Îmbucătăţire
Îmbucătăţire, substantiv feminin
Sinonime: dividere, divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, împărțire, rupere, secționare, segmentare, tăiat, tăiere, (figurat) destrămare, (rar) segmentație.  
 
Îmbucătățit
Îmbucătățit, adjectiv
Sinonime: fracționat, fragmentat, (medicină) cominutiv.  
 
Îmbucăți
Îmbucăți, verb
Sinonime: a îmbucătăți, a rupe în bucăți, a tăia în bucăți.  
 
Îmbucătură
Îmbucătură, substantiv feminin
Sinonime: înghiţitură, dumicat.  
 
Îmbucături
Îmbucături, verb (învechit)
Sinonime: a hrăni, a îngriji, a se înfrupta, (variantă) a îmbucătări, (variantă) a îmbucători.  
 

Ciopârţi
Ciopârţi, verb
Sinonime: a tăia în bucăţi, a îmbucătăţi, a sfârteca, a sfâşia, (popular) a căsăpi, (popular) a dumica, (regional) a crâmpoţi, a măcelări, (Moldova, Bucovina şi Banat) a ciocârti, (prin Moldova) a cârnosi, (prin Banat) a cârti, (Moldova şi Bucovina) a hăcui.  
 
Destrăma
Destrăma, verb
Sinonime: a rupe, a (se) desfira, a desface, a descompune, a dizolva, a dezmembra, a îmbucătăţi, a (se) deşira, a (se) strica, (învechit) a (se) rânji, a se rări, (rar) a se dezlâna, a risipi; a sfărâma.  
 
Fărâmiţat (fărâmiţată)
Fărâmiţat (fărâmiţată), adjectiv
Sinonime: zdrobit, fărâmat, sfărâmiţat, zdrobit, pisat, frânt, rupt, îmbucătăţit; (figurat) nimicit, distrus.  
 
Fracţiona
Fracţiona, verb
Sinonime: a dedubla, a descompune, a divide, a diviza, a fărămiţa, a fragmenta, a îmbucătăţi, a împărţi, a partaja, a rupe, a scinda, a secționa, a subdiviza.  
 
Fragmenta
Fragmenta, verb
Sinonime: a disocia, a divide, a diviza, a fracţiona, a frânge, a îmbucătăţi, a împărţi, a partaja, a rupe în fragmente, a scinda, a secționa, a segmenta, a subdiviza, a tăia.  
 
Gură
Gură, substantiv feminin
Sinonime: afirmaţie, bot, buză, ceartă, chei, clanţă, clobanț, clonț, cuvânt, declaraţie, decolteu, deschidere, deschizătură, dușcă, fleancă, fofelniță, gaură, gălăgie, gât, gâtlej, glas, grai, hanță, harță, îmbucătură, înghiţitură, lamă, (Moldova şi Bucovina) leoapă, leoarbă, mal, margine, mărturisire, meliță, moară, muzicuță, ochi, orificiu, papagal, pas, persoană (care trebuie întreținută), plisc, pupăză, răscroială, râșniță, rât, relatare, sărut, sărutare, scandal, sfadă, sorbitură, spusă, strâmtoare, strigăt, tăiş, trombon, țarcă, țipăt, vad, vorbă, vorbitor, zisă, (argou) mestecău, (argou) muie, (Banat şi Transilvania) flit, (botanică) (gura-lupului) (regional) colțul-lupului; (gură căscată) gură-cască, cască-gură; (învechit) rost, (plural) buze, (regional) mordă, (regional) pieptar.  
 
Harcea-parcea
Harcea-parcea, adverb
Sinonime: tăiat în bucăţi, rupt, hăcuit, hărtănit, îmbucătăţit.  
 
Înghiţitură
Înghiţitură, substantiv feminin
Sinonime: îmbucătură, duşcă, o gură de (ceva).  
 
Bucăţeli
Bucăţeli, verb
Sinonime: a îmbucătăţi.  
 
Bucăţi
Bucăţi, verb
Sinonime: a îmbucătăţi.  
 
Buşcă
Buşcă, substantiv
Sinonime: gură, îmbucătură, înghiţitură, muşcătură.  
 
