Împreunare, substantiv
Sinonime:
adunare la un loc, asamblare, căsătorie, combinare, combinație, fixare, goană, gonire, îmbinare, împerechere, îngemănare, întâlnire, joncțiune, montaj, montă, reunire, unire, (biologie) bătaie, (învechit) contact sexual, (învechit) împreunăciune, (învechit) împreunătură, (învechit) întâmpinare, (învechit) întrunire, (popular) însoțire, (regional) montare, (regional) sărit.
Amestec, substantiv neutru Sinonime:
imixtiune, ingerinţă, intervenţie, participare; combinare, împreunare, asociere, unire; conglomerat, melanj, metisaj.
Bătaie, substantiv feminin
Sinonime:
altoială, atingere, bătălie, bătătură, băteală, bătută, bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, boiște, bombardament, bombardare, bruftuială, bruftuluială, bumbăceală, burduşeală, caft, cafteală, carambol, cardeală, ceartă, chelfăneală, ciocăneală, ciocănire, ciocănit, ciocănitură, ciocnire, ciomăgeală, conflict, corecţie, fâlfâit, goană, harţă, hăituială, hăituire, izbire, împreunare, încăierare, încăierătură, înfrângere, lovire, lovitură, luptă, mardeală, muștruluială, palpitație, păruială, pedeapsă, plesnitură, pulsație, răfuială, război, scatoalcă, scărmănătură, scărmăneală, scornire, suflare, suflu, tărbăceală, târnuială, târnuire, tic-tac, timp, tocănit, trânteală, trosneală, urecheală, zvâcnire, (bătaie de joc) batjocură, (familiar) tăvăleală, (figurat) mângâiere, (figurat) scărmănare, (învechit și popular) suflat, (rar) încaier, (regional) încăierat, (regional) tocănire, (regional) zăliște.
Combinaţie, substantiv feminin
Sinonime:
acord, amalgam, amestec, aranjament, asociere, calcul, combinare, compus, contract, convenție, corp compus, gând, idee, intenție, îmbinare, împreunare, îngemănare, întâlnire de dragoste, înțelegere, învoială, învoire, legământ, manevră, melanj, mixtură, pact, plan, proiect, reunire, sinteză, socoteală, tranzacție, unire, (argou) șustă, (învechit și popular) legătură, (învechit) așezământ, (învechit) cuvânt, (învechit) simfonie, (învechit) sulf, (învechit) șart, (popular) târg, (popular) tocmeală, (popular) tocmire, (prin Muntenia) prinsoare, (variantă) combinațiune.
Întâlnire, substantiv feminin
Sinonime:
adunare, competiție sportivă, contact, dispută, întâlniș, întâlnit, întrecere sportivă, întrevedere, joc, meci, partidă, (franțuzism) rendez-vous, (învechit și regional) întâmpinare, (învechit și regional) întâmpinat, (învechit) împreunare, (învechit) tâlniș, (popular) vedere, (variantă) întălnire.
Joncţiune, substantiv feminin Sinonime:
legătură, împreunare, unire, racord, contact.
Legătură, substantiv feminin
Sinonime:
acord, angajament, aranjament, armură, bandaj, basma, boccea, coardă, combinație, comunicație, contact, contract, convenție, cravată, descântec, farmec, faşă, frânghie, funie, împreunare, îndatorire, înlănțuire, înţelegere, învoială, învoire, lanţ, legământ, legătoare, magie, mănunchi, nex, obligație, pact, pansament, raport, referință, relaţie, sarcină, sfoară, testemel, tifon, tranzacție, unire, unitate, vrajă, vrăjitorie, (grecism învechit) schesis, (livresc) contingență, (rar) snop, (rar) suită, (regional) smoc, (filozofie) (legătură universală) interdependență, (fizică) (legătură conductivă) legătură galvanică; (chimie) (legătură covalentă) covalență, (legătură de hidrogen) punte de hidrogen, (legătură electrovalentă) electrovalență, (legătură heteropolară) electrovalență, (legătură homeopolară) covalență, (legătură ionică) electrovalență.
Monta, verb Sinonime:
a potrivi, a aşeza, a fixa, a împreuna, a asambla; (figurat) a aţâţa, a întărâta. Montă, substantiv feminin Sinonime:
împreunare.
Racord, substantiv neutru Sinonime:
legătură, contact, branşament, joncţiune, împreunare, înnăditură; holendru.
Asamblare, substantiv
Sinonime:
asamblaj, fixare, îmbinare, împreunare, montaj, montare, reunire, unire.
