Voie, substantiv feminin
Sinonime: voinţă, vrere, intenţie, dorinţă; poftă, chef, plăcere, gust, opţiune; permisiune, încuviinţare, învoire, aprobare, acord.  Voieştniţă, substantiv
Sinonime: (botanică) izmă, mentă.  Voievod, substantiv masculin
Sinonime: cap, căpetenie, căpitan, comandant, conducător, domn, domnitor, mai-mare, principe, șef, vodă, voevod, voivod; bulibașă.  Voievodal, adjectiv
Sinonime: domnesc, principiar.  Voievodat, substantiv
Sinonime: voivodat, stat condus de un voievod.  Voievodeasă, substantiv
Sinonime: crăiasă, doamnă, soție de voievod, vodeasă, voduleasă, (variantă) voivodeasă.  Voievozi, verb
Sinonime: a domni, a conduce un voievodat.  Voievozie, substantiv
Sinonime: principat, voievodat.  

---

Benevol (benevolă), adjectiv
Sinonime: voluntar, de bună voie, nesilit, de la sine, dezinteresat, gratuit.  Comandant, substantiv masculin
Sinonime: amiral, arhistrateg, bimbașă, burgrav, cap, căpetenie, conducător, general, guvernator, mai-mare, pilot, polemarh, șef, ștab, (învechit și regional) tist, (învechit) arhistratig, (învechit) călăuz, (învechit) căpitan, (învechit) comandir, (învechit) comândant, (învechit) nacealnic, (învechit) navarh, (învechit) povățuitor, (învechit) proprietar, (învechit) tocmitor, (învechit) vârhovnic, (învechit) voievod, (latinism învechit) prepozit, (Transilvania) birău.  Concede, verb
Sinonime: a accepta, a admite, a aproba, a concesiona, a consimţi, a îndupleca, a îngădui, a învoi, a da voie, a încuviinţa, a lăsa, a permite, a primi.  Concurs, substantiv neutru
Sinonime: acord, ajutor, aport, aprobare, asentiment, aviz, balcaniadă, campionat, colaborare, competiţie, confruntare, consimțământ, consimțire, contribuție, cupă, examen, îngăduință, întrecere, învoială, învoire, joc, meci, olimpiadă, partidă, permisiune, serviciu, sprijin, șalanj, turneu, universiadă, voie, voință, vrere, (figurat) întâlnire, (învechit și regional) faliment, (învechit) concurșum, (învechit) încuviințare, (la plural) oficii.  Conducător, substantiv masculin
Sinonime: cap, căpetenie, cârmuitor, comandant, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpân, (învechit şi popular) oblăduitor, (învechit) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocârmuitor, purtător, vlădică, (figurat) cârmaci, guvernator, (turcism învechit) zabet; guvernant, hegemon, şef, (rar) diriguitor, (învechit) principal, ştab, vătaf, (învechit) staroste, (regional) birău, jude; şofer.

