Voinţă, substantiv feminin
Sinonime: hotărâre, decizie, determinare, vrere; intenţie, ţel, scop; învoire, consimţământ, acord, permisiune; dorinţă, poftă, chef.  

---

Decizie, substantiv feminin
Sinonime: hotărâre, sentinţă, decret, rezoluţie, ordin, poruncă, voinţă; dârzenie, fermitate, intransigenţă, neclintire, neînduplecare, nestrămutare, neşovăire, statornicie.  Dorinţă, substantiv feminin
Sinonime: poftă, gust, năzuinţă, aspiraţie, voinţă, cerinţă, deziderat, doleanţă.  Gând, substantiv neutru
Sinonime: calcul, chibzuinţă, concepţie, cuget, cugetare, dorinţă, fantezie, idee, intenţie, închipuire, îndemn, îndrumare, învăţătură, judecată, meditare, minte, plac, plan, povaţă, povăţuire, reflecţie, sfat, socoteală, vis, voie, voinţă, vorbă.  Intenţie, substantiv feminin
Sinonime: gând, preocupare, proiect, plan, năzuinţă, dorinţă, voinţă.  Socotinţă, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: opinie, părere, idee, gând; consideraţie, stimă, preţuire; chibzuială, cumpăt, măsură; minte, rațiune; hotărâre, voinţă, decizie.  Voie, substantiv feminin
Sinonime: voinţă, vrere, intenţie, dorinţă; poftă, chef, plăcere, gust, opţiune; permisiune, încuviinţare, învoire, aprobare, acord.  Voliţional (voliţională), adjectiv
Sinonime: de voinţă, intenţionat.  Volnicie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: acord, aprobare, asentiment, autonomie, autoritate, autorizaţie, aviz, calitate, capacitate, cădere, competenţă, consimţământ, consimţire, destoinicie, drept, independenţă, încuviinţare, îndreptăţire, îngăduinţă, învoială, învoire, libertate, neatârnare, permisiune, pregătire, pricepere, seriozitate, suveranitate, valoare, voie, voință, vrednicie, vrere.  Vrea, verb
Sinonime: a accepta, a admite, a avea de gând să, a avea voința de a, a cere, a consimți, a dori, a fi de acord, a fi decis să, a fi gata, a fi hotărât, a fi în stare, a intenționa, a întreprinde, a jindui, a permite, a pofti, a pretinde, a primi, a putea, a râvni, a se învoi, a trata, a voi, a-i plăcea, (învechit) a deșidera, (învechit) a iubi, (învechit) a jelui, (învechit) a poftisi, (variantă) a vroi.  Vrere, substantiv feminin
Sinonime: voinţă, intenţie, hotărâre, determinare; dorinţă, poftă, plăcere; intenţie, scop, ţel.  Deşiderat, substantiv
Sinonime: deziderat, chef, dispoziţie, dorinţă, gust, plac, plăcere, poftă, voie, voinţă, vrere.  Volitiv, adjectiv
Sinonime: determinat de voință, voliţional.  Poftire, substantiv
Sinonime: chef, chemare, dispoziţie, dorinţă, gust, invitaţie, plac, plăcere, poftă, pofteală, voie, voinţă, vrere.  Poftit, substantiv
Sinonime: chef, chemat, dispoziţie, dorinţă, gust, invitat, plac, plăcere, poftă, voie, voinţă, vrere.  Poftitură, substantiv
Sinonime: chef, dispoziţie, dorinţă, gust, plac, plăcere, poftă, voie, voinţă, vrere.  Conație, substantiv
Sinonime: (filozofie) efort, tendință, voință.  Providenție, substantiv
Sinonime: (învechit) dumnezeire, providență, voință supremă.  Liber-arbitru, substantiv
Sinonime: alegere, autonomie, decizie, dorință, independență, libertate, voință.  Motivaţie, substantiv
Sinonime: argument, argumentare, cauză, justificare, mobil, motiv, motivare, rezon, scuză; ambiție, determinație, hotărâre, rezoluție, voință.  Râvnire, substantiv
Sinonime: aspirație, chef, ciudă, credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, dispoziție, dor, dorință, evlavie, gelozie, gust, invidie, năzuință, necaz, pică, pietate, pioșenie, piozitate, pizmă, plac, plăcere, poftă, pornire, ranchiună, religiozitate, râvnă, smerenie, tendință, vis, voie, voință, vrere.  Pozvol, substantiv
Sinonime: acord, aprobare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, vrere.  Pozvolenie, substantiv
Sinonime: acord, aprobare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, vrere.  Posluşanie, substantiv
Sinonime: (învechit) acord, aprobare, ascultare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, dezlegare, dispoziție, funcție, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, muncă, permisiune, post, serviciu, slujbă, supunere, voie, voință, vrere; (variante) posloșanie, poslujenie, poslușenie, puslușanie.  Ogod, substantiv
Sinonime: (învechit) apucătură, chef, cinste, deprindere, dispoziție, dorință, fire, gust, nărav, obicei, obișnuință, omenie, plac, plăcere, poftă, rost, seamă, socoteală, uz, voie, voință, vrere; (variante) ogoadă, ugod.  Încuviinţare, substantiv
Sinonime: acceptare, acord, admitere, aprobare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, vrere, (învechit și regional) poslușanie, (învechit și regional) slobozenie, (învechit) concurs, (învechit) pozvol, (învechit) sfat, (învechit) volnicie, (Moldova și Bucovina) pozvolenie.  Vrută, substantiv
Sinonime: chef, dispoziție, dorință, gust, plac, plăcere, poftă, voie, voință, vrere; (locuțiune, vrute și nevrute) fleacuri, minciuni, nimicuri, palavre, verzi și uscate, vorbe goale.  Vroință, substantiv
Sinonime: voință.