Coit, substantiv
Sinonime:
act sexual, contact sexual, copulaţie, fornicație, împreunare sexuală, lascivitate, raport sexual, (argotic) babardeală.
Coit, adjectiv (popular)
Sinonime:
bolnav de hernie, boșorog, coiat, coios, surpat. Coiț, substantiv
Sinonime:
coi (mic), coiuț.
Copulație, substantiv
Sinonime:
(fiziologie) act sexual, coit, conjugare, copulare, împerechere, împreunare sexuală, (variantă) copulațiune.
Curvie, substantiv
Sinonime:
adulter, desfrâu, incest, împreunare trupească, păcat trupesc, prostituţie, viață desfrânată, viață destrăbălată, (popular) curvăsărie.
Împerechere, substantiv
Sinonime:
împreunare, (popular) însoţire, îngemănare, împărechere, copulație, act sexual, coit.
Scociorâre, substantiv
Sinonime:
(regional) analizare profundă, apariție, cercetare atentă, iscare, iscodire, ivire, împrăștiere, percheziționare, răscolire, răspândire, răvășire, râcâială, râcâit, râcâitură, scoatere la lumină, scorbelire, scormoneală, scormonire, scormonit, scortelire, scotocire, scurmare, scurmătură, spionare, trezire, zgândărire; (regional) agitare, ațâțare, stârnire; (regional) agresivitate, enervare, înfuriere, răstire; (regional) născocire; (regional) înălțare, ridicare; (regional; despre oi) îmboldire, împingere, înțepare; (regional; despre vite) agitare (înainte de împreunare).
Însoțire, substantiv
Sinonime:
acompaniere, casă, căsătorie, căsnicie, conducere, cununie, împerechere, împreunare, însoțit, întovărășire, menaj, nuntă, petrecere, unire.
Îngemănare, substantiv
Sinonime:
amestecare, îmbinare, împerechere, împreunare, unire, (livresc) geminaţie.
Închegare, substantiv
Sinonime:
aglomerație, cimentare, coagulare, consolidare, economisire, împreunare, închegat, îngroșare, înjghebare, întărire, întocmire, învârtoșare, legare, prindere, sleire, solidificare, strângere la un loc, unire trainică, (figurat) coerență, (figurat) întruchipare, (figurat) întrupare, (figurat) materializare, (livresc) conglutinare, (rar) încetare, (regional) închegătură.
Îmbrăţişare, substantiv
Sinonime:
îmbrățare, îmbrățișat, înlănțuire, învăluire, luare în brațe, strângere, strâns, strânsoare, strânsură, (figurat) consacrare, (figurat) conținere, (figurat) cuprindere, (rar) împreunare, (regional) îmbrățoșare.
Adunăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
adunare, împreunare, întrunire.
Joncționare, substantiv
Sinonime:
împreunare, legare, unire.
Împreunăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
contact sexual, împreunare, (învechit) împreunătură.
Împreunătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
căsătorie, contact sexual, îmbinare, împreunare, întâlnire, unire, (învechit) împreunăciune, (învechit) întâmpinare, (învechit) întrunire.
Montare, substantiv
Sinonime:
artă regizorală, asamblare, fixare, goană, gonire, instalare, îmbinare, împreunare, înscenare, montaj, montă, punere în scenă, regie, reunire, unire, (figurat) ațâțare, (figurat) întărâtare, (figurat) pornire, (învechit) scenariu, (rar) regizorat.
Înciocălare, substantiv (regional)
Sinonime:
aranjare, împreunare, însănătoșire, legare împreună.
Întrolocare, substantiv (regional)
Sinonime:
amestecare, formare, îngăimare, înglobare, însoțire, întâlnire, întrunire, reunire, strângere, unire, (figurat) împerechere, (figurat) împreunare; (variante) întorlocare, întorlocire, întornocare, întrolucare, întrulocare, întrulucare, înturlocare, înturlucare.
Unire, substantiv
Sinonime:
acord, aglutinare, alipire, armonie, asamblare, căsătorie, combinare, combinație, concordie, contopire, fixare, fuzionare, fuziune, îmbinare, împăciuire, împletire, împreunare, îngemănare, înțelegere, joncțiune, lipire, montaj, montare, pace, prindere, reunire, sudare, unificare, (figurat) conjugare, (învechit) obștire, (învechit) uniciune, (livresc) concert, (popular) însoțire, (popular) luare, (popular) potriveală.
