, îndreptar, îndrumar, îndrumător, însoțitor, memento, mentor, (învechit) praveţ, (livresc) cicerone, (livresc) vademecum.
Îngâna, verb Sinonime:
a imita, a repeta; a acompania, a însoţi.
Întovărăși, verb
Sinonime:
a (se) însoți, a acompania, a conduce, a deveni tovarăș, a duce, a face tovărășie, a fi tovarăș, a petrece, a se alia, a se asocia, a se grupa, a se împrieteni, a se încârdăși, a se lega, a se uni, a urma, (învechit și popular) a (se) întovăroși, (învechit și popular) a se prinde, (învechit) a intra, (prin Transilvania) a se soți, (rar) a se căsători, (regional) a întroloca, (regional) a se însâmbra, (regional) a se ortăci.
Petrece, verb
Sinonime:
a (se) trece, a avea loc, a (se) băga, a cerne, a chefui, a colinda, a conduce, a cutreiera, a da, a dăinui, a deceda, a se deplasa, a desface, a dispărea, a se duce, a dura, a exista, a face să treacă, a fi, a găuri, a introduce, a împlânta, a se încheia, a îndura, a înfige, a se îngălbeni, a însoţi, a întovărăşi, a leșina, a se menține, a muri, a muta, a se ofili, a parcurge, a se păli, a se păstra, a pătimi, a pătrunde, a păți, a perfora, a perinda, a perpetua, a persista, a pieri, a plasa, a se prăpădi, a răbda, a rămâne, a răposa, a răsfoi, a scobi, a scurge, a se afla, a se amuza, a se bucura, a se cheltui, a se consuma, a se desfăşura, a se desfăta, a se disputa, a se distra, a se întâmpla, a se produce, a se sfârși, a se termina, a se veseli, a sfredeli, a sta, a străbate, a strămuta, a străpunge, a se succeda, a suferi, a suporta, a trage, a trăi, a ține, a urma, a se usca, a vântura, a vârî, a se veșteji, a vieţui, a vinde, a vizita, a-și duce viața, a-și umple timpul.
Petrecere, substantiv feminin
Sinonime:
amuzament, bairam, (familiar) beută, chiolhan, banchet, chef, chermeză, comportament, comportare, conduită, decedare, deces, desfătare, destindere, dispariţie, distracţie, existenţă, îngropare, îngropat, înhumare, înmormântare, însoţire, moarte, ospăţ, paranghelie, party, petrecanie, pieire, prăpădire, purtare, răposare, reuniune, sfârşit, stingere, sucombare, trai, trăire, veselie, viaţă, viețuire, (învechit) desfătăciune, (învechit) sărbătorie, (rar) desfăt, (rar) sărbătoare.
Soaţă, substantiv feminin
Sinonime:
amică, asociată, colaboratoare, însoțitoare, nevastă, părtașă, pereche, prietenă, soție, tovarășă.
Soţ, substantiv masculin Sinonime:
bărbat, om, stăpân; partener de viață; (popular) tovarăş, ortac, însoţitor, asociat, aliat, părtaş.
Suită, substantiv feminin Sinonime:
alai, escortă, însoţire; serie, șir, rând; continuitate, legătură, înlănţuire, succesiune.
Tovărăşie, substantiv feminin Sinonime:
companie, însoţire, societate; asociaţie, întovărăşire, colaborare.
Uda, verb
Sinonime:
a (se) stropi, a face să fie ud, a iriga, a îmbiba, a înlăcrima, a înmuia, a însoți o mâncare cu băutură, a scălda, a se urina, a spăla, a străbate, a turna apă, a umezi, (Banat) a (se) prâsni, (familiar; popular) a boteza, (învechit şi popular) a roura.
Urmări, verb Sinonime:
a supraveghea, a se ţine după (cineva), a spiona, a pândi; a studia, a controla, a examina; (figurat) a obseda, a însoţi.
Acompaniere, substantiv
Sinonime:
însoţire.
Amică, substantiv
Sinonime:
colegă, confidentă, cunoștință, însoţitoare, parteneră, prietenă, relație, tovarășă, (învechit și regional) soață, (popular) surată.
Asocia, verb
Sinonime:
a se grupa, a se însoţi, a se întovărăşi, a se uni, (învechit şi popular) a se prinde, (regional) a se ortăci, (Moldova
şi Transilvania) a se însâmbra, (prin Transilvania) a se soţi, (învechit) a intra; a (se)
înlănţui, a (se) lega.
Aviator, substantiv
Sinonime:
aeronaut, aerostier, comandant de bord, însoțitor de zbor, navigator, pilot, steward, stewardesă, zburător; (la plural) personal navigant.
Căsători, verb
Sinonime:
(popular) a se căpătui, (regional) a se toldui, a se lega, a se uni, (popular) a se însoţi, a se lua; a se cununa, a se însura, a se mărita.
