Voinţă, substantiv feminin
Sinonime: hotărâre, decizie, determinare, vrere; intenţie, ţel, scop; învoire, consimţământ, acord, permisiune; dorinţă, poftă, chef.  

---

Decizie, substantiv feminin
Sinonime: hotărâre, sentinţă, decret, rezoluţie, ordin, poruncă, voinţă; dârzenie, fermitate, intransigenţă, neclintire, neînduplecare, nestrămutare, neşovăire, statornicie.  Dorinţă, substantiv feminin
Sinonime: poftă, gust, năzuinţă, aspiraţie, voinţă, cerinţă, deziderat, doleanţă.  Gând, substantiv neutru
Sinonime: calcul, chibzuinţă, concepţie, cuget, cugetare, dorinţă, fantezie, idee, intenţie, închipuire, îndemn, îndrumare, învăţătură, judecată, meditare, minte, plac, plan, povaţă, povăţuire, reflecţie, sfat, socoteală, vis, voie, voinţă, vorbă.  Intenţie, substantiv feminin
Sinonime: gând, preocupare, proiect, plan, năzuinţă, dorinţă, voinţă.  Învoială, substantiv feminin
Sinonime: acord, angajament, angajare, aprobare, aranjament, asentiment, aviz, combinație, condiție, consimţământ, consimțire, contract, convenţie, împăcare, încuviințare, îngăduință, îngăduire, înţelegere, învoire, legământ, pact, permisie, permisiune, tranzacție, voie, voință, vorbă, vrere, (argou) șustă, (învechit și popular) legătură, (învechit și regional) poslușanie, (învechit și regional) slobozenie, (învechit) așezământ, (învechit) concesie, (învechit) concurs, (învechit) cuvânt, (învechit) pozvol, (învechit) sfat, (învechit) simfonie, (învechit) sulf, (învechit) șart, (învechit) volnicie, (Moldova și Bucovina) pozvolenie, (popular) târg, (popular) tocmeală, (popular) tocmire, (prin Banat) pogoadă, (prin Muntenia) prinsoare, (prin Oltenia și Banat) pogodeală, (regional) tocmă.  Socotinţă, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: apreciere, atenție, băgare de seamă, calcul, chibzuială, cinste, cinstire, circumspecție, cumpăt, decizie, gând, grijă, hotărâre, idee, intenție, judecată (sănătoasă), luare-aminte, măsură, minte, numărare, numărat, numărătoare, onoare, opinie, părere, plan, precauție, prevedere, proiect, prudență, punct de vedere, raționament, rațiune, reflecție, respect, socoteală, trecere, vază, voință, (învechit) considerație, (învechit) prețuire, (învechit) stimă.  Voie, substantiv feminin
Sinonime: voinţă, vrere, intenţie, dorinţă; poftă, chef, plăcere, gust, opţiune; permisiune, încuviinţare, învoire, aprobare, acord.  Voliţional (voliţională), adjectiv
Sinonime: de voinţă, intenţionat.  Volnicie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: acord, aprobare, asentiment, autonomie, autoritate, autorizaţie, aviz, calitate, capacitate, cădere, competenţă, consimţământ, consimţire, destoinicie, drept, independenţă, încuviinţare, îndreptăţire, îngăduinţă, învoială, învoire, libertate, neatârnare, permisiune, pregătire, pricepere, seriozitate, suveranitate, valoare, voie, voință, vrednicie, vrere.  Vrea, verb
Sinonime: a accepta, a admite, a avea de gând să, a avea voința de a, a cere, a consimți, a dori, a fi de acord, a fi decis să, a fi gata, a fi hotărât, a fi în stare, a intenționa, a întreprinde, a jindui, a permite, a pofti, a pretinde, a primi, a putea, a râvni, a se învoi, a trata, a voi, a-i plăcea, (învechit) a deșidera, (învechit) a iubi, (învechit) a jelui, (învechit) a poftisi, (variantă) a vroi.  Vrere, substantiv feminin
Sinonime: voinţă, intenţie, hotărâre, determinare; dorinţă, poftă, plăcere; intenţie, scop, ţel.  Avut, substantiv
