dictoo.eu

Cuminţenie
Cuminţenie, substantiv feminin
Sinonime: bună purtare, seriozitate; înţelepciune, prevedere.  

Înţelepciune
Înţelepciune, substantiv feminin
Sinonime: cunoaştere, bună judecată, cuminţenie; ştiinţă, filozofie; prudenţă, chibzuinţă, socoteală.  
Plecăciune
Plecăciune, substantiv feminin
Sinonime: ascultare, cuminţenie, docilitate, închinăciune, modestie, respect, reverenţă, smerenie, supunere, temenea.  
Ascultare
Ascultare, substantiv
Sinonime: audiere; chestionare, examinare, interogare, (învechit) procitanie; cuminţenie, docilitate, supunere, (livresc) obedienţă, (rar) cuminţie, sumisiune, supuşenie, (învechit) ascultământ, plecăciune, subordinaţie.  
Chibzuială
Chibzuială, substantiv
Sinonime: chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, înţelepciune, judecată, judiciozitate, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, tact, (livresc) continenţă, (rar) cuminţie, ponderaţie, temperanţă, (popular) scumpătate, (învechit şi regional) sfat, (învechit) sămăluire, socoată, tocmeală, schepsis, (figurat) cumpăneală, cumpănire.  
Continenţă
Continenţă, substantiv
Sinonime: abstinenţă, chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, înfrânare, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, reţinere, socoteală, socotinţă, tact.  
Cuminţie
Cuminţie, substantiv
Sinonime: ascultare, chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, docilitate, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, supunere, tact.  
Cumpăneală
Cumpăneală, substantiv
Sinonime: echilibru, echilibrare; chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, tact.  
Cumpănire
Cumpănire, substantiv
Sinonime: echilibru, echilibrare; chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, deliberare, gândire, înţelepciune, judecare, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, tact.  
Subordinaţie
Subordinaţie, substantiv
Sinonime: ascultare, cuminţenie, docilitate, subordonare, supunere.  
Sămăluire
Sămăluire, substantiv
Sinonime: calcul, calculare, chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, sămăluială, socoteală, socotinţă, socotire, socotit, tact.  
Scumpătate
Scumpătate, substantiv
Sinonime: atenție, avariție, calicenie, calicie, chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, exactitate, exactitudine, grijă, înțelepciune, judecată, lipsă, măsură, meticulozitate, migală, migăleală, minte, minuțiozitate, mizerie, moderație, nevoie, precizie, rațiune, rigoare, rigurozitate, sărăcie, scrupulozitate, scumpete, socoteală, socotință, tact, zgârcenie.  
Ponderaţie
Ponderaţie, substantiv
Sinonime: calm, chibzuială, chibzuință, chibzuire, circumspecție, cumințenie, cumpăt, cumpătare, doză, echilibru, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, reținere, sobrietate, socoteală, socotință, tact.  
Ascultământ
Ascultământ, substantiv (învechit)
Sinonime: ascultare, cumințenie, docilitate, supunere.  





Copyright © 2011-2017 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie