dictoo.eu

Raţiune
Raţiune, substantiv feminin
Sinonime: minte, gândire, judecată, inteligenţă; temei, motiv, cauză, justificare, îndreptăţire, rezon.  

Creier
Creier, substantiv masculin
Sinonime: encefal, cerebel; (figurat) minte, inteligenţă, judecată, deşteptăciune, intelect, inteligenţă, judecată, minte, pricepere, raţiune, spirit.  
Cuvânt
Cuvânt, substantiv neutru
Sinonime: vorbă, zicere, spusă, trigramă; cuvântare, discurs, conferinţă; promisiune, făgăduială; punct de vedere, opinie, părere; (figurat) motiv, raţiune, cauză; veste, informaţie, zvon, termen, (livresc) verb, vocabulă, (regional) boace, grai, limbă, parolă, vorbire, voroavă; (cuvânt imitativ) onomatopee; (la plural) text; cazanie, intervenţie; (cuvânt introductiv) introducere; (cuvânt înainte) prefaţă; afirmaţie, angajament, glas, pretext; acord, aranjament, combinaţie, considerent, contract, convenţie, înţelegere, învoială, învoire, legământ, mobil, pact, pricină, prilej, ştire, temei, tranzacţie.  
Duh
Duh, substantiv neutru
Sinonime: arătare, strigoi, stafie, fantomă; apucătură, calcul, comportament, comportare, conduită, deprindere, deşteptăciune, duhoare, gând, idee, infecţie, intelect, inteligenţă, intenţie, împuţiciune, judecată, (la plural) maniere, miasmă, minte, (la plural) moravuri, (la plural) năravuri, (la plural) obiceiuri, plan, pricepere, proiect, purtare, putoare, raţiune, răsuflare, respiraţie, socoteală, spirit, haz, suflare, înţelepciune; (învechit) caracter, fire, natură, temperament.  
Glagore
Glagore, substantiv feminin (regional)
Sinonime: capacitate intelectuală, deşteptăciune, inteligență, iscusinţă, istețime, înţelepciune, judecată, minte, pricepere, raţiune; (variante) glagole, glagorie.  
Inteligenţă
Inteligenţă, substantiv feminin
Sinonime: deşteptăciune, minte, pricepere, isteţime, raţiune, judecată.  
Judecată
Judecată, substantiv feminin
Sinonime: minte, raționament, raţiune, socoteală, rezon, gândire; proces, judeţ.  
Justificare
Justificare, substantiv feminin
Sinonime: îndreptăţire, motivare; dezvinovăţire, explicare, disculpare, dovedire; motiv, temei, raţiune.  
Minte
Minte, substantiv feminin
Sinonime: raţiune, judecată, înţelepciune, chibzuinţă; inteligenţă, isteţime, iscusinţă; imaginaţie, închipuire, fantezie.  
Motiv
Motiv, substantiv neutru
Sinonime: cauză, raţiune, pricină; pretext, argument; temă.  
Noimă
Noimă, substantiv feminin
Sinonime: accepție, bun-simț, cauză, coerență, considerent, conținut, îndreptățire, însemnare, înțeles (adânc), justificare, logică, menire, mobil, motiv, motivare, motivație, obiectiv, pricină, prilej, rațiune, rol, rost, scop, semnificaţie, sens, simbol, șir, tâlc, temei, ţel, țintă, valoare.  
Orbeşte
Orbeşte, adverb
Sinonime: pe dibuite, la întâmplare, nebuneşte, în mod inconştient, pătimaş, fără raţiune, orbiș.  
Rezon
Rezon, substantiv neutru (rar)
Sinonime: motiv, temei, raţiune, judecată; îndreptăţire, justificare.  
Rost
Rost, substantiv neutru
Sinonime: sens, tâlc; atribuţie, rol, misiune, raţiune, scop, menire, slujbă, ocupaţie, post, stare, situaţie, rânduială; gospodărie, administraţie.  
Sens
Sens, substantiv neutru
Sinonime: înţeles, semnificaţie, accepţie, tâlc; rost, noimă, raţiune, logică; scop, menire, ţel, destinaţie, tendinţă; direcţie, curs, orientare; latură, parte.  
Socotinţă
Socotinţă, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: opinie, părere, idee, gând; consideraţie, stimă, preţuire; chibzuială, cumpăt, măsură; minte, rațiune; hotărâre, voinţă, decizie.  
Spirit
Spirit, substantiv neutru
Sinonime: minte, raţiune, intelect, judecată, cugetare, reflexie; inteligenţă, deşteptăciune, pătrundere, isteţime, imaginaţie, fantezie; glumă, anecdotă, ironie; duh, vedenie, arătare, stafie, nălucă, strigoi.  
Aprioric (apriorică)
Aprioric (apriorică), adjectiv
Sinonime: bazat numai pe rațiune, bazat exclusiv pe rațiune; anterior oricărei experiențe.  
Chibzuială
Chibzuială, substantiv
Sinonime: chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, înţelepciune, judecată, judiciozitate, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, tact, (livresc) continenţă, (rar) cuminţie, ponderaţie, temperanţă, (popular) scumpătate, (învechit şi regional) sfat, (învechit) sămăluire, socoată, tocmeală, schepsis, (figurat) cumpăneală, cumpănire.  
Continenţă
Continenţă, substantiv
Sinonime: abstinenţă, chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, înfrânare, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, reţinere, socoteală, socotinţă, tact.  
Cuminţie
Cuminţie, substantiv
Sinonime: ascultare, chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, docilitate, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, supunere, tact.  
Cumpăneală
Cumpăneală, substantiv
Sinonime: echilibru, echilibrare; chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, tact.  
Cumpănire
Cumpănire, substantiv
Sinonime: echilibru, echilibrare; chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, deliberare, gândire, înţelepciune, judecare, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, tact.  
Cunoştinţă
Cunoştinţă, substantiv
Sinonime: pregătire, (la plural) învăţătură, (la plural) elemente, ştire; relaţie, (familiar) pilă; conştiinţă, cuget, gândire, judecată, minte, raţiune, recunoştinţă, spirit, suflet.  
Discernământ
Discernământ, substantiv
Sinonime: circumspecție, clarviziune, comprehensiune, intelecție, judecată, perspicacitate, rațiune, sagacitate.  
Doxă
Doxă, substantiv
Sinonime: deşteptăciune, intelect, inteligenţă, judecată, minte, pricepere, prudență, raţiune, spirit.  
Motivare
Motivare, substantiv
Sinonime: argument, explicare, explicaţie, justificare, logică, motiv, motivație, noimă, raţiune, rost, scuză, sens, temei.  
Sămăluire
Sămăluire, substantiv
Sinonime: calcul, calculare, chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, sămăluială, socoteală, socotinţă, socotire, socotit, tact.  
Scumpătate
Scumpătate, substantiv
Sinonime: atenție, avariție, calicenie, calicie, chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, exactitate, exactitudine, grijă, înțelepciune, judecată, lipsă, măsură, meticulozitate, migală, migăleală, minte, minuțiozitate, mizerie, moderație, nevoie, precizie, rațiune, rigoare, rigurozitate, sărăcie, scrupulozitate, scumpete, socoteală, socotință, tact, zgârcenie.  
Pamet
Pamet, substantiv
Sinonime: (învechit) deșteptăciune, intelect, inteligență, judecată, minte, pricepere, rațiune, spirit, (variantă) pamăt.  





Copyright © 2011-2017 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie