Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Plin (plină)
Plin (plină), adjectiv
Sinonime: încărcat; compact, masiv, întreg, umplut; (figurat) durduliu, rotofei, grăsuţ, gras, împlinit, rotund.  
Plinăciune
Plinăciune, substantiv
Sinonime: deplinătate, desăvârşire, plenitudine, plinătate.  
Plinătate
Plinătate, substantiv feminin
Sinonime: plenitudine.  

Deplinătate
Deplinătate, substantiv feminin
Sinonime: desăvârșire, dezvoltare completă, integritate, întregime, perfecțiune, plenitudine, plinătate, (învechit) plinăciune, (învechit) plineală.  
Infern
Infern, substantiv neutru
Sinonime: gheenă, hades, iad, orc, tartar; (figurat) chin, loc cu condiții insuportabile, loc de dezordine și de confuzie, situație chinuitoare, situație greu de suportat, stare de nefericire, suferinţă, tortură (sufletească), viață chinuită, viață mizerabilă, viață plină de chinuri.  
Plenitudine
Plenitudine, substantiv feminin
Sinonime: deplinătate, desăvârşire, integritate, maturitate, plinătate, totalitate; (învechit) plinăciune, plineală.  
Desăvârşire
Desăvârşire, substantiv
Sinonime: perfecţionare; deplinătate, plenitudine, plinătate, (învechit) plinăciune, plineală; perfecţiune, sublim, puritate.  
Grațiozitate
Grațiozitate, substantiv
Sinonime: (adesea ironic) amabilitate (excesivă), atitudine curtenitoare, bunăvoință politicoasă, politețe plină de bunăvoință.  
Graţiozităţi
Graţiozităţi, substantiv la plural
Sinonime: atitudine plină de afectare, capriciu, (plural) mofturi, (plural) nazuri.  
Sofisticărie
Sofisticărie, substantiv
Sinonime: afirmație plină de sofisme, argumentație falsă, (învechit) sofistărie.  
Plineală
Plineală, substantiv
Sinonime: achitare (a unei datorii), deplinătate, desăvârşire, executare silită, îndeplinire (a unei hotărâri), plenitudine, plinătate.  
Reliură
Reliură, substantiv
Sinonime: broșaj, copertă; (reliură plină) copertă din piele.  
Peletiuc
Peletiuc, substantiv (regional)
Sinonime: pânză de păianjen plină de praf.  
Totalmente
Totalmente, adverb
Sinonime: absolutamente, completamente, cu desăvârșire, cu totul, în întregime, în mod complet, în toată plinătatea, perfectamente, radicalmente, total.  
Întemeiat
Întemeiat, adjectiv
Sinonime: așezat pe baze sigure, clădit, confirmat, consolidat, fondat, fundamentat, în plină vigoare, îndreptățit, îngrijit, înrădăcinat, întărit, just, justificat, legitim, logic, motivat, pus pe temelii, rațional, serios, solid, temeinic, (figurat) așezat la vorbă, (figurat) binecuvântat, (învechit) apărat, (livresc) îndrituit, (rar) zidit.

Întemeiat, substantiv
Sinonime: consolidare, instituire, înființare, înrădăcinare, întărire, întemeiere, (învechit) apărare, (învechit) împuternicire, (rar) zidire.

Întemeiat, adverb
Sinonime: bazat pe (ceva), drept, just, serios, temeinic.  
Turgor
Turgor, substantiv
Sinonime: plinătate, turgescență, umflare.  
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/
Dicţionarul limbii române în format electronic: https://dicti0nar.ro/
Store




Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

Reduceri online!