-amuzie, sufix
Sinonime: disonanță, surditate.  -ectomie, sufix
Sinonime: ablațiune, excizie, extirpare, tăiere.  -fan (-fanie), sufix
Sinonime: aparență, apariție, manifestare, revelație, strălucire, transparență.  -foreză, sufix
Sinonime: deplasare, împrăștiere, migrație.  -pnee, sufix
Sinonime: pneum-, pneumo-, respirație.  -şi, pronume reflexiv
Sinonime: îşi.  @, simbol
Sinonime: a comercial, A rond, coadă de maimuță.  A, prepoziție
Sinonime: de câte, la.

A, interjecție
Sinonime: ah.  A (An), prefix
Sinonime: fără, lipsit de, nu; lipsă de, absenţă de.  A cappella, locuțiune adverbială (adjectivală)
Sinonime: (muzică) fără acompaniament instrumental.  A da otpustul, locuţiune
Sinonime: a ucide.  A da stupai, locuțiune
Sinonime: a mâna din urmă.  A face siluetă, locuţiune
Sinonime: a deveni zvelt, a slăbi.  A fi gros la pungă, locuţiune
Sinonime: a fi foarte bogat.  A fortiori, locuţiune
Sinonime: cu atât mai mult, care se impune cu necesitate.  A giorno, locuțiune adverbială (italienism)
Sinonime: (despre iluminat) ca ziua.  A posteriori, locuțiune adverbială
Sinonime: bazat pe experiență, din experiență, (variantă) aposteriori.  A scoate la mezat, locuţiune
Sinonime: a pune la licitație.  A umbla handralău, expresie
Sinonime: a hoinări, a umbla de colo până colo fără nici o treabă.  A-și da otpustul, locuţiune
Sinonime: a muri.  A-și lua valea, locuțiune
Sinonime: a fugi, a pleca.  A-și pungi buzele, locuţiune
Sinonime: a-și strânge și a-și țuguia buzele.  A-și pungi gura, locuţiune
Sinonime: a-și strânge și a-și țuguia buzele.  A-vedeare, adverb (învechit)
Sinonime: fățiș, (variantă) avedeare.  Ab intestat, locuțiune adverbială
Sinonime: fără testament.  Ab origine, locuțiune
Sinonime: de la început, de la obârşie, din capul locului.  Ab ovo, locuţiune
Sinonime: de la obârşie, de la început.  Aba (abale), substantiv feminin
Sinonime: dimie, postav, pănură, ţesătură groasă de lână; (popular) suman; (regional) saiac, zeghe.  Abac (abace), substantiv feminin
Sinonime: abacă, diagramă, dispozitiv de calcul, nomogramă, numărătoare, tabel, (învechit) ambac.  Abaca, substantiv feminin
Sinonime: cânepă de Manilla (Manila).  Abacterian, adjectiv
Sinonime: antibacterian, aseptic, dezinfectat, sterilizat.  Abai, substantiv (învechit)
Sinonime: cioltar, șabracă, valtrap.  Abajur-glob (abajururi-glob), substantiv neutru
Sinonime: abajur în formă de glob.  Abaldă, substantiv (învechit și regional)
Sinonime: depozit, magazie.  Abaliena, verb (învechit)
Sinonime: (dreptul roman) a aliena, a înstrăina.  Abalienare, substantiv
Sinonime: (medicină) alienație.  Abalienațiune, substantiv (învechit)
Sinonime: (dreptul roman) alienare, alienație, înstrăinare.  Abandon (abandonuri), substantiv neutru
Sinonime: abdicare, apostazie, capitulare, concesionare, oprire, părăsire, rejectare, lepădare, renunţare, resemnare.  Abandona, verb
Sinonime: a părăsi, a renunţa, a lepăda; a abdica, a capitula, a ceda, a înceta, a declara forfait, a demisiona, a dezerta, a îngropa, a neglija, a se debarasa, a se da bătut, a se retrage.  Abandonare, substantiv
Sinonime: abandon, desistare, părăsire, renunțare.  Abandonat, adjectiv
Sinonime: delăsat, deșertat, fără familie, inutilizat, lăsat în paragină, nefrecventat, nepopulat, neterminat, părăsit, repudiat, uitat, vid, (învechit și popular) oropsit, (învechit și regional) năpustit.

Abandonat, substantiv
Sinonime: abandon, renunțare.  Abanos (abanoși), substantiv masculin
Sinonime: eben.  Abataj (abataje), substantiv neutru
Sinonime: abatere, doborâre, exterminare, imolație, sacrificare, tăiere; (minerit) havaj, havare, (prin Transilvania) ort; (marinărie) carenaj.  Abătător (abătătoare), adjectiv
Sinonime: activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos.  Abătătură, substantiv
Sinonime: (învechit) gând ascuns, intenție netrebnică.  Abate, verb
Sinonime: a devia, a schimba direcţia; a doborî, a tăia, a ucide, a anihila, a elimina, a epuiza, a lichida.

Abate, substantiv
Sinonime: (biserică) prior; stareţ, egumen.  Abatere (abateri), substantiv feminin
Sinonime: aberație, anomalie, contravenție, culcare pe pământ, culpabilitate, culpă, deformare, deplasare, derivă, deviație, deviere, doborâre, eroare, excepție, greșeală, infracțiune, încălcare (de norme), îndepărtare, mutare, ocolire, păcat, schimbare, vină, vinovăție, (figurat) deprimare, (figurat) rătăcire, (învechit și figurat) rătăceală, (învechit și regional) teahnă, (învechit) cusur, (învechit) săblaznă, (învechit) scandal, (învechit) smintă, (învechit) sminteală, (livresc) eres, (Oltenia, Muntenia și Moldova) ponos, (rar) prihană, (regional) greș.  Abatesă, substantiv
Sinonime: călugăriță, egumenă, maică superioară, stareță, (regional) stariță.  Abațial, adjectiv
Sinonime: capitular, conventual, mănăstiresc, monahal, monastic.  Abație (abații), substantiv feminin
Sinonime: mănăstire; stăreție.