Ciopârțire
Ciopârțire, substantiv
Sinonime: ciopârțeală, cioplitură, depesaj, îmbucătățire, rupere, rupt, sfârtecare, sfârticare, sfâșiere, sfâșietură, spintecare, tăietură, tocare, tocat, tocănire, tocănit, tranșă, (popular și familiar) ferfenițire, (popular și familiar) ferfenițit, (popular) căsăpire, (regional) hăcuire, (variantă) ciopârtire.  
 
Croit
Croit, substantiv
Sinonime: croire, (Transilvania) săbăire, săbăit; bătaie.

Croit, adjectiv
Sinonime: bătut, construit, crăpat, creat, fasonat, format, modelat, născocit, plănuit, proiectat, rupt, spart, tăiat, (învechit și regional) ciuntit, (învechit) îmbucătățit.  
 
Dividere
Dividere, substantiv
Sinonime: divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, îmbucătățire, împărțire, secționare, segmentare, tăiat, tăiere, (rar) segmentație.  
 
Dumicat
Dumicat, substantiv
Sinonime: gură, îmbucătură, înghiţitură, muşcătură.  
 
Fracţionat
Fracţionat, adjectiv
Sinonime: divizat, fragmentat, îmbucătățit, împărţit, segmentat.  
 
Fragmentare
Fragmentare, substantiv
Sinonime: împărțire în bucăți, îmbucătățire, fragmentație.  
 
Fragmentat
Fragmentat, adjectiv
Sinonime: compartimentat, dezmembrat, divizat, fracţionat, îmbucătățit, împărţit, partajat, scindat, secționat, segmentat, separat.  
 
Segmentaţie
Segmentaţie, substantiv
Sinonime: decupaj, dividere, divizare, diviziune, fracţionare, fragmentare, fragmentație, îmbucătăţire, împărţire, (biologie) metamerie, partaj, (biologie) sciziparitate, sciziune, secţionare, segmentare, separație, tăiat, tăiere, (variantă) segmentațiune.  
 
Laciniat
Laciniat, adjectiv
Sinonime: (botanică; despre frunze, petale) cu crestături alungite, îmbucățit.  
 
Muşcătură
Muşcătură, substantiv
Sinonime: gură, îmbucătură, înghițitură, (popular) dumicat, (prin Transilvania) bușcă; înțepătură, usturime; (botanică) muşcată.  
 
Secţionare
Secţionare, substantiv
Sinonime: debitare, debitat, dividere, divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, îmbucătățire, împărțire, scindare, secțiune, segmentare, separare, subdivizare, tăiat, tăiere, (rar) segmentație.  
 
Secționat
Secționat, adjectiv
Sinonime: divizat, fragmentat, îmbucătățit, împărțit, segmentat, tăiat.  
 
Segmentare
Segmentare, substantiv
Sinonime: dividere, divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, îmbucătățire, împărțire, secționare, segmentație, tăiat, tăiere.  
 
Dumicătură
Dumicătură, substantiv (învechit)
Sinonime: dumicare, dumicat, (regional) îmbucătură, (variantă) dimicătură.  
 
Dumicare
Dumicare, substantiv
Sinonime: fărâmițare, măcinare, savurare, (învechit și popular) ciopârțire, (învechit și regional) nimicire, (învechit și regional) rănire, (învechit și regional) zdrobire, (învechit) dumicătură, (popular) dumicat, (regional) îmbucătură, (variantă) dimicare.  
 
Dumicuș
Dumicuș, substantiv (regional)
Sinonime: dumicat, îmbucătură, (învechit) dumicătură.  
 
Dimicătură
Dimicătură, substantiv (învechit)
Sinonime: dumicare, dumicat, (învechit) dumicătură, (regional) îmbucătură.  
 
Dărăbi
Dărăbi, verb (regional)
Sinonime: a fărâmița, a fragmenta, a îmbucătăți, a îmbucăți, a rupe.  
 
Înfulecat
Înfulecat, adjectiv
Sinonime: halit, îmbucat, (argotic) glojdit, (învechit și regional) suflecat, (regional) hutupit, (regional) huzdupat, (regional) sovâlcat, (variantă) înfulicat.

Înfulecat, substantiv
Sinonime: înfulecare, (regional) clădire, (regional) încărcare, (variantă) înfulicat.  
 
 


Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

RSS


Meniu
Dictoo.eu
Dictoo.eu
Dictoo
Dicționar