Discurs, substantiv neutru
Sinonime: apologism, expunere, cuvântare, alocuţiune, cuvânt, (englezism) speech, (popular) vorbă, vorbire, (învechit) voroavă, logos; (discurs funebru) oraţie funebră, (învechit) propovedanie.  Discursa, verb
Sinonime: a comunica, a confera, a conferi, a conversa, a dialoga, a discuta, a exprima, a lua cuvântul, a se adresa, a se întreține, a sta de vorbă, a vorbi.  Discursiv, adjectiv
Sinonime: cartezian, coerent, deductiv, distinct, logic, metodic, rațional; declarativ.  Discursivitate, substantiv
Sinonime: deducere, deducție, diluare, extindere, întindere.  

---

Cuvânt, substantiv neutru
Sinonime: vorbă, zicere, spusă, trigramă; cuvântare, discurs, conferinţă; promisiune, făgăduială; punct de vedere, opinie, părere; (figurat) motiv, raţiune, cauză; veste, informaţie, zvon, termen, (livresc) verb, vocabulă, (regional) boace, grai, limbă, parolă, vorbire, voroavă; (cuvânt imitativ) onomatopee; (la plural) text; cazanie, intervenţie; (cuvânt introductiv) introducere; (cuvânt înainte) prefaţă; afirmaţie, angajament, glas, pretext; acord, aranjament, combinaţie, considerent, contract, convenţie, înţelegere, învoială, învoire, legământ, mobil, pact, pricină, prilej, ştire, temei, tranzacţie.  Cuvânta, verb
Sinonime: a vorbi, a grăi, a zice, a spune; a ţine un discurs, a conferenţia, a expune.  Cuvântare, substantiv feminin
Sinonime: alocuțiune, comunicare, conferință, cugetare, cuvânt, declarare, discurs, enunțare, exprimare, expunere, fală, grăire, predică, spunere, zicere, (familiar și depreciativ) logos, (învechit) conversație, (învechit) prefață, (învechit) rațiune, (învechit) voroavă, (popular) vorbă, (popular) vorbire.  Descânta, verb
Sinonime: a face farmece, a fermeca, a fi descântător, a înșira formule magice, a vrăji; a ademeni, a bate la cap, a batjocori, a certa, a deranja cu discursuri, a mustra, a ocărî, a plictisi, a seduce cu vorbe, a trata cu vorbe de ocară.  Frazeologie, substantiv feminin
Sinonime: bavardaj, bla-bla, discurs, flecăreală, pălăvrăgeală, terminologie, verbiaj, vorbărie multă.  Grai, substantiv neutru
Sinonime: accent, alocuțiune, argou, cuvânt, dialect, discurs, glas, idiom, învoială, limbaj, limbă, proverb, rostire, târguială, termen, verb, voce, vorbă, vorbire, zicală.

Grăi, verb
Sinonime: a boteza, a conveni, a cuvânta, a denumi, a exprima prin grai, a glăsui, a intitula, a înţelege, a porecli, a reda prin cuvinte, a rosti, a scoate, a se chema, a se învoi, a se numi, a se pune de acord, a spune, a supranumi, a vorbi, a zice.  Logos, substantiv neutru
Sinonime: cuvântare, discurs, cuvânt, expunere.  Peroraţie, substantiv feminin
Sinonime: retorică, discurs, parlamentație.  Pledoarie, substantiv feminin
Sinonime: apărare, apologie, discurs, cuvântare.  Precuvântare, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: cuvânt introductiv, cuvânt înainte, cuvântare, discurs, introducere, prefaţă, prolog, (învechit) predoslovie.  Prefață, substantiv feminin
Sinonime: cuvânt introductiv, cuvânt înainte, didascalie, frontispiciu, introducere, precuvântare, predoslovie, preliminar, preludiu, procuvântare, prodrom, prolog, (grecism învechit) proimion, (învechit) introducţie, (livresc) preambul, (plural) prolegomene.

Prefața, verb
Sinonime: a anunța (un eveniment), a deschide, a inaugura cu un discurs, a introduce, a înzestra cu o prefață, a preluda, a prezenta printr-o prefață, a se afla la început.  Speculativ (speculativă), adjectiv
Sinonime: abstract, conceptual, conjectural, discursiv, filozofic, imaginativ, ipotetic, metafizic, speculator, teoretic, teoric.  Tiradă, substantiv feminin
Sinonime: discurs, cuvântare, retorică, oratorie.  Monolog (monoloage), substantiv neutru
Sinonime: declamație, discurs, soliloc, tiradă.  Argumentaţie, substantiv
Sinonime: argumentare, demonstrare, discurs persuasiv, text persuasiv, (învechit) argumentațiune.  Amfiguric, adjectiv
Sinonime: (franțuzism; despre discurs) obscur, neinteligibil, confuz, neclar.  Declamativ, adjectiv
Sinonime: afectat, declamator, discursiv, emfatic.  Alocuțiune, substantiv
Sinonime: discurs, cuvântare ocazională scurtă.  Deductiv, adjectiv
Sinonime: demonstrativ, discursiv, logic, rațional.  Pantalonadă, substantiv
Sinonime: bufonerie, comedie burlescă; discurs ipocrit, ipocrizie, subterfugiu.  Grimoar, substantiv
Sinonime: discurs obscur; cacografie, scrisoare ininteligibilă.  Depicta, verb
Sinonime: a reprezenta prin discurs, a descrie.  Proclamațiune, substantiv
Sinonime: afiș, anunț, apel, chemare, declarație, decret, discurs, manifest, proclamare, proclamație, promulgație, pronunciament, publicație.  Pareneză, substantiv
Sinonime: discurs moral, exortație, îndemn la virtute, morală, omilie, predică.  Propovedanie, substantiv
Sinonime: cazanie, cuvânt, discurs funebru, omilie, orație funebră, predică, propovăduire.  Predicaţie, substantiv
Sinonime: butadă, cazanie, cuvânt, discurs, exhortație, omilie, predică, propovăduire, (variantă) predicațiune.  Exortațiune, substantiv
Sinonime: cuvântare, discurs; imbold, încurajare, îndemn, înflăcărare; (variante) exhortație, exhortațiune, exortație.  Speech, substantiv
Sinonime: alocuțiune, cuvânt, cuvântare, discurs, elogiu, spici, toast.  Disertație, substantiv
Sinonime: comentariu, discurs, disertațiune, eseu, expunere, redacție, tratat, (variantă) dizertație.  Ritorie, substantiv (învechit)
Sinonime: discurs, elocvenţă, oratorie, retorică.  Spici, substantiv
Sinonime: alocuțiune, cuvântare, discurs, speech.  Precuvânta, verb (învechit)
Sinonime: a face o precuvântare, a prefața, a ține un discurs.  Intervențiune, substantiv (învechit)
Sinonime: agresiune, amestec, bune oficii, cuvânt, demers, discurs rostit, imixtiune, incursiune, ingerință, intercesiune, interpoziție, interpunere, intervenire, intervenție, intervenționism, intrare în acțiune, intruziune, întrepunere, luare de cuvânt, mediație, mijlocire, (chirurgie) operație, (învechit) interpozițiune, (învechit) ispită, (învechit) ispitire.  Declarativ, adjectiv
Sinonime: asertiv, asertoric, declarativist, discursiv.