Companion, substantiv
Sinonime:
acolit, amant, camarad, colaborator, coleg, complice, însoţitor, partener, prieten, tovarăş.
Conducere, substantiv
Sinonime:
cârmuire, diriguire, domnie, guvernare, stăpânire, (învechit şi popular) oblăduire, (învechit) chiverniseală, chivernisire, ocârmuire, purtare, purtat, stăpânie, vlădicie, (figurat) cârmă, putere, administraţie, comandă, prezidare, dirijare, direcţie, şefie, staff, îndrumare, însoţire.
Cununie, substantiv
Sinonime:
căsătorie, cunună, însoțire, nuntă, (popular) nuntire, (popular) nuntit, (regional) coronie, (regional) cunânie, (regional) curunie, (regional) pirostrie.
Împerechere, substantiv
Sinonime:
împreunare, (popular) însoţire, îngemănare, împărechere, copulație, act sexual, coit.
Întroloca, verb
Sinonime:
a acompania, a aduna, a conduce, a duce, a însoți, a întorloca, a întovărăși, a întruni, a petrece, a reuni, a strânge, a (se) forma, a (se) închega, a (se) înjgheba; a uni, a împerechea.
Însâmbra, verb
Sinonime:
a (se) asocia, a (se) grupa, a (se) însoți, a (se) întovărăși, a (se) uni.
Ortăci, verb
Sinonime:
(regional) a deveni ortac, a lega tovărășie, a se asocia, a se grupa, a se împrieteni, a se însoţi, a se întovărăşi, a se uni.
Seconda, verb
Sinonime:
a acompania, a ajuta, a fi alături, a însoți, a sprijini, a urma, (variantă) a secunda.
Mutafaraca, substantiv (învechit)
Sinonime:
călăreț, însoțitor (călare), (variantă; învechit) muteferica.
Escortare, substantiv
Sinonime:
escortat, însoțire, întovărășire, păzire.
Escortat, adjectiv
Sinonime:
însoțit.
Petrecător, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
chefliu, însoțitor, petrecăreț, tovarăș, trăitor, (matematică) cât, (regional) potânțău. Petrecător, adjectiv (învechit și regional)
Sinonime:
efemer, pieritor, schimbător, temporar, trecător, vremelnic; chefliu, petrecăreț.
Mergere, substantiv
Sinonime:
continuare, continuitate, curgere, deplasare, ducere, intrare în vigoare, însoțire, mers, mișcare, plecare, pornire, (învechit) căsătorie, (învechit) succesiune, (rar) vizită.
Împreunare, substantiv
Sinonime:
adunare la un loc, asamblare, căsătorie, combinare, combinație, fixare, goană, gonire, îmbinare, împerechere, îngemănare, întâlnire, joncțiune, montaj, montă, reunire, unire, (biologie) bătaie, (învechit) contact sexual, (învechit) împreunăciune, (învechit) împreunătură, (învechit) întâmpinare, (învechit) întrunire, (popular) însoțire, (regional) montare, (regional) sărit.
Întrolocat, adjectiv (regional)
Sinonime:
amestecat, format, îngăimat, înglobat, însoțit, întrunit, reunit, strâns la un loc, unit, (variantă) întorlocat, (variantă) întrulocat.
Întovărăşire, substantiv
Sinonime:
acompaniere, alianță, aliere, asociație, asociere, conducere, escortă, încârdășire, însoțire, întovărășit, petrecere, tovărășie, (învechit și regional) sâmbră, (învechit și regional) soție, (învechit) artel, (regional) ortăcie, (regional) simbrie, (regional) soțiire.
Hoidreț, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
(referitor la nevăzători) ghid, însoțitor.
Întovărășit, adjectiv
Sinonime:
acompaniat, condus pe drum, însoțit, (regional) întorovășât, (regional) întovăroșit. Întovărășit, substantiv
Sinonime:
întovărășire, (regional) întovăroșit.
Întrolocare, substantiv (regional)
Sinonime:
amestecare, formare, îngăimare, înglobare, însoțire, întâlnire, întrunire, reunire, strângere, unire, (figurat) împerechere, (figurat) împreunare; (variante) întorlocare, întorlocire, întornocare, întrolucare, întrulocare, întrulucare, înturlocare, înturlucare.
Întolpa, verb (regional)
Sinonime:
a se asocia, a se însoți.
Unire, substantiv
Sinonime:
acord, aglutinare, alipire, armonie, asamblare, căsătorie, combinare, combinație, concordie, contopire, fixare, fuzionare, fuziune, îmbinare, împăciuire, împletire, împreunare, îngemănare, înțelegere, joncțiune, lipire, montaj, montare, pace, prindere, reunire, sudare, unificare, (figurat) conjugare, (învechit) obștire, (învechit) uniciune, (livresc) concert, (popular) însoțire, (popular) luare, (popular) potriveală.