Sinonime: avere, avuție, bani, bogăție, bun, câștig, deținere, posedare, situație, (familiar) parale, (figurat) cheag, (figurat) seu, (învechit și regional) bogătate, (învechit și regional) prilej, (învechit și regional) prindere, (învechit) bucate, (învechit) periusie, (învechit; figurat) destinație, (învechit; figurat) existență, (învechit; figurat) menire, (învechit; figurat) necesitate, (învechit; figurat) posibilitate, (învechit; figurat) scop, (învechit; figurat) stare, (învechit; figurat) voință, (Oltenia, Banat și Transilvania) vlagă, (plural) bunuri, (plural) mijloace, (prin Transilvania) apucătură, (rar) componență, (rar) dar, (rar) senzație, (rar; figurat) boală, (rar; figurat) independență, (rar; figurat) sentiment, (regional) blagă, (regional) prinsoare, (Transilvania) iosag.  Deşiderat, substantiv
Sinonime: deziderat, chef, dispoziţie, dorinţă, gust, plac, plăcere, poftă, voie, voinţă, vrere.  Volitiv, adjectiv
Sinonime: determinat de voință, voliţional.  Poftire, substantiv
Sinonime: chef, chemare, dispoziţie, dorinţă, gust, invitaţie, plac, plăcere, poftă, pofteală, voie, voinţă, vrere.  Poftit, substantiv
Sinonime: chef, chemat, dispoziţie, dorinţă, gust, invitat, plac, plăcere, poftă, voie, voinţă, vrere.  Poftitură, substantiv
Sinonime: chef, dispoziţie, dorinţă, gust, plac, plăcere, poftă, voie, voinţă, vrere.  Conație, substantiv
Sinonime: (filozofie) efort, tendință, voință.  Providenție, substantiv
Sinonime: (învechit) dumnezeire, providență, voință supremă.  Liber-arbitru, substantiv
Sinonime: alegere, autonomie, decizie, dorință, independență, libertate, voință.  Motivaţie, substantiv
Sinonime: argument, argumentare, cauză, justificare, mobil, motiv, motivare, rezon, scuză; ambiție, determinație, hotărâre, rezoluție, voință.  Râvnire, substantiv
Sinonime: aspirație, chef, ciudă, credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, dispoziție, dor, dorință, evlavie, gelozie, gust, invidie, năzuință, necaz, pică, pietate, pioșenie, piozitate, pizmă, plac, plăcere, poftă, pornire, ranchiună, religiozitate, râvnă, smerenie, tendință, vis, voie, voință, vrere.  Pozvol, substantiv
Sinonime: acord, aprobare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, vrere.  Pozvolenie, substantiv
Sinonime: acord, aprobare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, vrere.  Posluşanie, substantiv
Sinonime: (învechit) acord, aprobare, ascultare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, dezlegare, dispoziție, funcție, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, muncă, permisiune, post, serviciu, slujbă, supunere, voie, voință, vrere; (variante) posloșanie, poslujenie, poslușenie, puslușanie.  Ogod, substantiv
Sinonime: (învechit) apucătură, chef, cinste, deprindere, dispoziție, dorință, fire, gust, nărav, obicei, obișnuință, omenie, plac, plăcere, poftă, rost, seamă, socoteală, uz, voie, voință, vrere; (variante) ogoadă, ugod.  Încuviinţare, substantiv
Sinonime: acceptare, acord, admitere, aprobare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, vrere, (învechit și regional) poslușanie, (învechit și regional) slobozenie, (învechit) concurs, (învechit) pozvol, (învechit) sfat, (învechit) volnicie, (Moldova și Bucovina) pozvolenie.  Vrută, substantiv
Sinonime: chef, dispoziție, dorință, gust, plac, plăcere, poftă, voie, voință, vrere; (locuțiune, vrute și nevrute) fleacuri, minciuni, nimicuri, palavre, verzi și uscate, vorbe goale.  Vroință, substantiv
Sinonime: voință.  Pișălcios, adjectiv (regional)
Sinonime: pișăcios; (figurat) lipsit de energie, lipsit de voință, moale, nevoiaș, prăpădit.  Apragmatism, substantiv
Sinonime: abulie, disbulie, lipsă de voinţă.