Vrăjit (vrăjită), adjectiv
Sinonime: fermecat, plin de farmec, încântător, fermecător.  Vrăjitor, substantiv
Sinonime: alchimist, aruspice, astrolog, augur, cartomancian, chiromant, clarvăzător, divinator, exorcist, fachir, fetișist, invocator, mag, magician, medium, necromant, preot, profet, șaman, șarlatan, taumaturg, vaticinator, vindecător, vizionar, (învechit) vâlfă; (popular) descântător, fermecător, vraci; (regional) farmazon, (Transilvania) șișcoi.  

---

Astrolog, substantiv masculin
Sinonime: astronom, cititor în stele, mag, magician, vrăjitor, (învechit) matematic, (învechit) stelar, (popular) filozof, (popular) solomonar, (popular) zodier.  Boscoană, substantiv feminin (regional)
Sinonime: farmec, făcătură, vrajă, vrăjitorie, magie, descântec, (popular) bolmoajă.  Buburuză, substantiv feminin
Sinonime: (entomologie) (regional) mămăruță, măriuţă, gărgăriţă, gândăcel (cu şapte puncte roşii); boul-Domnului, boul-lui-Dumnezeu, vaca-Domnului, (regional) cucuşor, găinuşă, mărgărit, mărgărită, mărgăriţă, mărie, paparugă, păpăruie, păpăruţă, păpăruză, vrăjitoare, boul-popii, găina-lui-Dumnezeu, măria-popii, puica-popii, puiculiţa-popii, vaca-lui-Dumnezeu.  Cabală, substantiv feminin
Sinonime: uneltire, intrigă, aranjament, complot, conjuraţie, conspiraţie, maşinaţie; magie, spiritism, făcătură, vrăjitorie.  Fapt, substantiv neutru
Sinonime: întâmplare, eveniment, acţiune, faptă, act, caz, fenomen; (popular) vrajă, farmec, descântec, magie, scarlatină, vrăjitorie.  Făcut, substantiv neutru
Sinonime: farmec, făcătură, fermecătură, vrajă, blestem, destin, soartă, ursită, fatalitate, confecţionare, gătit, descântec, magie, menire, noroc, predestinare, vrăjitorie, zodie.  Fermecătură, substantiv feminin
Sinonime: fermecătorie, descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.  Iluzionist (iluzionistă), substantiv masculin şi substantiv feminin
Sinonime: scamator, vrăjitor, magician.  Legătură, substantiv feminin
Sinonime: acord, angajament, aranjament, armură, bandaj, basma, boccea, coardă, combinație, comunicație, contact, contract, convenție, cravată, descântec, farmec, faşă, frânghie, funie, împreunare, îndatorire, înlănțuire, înţelegere, învoială, învoire, lanţ, legământ, legătoare, magie, mănunchi, nex, obligație, pact, pansament, raport, referință, relaţie, sarcină, sfoară, testemel, tifon, tranzacție, unire, unitate, vrajă, vrăjitorie, (grecism învechit) schesis, (livresc) contingență, (rar) snop, (rar) suită, (regional) smoc, (filozofie) (legătură universală) interdependență, (fizică) (legătură conductivă) legătură galvanică; (chimie) (legătură covalentă) covalență, (legătură de hidrogen) punte de hidrogen, (legătură electrovalentă) electrovalență, (legătură heteropolară) electrovalență, (legătură homeopolară) covalență, (legătură ionică) electrovalență.  Mag, substantiv masculin
Sinonime: astrolog, filozof, învățat, magician, scamator, vrăjitor; (biserică) (învechit) vâlfă, rege din Orient; (figurat) sol, vestitor; magnetofon.  Magic (magică), adjectiv
Sinonime: vrăjit, fermecat, vrăjitoresc, năzdrăvan; (figurat) fermecător, fascinant, feeric, încântător, vrăjitor, miraculos.  Magician, substantiv masculin
Sinonime: vrăjitor; (popular) solomonar; scamator, iluzionist.  Magie, substantiv feminin
Sinonime: vrăjitorie, vrajă; (popular) solomonie, farmece, fermecătură, fermecătorie; (figurat) farmec, captivare, fascinaţie, încântare.  Măiestrie, substantiv feminin
Sinonime: abilitate, aparat ingenios, artă, complot, conjurație, conspirație, creație (artistică), dar, descântec, dexteritate, dibăcie, farmec, favoare, grație, har, ingeniozitate, instrument, intrigă, inventivitate, iscusinţă, îndemânare, lucrare, magie, mașinație, meserie, meşteşug, operă, pricepere, stratagemă, subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, știință, talent, tertip, truc, unealtă, uneltire, viclenie, vicleșug, virtuozitate, vrajă, vrăjitorie.  Mângâietor (mângâietoare), adjectiv
Sinonime: afectuos, alinător, alintător, amăgitor, consolator, desfătător, dezmierdat, dezmierdător, drag, drăgăstos, duios, fermecător, iubitor, încântător, încurajator, măgulitor, plăcut, tandru, vrăjitor, (figurat) cald, (învechit și regional) mângâitor, (învechit) mângâios, (rar) consolant, (variantă) măngăitor, (variantă) măngănietoriu, (variantă) măngâietor, (variantă) mângăietor, (variantă) mângăitor.  Năzdrăvan (năzdrăvană), adjectiv
Sinonime: ciudat, fermecat, magic, vrăjitoresc; hazliu, glumeţ, poznaş, spiritual, vesel, ghiduş, mucalit.  Solomonar, substantiv masculin
Sinonime: vrăjitor, mag.  Solomonie, substantiv feminin
Sinonime: vrăjitorie, farmec; vicleşug, şiretlic.  Strigoaică, substantiv feminin
Sinonime: strigoaie, vrăjitoare.  Şişcă, substantiv feminin (regional)
Sinonime: vrăjitoare, iele, fantomă.  Vraci, substantiv masculin (popular)
Sinonime: doctor, medic, tămăduitor, vrăjitor.  Vrajă, substantiv feminin
Sinonime: farmece, vrăjitorie, descântec; farmec, încântare, desfătare.  Obrocit (obrocită), adjectiv
Sinonime: fermecat, înșelat, vrăjit, (regional) obricit.  Incantație (incantații), substantiv feminin
Sinonime: magie, vrajă, vrăjitorie.  Cotoroanţă, substantiv
Sinonime: baborniţă, hoaşcă, zgripţuroaică, (regional) hoancă, hoanghină, (Moldova) cotoarbă, babă, vrăjitoare, (figurat) hârcă.  Descântător, substantiv
Sinonime: vrăjitor.  Descântătură, substantiv
Sinonime: descântare, descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.  Farmazon, substantiv
Sinonime: vrăjitor, vraci; (figurat) om șiret, om viclean.  Farmazonie, substantiv
Sinonime: descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.  Fascinat, adjectiv
Sinonime: încântat, captivat, sedus, fermecat, vrăjit, subjugat.  Făcătură, substantiv
Sinonime: boscoană, cabală, descântec, farmec, făcut, fermecătorie, magie, vrajă, vrăjitorie; plastografie, fals în acte.  Fermecat, adjectiv
Sinonime: vrăjit, magic, încântat, plin de încântare, cuprins de admirație.  Fermecătoare, substantiv
Sinonime: babă, vrăjitoare.  Fermecător, substantiv
Sinonime: vrăjitor.  Fermecătoreasă, substantiv
Sinonime: babă, vrăjitoare.  Fermecătoresc, adjectiv
Sinonime: (învechit) de fermecător, magic, vrăjitoresc.  Fermecătorie, substantiv
Sinonime: fermecătură, descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.  Sabat, substantiv
Sinonime: (la mozaici) sâmbătă; obicei, deprindere; adunare de vrăjitoare; gălăgie, hărmălaie, șarivari, tohu-bohu, zarvă; (variante) sabaș, șabăț.  Ocultism, substantiv
Sinonime: alchimie, astrologie, cabală, chiromanție, divinație, ezoterism, fermecătorie, geomanție, hermetism, iluzionism, incantație, magie, necromanție, ocultistică, sortilegiu, spiritism, taumaturgie, teurgie, vrăjitorie.  Descântătoare, substantiv
Sinonime: vrăjitoare.  Solomonărie, substantiv
Sinonime: descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.  Taumaturg, substantiv
Sinonime: alchimist, făcător de minuni, magician, necromant, vrăjitor.  Năprătitură, substantiv
Sinonime: descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.  Șaman, substantiv
Sinonime: mag, marabu, preot, psihopomp, vrăjitor.  Râvnitură, substantiv (învechit)
Sinonime: aspirație, descântec, dor, dorință, farmec, magie, năzuință, poftă, pornire, râvnă, tendință, vis, vrajă, vrăjitorie.  Făcaș, substantiv (regional și învechit)
Sinonime: vrăjitor.  Sirenă, substantiv
Sinonime: alarmă, antifurt, avertizor, claxon, semnal, signal, sonerie, tocsin; fee, femeie (seducătoare), magiciană, prostituată, vrăjitoare, zână.  Magiciană, substantiv
Sinonime: cartomanciană, fee, ghicitoare, sibilă, sirenă, vrăjitoare, zână, (în mitologia greacă) Circe.  Măiestresc, adjectiv (învechit)
Sinonime: intrigant, magic, miraculos, șiret, vrăjitoresc.  Conjurator, substantiv (învechit)
Sinonime: complotist, conspirator; exorcist, magician, vrăjitor.