Conducător, adjectiv
Sinonime: guvernant, guvernamental, hegemon.  Crai, substantiv masculin
Sinonime: împărat, rege, domnitor, boiştean, cap încoronat, cârmuitor, conducător, domn, monarh, popă, rigă, stăpânitor, suveran, vodă, voievod; afemeiat.  Dezlegare, substantiv feminin
Sinonime: rezolvare, soluţie, lămurire; voie, permisiune, îngăduire, încuviinţare, aprobare, acord.  Dispoziţie, substantiv feminin
Sinonime: stare sufletească; hotărâre, ordin, indicaţie, normă, prescripţie, prevedere, (învechit şi regional) rost, (învechit) prescript, clauză, poruncă, (popular) porunceală, (învechit) aşezământ, carte, farmuta, învăţătură, mandat, orânduială, orânduire, pitac, poruncită, povelenie, povelire, pravilă, rânduială, strânsoare, şart, tertip, ucaz, (rusism învechit) pricaz, consemn, situaţie, stare; (la plural) toane, voie, (regional, la plural) duşi, poftă, tendinţă.  Dispune, verb
Sinonime: a alege cu fermitate, a aranja, a așeza, a avea (la dispoziție), a bate, a birui, a clasa, a clasifica, a comanda, a da dispoziții, a decide, a decreta, a deveni vesel, a distribui, a fi în voie bună, a fixa, a grupa, a hotărî, a împărți, a întocmi, a întrece, a învinge, a orândui, a ordona, a organiza, a petrece, a porunci, a poseda, a potrivi, a pune, a râde, a rândui, a repartiza, a se amuza, a se bucura, a se desfăta, a se distra, a se folosi după bunul plac, a se înveseli, a se veseli, a sistematiza, a stabili, a statornici, a stipula, (învechit) a conduce, (învechit) a dispoza, (învechit) a dispozarisi, (învechit) a drege, (învechit) a învăța, (învechit) a judeca, (învechit) a lega, (învechit) a libovi, (învechit) a poveli, (învechit) a se distrage, (învechit) a se eglendisi, (învechit) a tocmi, (popular) a chiti, (popular) a soroci, (prin Banat și Transilvania) a priti, (rar) a prescrie.  Divertisment, substantiv neutru
Sinonime: agrement, amuzament, distracţie, interludiu, recreație, voie bună.  Doamnă, substantiv feminin
Sinonime: femeie, nevastă, soţie; (învechit) stăpână, cucoană, madam, (popular) jupâneasă, (ieşit din uz) damă, (grecism învechit) chera, (italienism învechit) signoră; (istorie) (popular) vodeasă, voduleasă, voievodeasă.  Domn, substantiv masculin
Sinonime: stăpân, posesor, jupân; domnitor, voievod, prinţ, rege, monarh; om bogat, aristocrat, nobil; (Domnul) Dumnezeu, Isus Hristos; cucon, (învechit şi familiar) musiu, (grecism învechit) chir, (italienism învechit) signor; bărbat, orăşean, soţ, târgoveţ.  Domnitor, substantiv masculin
Sinonime: domn, monarh, voievod, crai, cneaz, cârmuitor, conducător, stăpânitor, suveran, vodă, (astăzi rar) stăpân, (învechit şi popular) oblăduitor, (învechit) biruitor, gospodar, gospodin, ocârmuitor, purtător, vlădică, (figurat) cârmaci.  Gând, substantiv neutru
Sinonime: calcul, chibzuinţă, concepţie, cuget, cugetare, dorinţă, fantezie, idee, intenţie, închipuire, îndemn, îndrumare, învăţătură, judecată, meditare, minte, plac, plan, povaţă, povăţuire, reflecţie, sfat, socoteală, vis, voie, voinţă, vorbă.  Gospodar, substantiv masculin
Sinonime: bărbat, cârmuitor, conducător, domn, domnitor, gazdă, monarh, om chibzuit, om econom, om înstărit, proprietar, soţ, stăpânitor, suveran, vodă, voievod, (învechit) căsar, căsaş.

Gospodar, adjectiv
Sinonime: bogat, chibzuit, econom, harnic, îndemânatic, îndestulat, înstărit, priceput, socotit, vrednic.  Hatâr, substantiv neutru
Sinonime: avantaj, capriciu, cinste, concesie, dorinţă, favoare, înlesnire, onoare, plac, plăcere, poftă, privilegiu, protecţie, serviciu, ușurință, voie.  Involuntar (involuntară), adjectiv
Sinonime: neintenţionat, fără voie, spontan.  Îngădui, verb
Sinonime: a permite, a admite, a tolera, a fi de acord, a lăsa să, a da voie, a încuviinţa, a consimţi.  Îngăduinţă, substantiv feminin
Sinonime: amânare, aprobare, asentiment, autorizație, bunăvoinţă, clemenţă, generozitate, iertare, indulgenţă, încuviinţare, îngăduire, înţelegere, mărinimie, milă, păsuială, păsuire, permisiune, răgaz, toleranţă, voie, (învechit și popular) milostenie, (învechit) priință, (învechit) răbdare, (popular) îngăduială, (rar) tolerantism, (turcism învechit) musaadea.  Învoi, verb
Sinonime: a (se) angaja, a (se) tocmi, a (se) uni, a accepta, a adera la, a admite, a aproba, a concilia, a consimţi, a conveni, a face pe voie, a fi în concordanță, a încuviința, a îngădui, a lăsa, a pactiza, a permite, a primi, a se împăca, a se îndupleca, a se înțelege, a se potrivi, a se reconcilia, a se vorbi, a trăi în bună înțelegere, a voi, a vrea, (Banat) a se toldui, (grecism învechit) a se simfonisi, (învechit și popular) a se prinde, (învechit și regional) a se grăi, (învechit și regional) a se pleca, (învechit) a aprobălui, (învechit) a favoriza, (învechit) a fi de acord, (învechit) a mulțumi, (învechit) a ogodi, (învechit) a pristăni, (învechit) a se lovi, (învechit) a se târgui, (învechit) a veni, (livresc) a concede, (Moldova și Bucovina) a pozvoli, (popular) a se ajunge, (popular) a se pogodi, (prin Muntenia) a se îndogăți.  Învoială, substantiv feminin
Sinonime: acord, angajament, angajare, aprobare, aranjament, asentiment, aviz, combinație, condiție, consimţământ, consimțire, contract, convenţie, împăcare, încuviințare, îngăduință, îngăduire, înţelegere, învoire, legământ, pact, permisie, permisiune, tranzacție, voie, voință, vorbă, vrere, (argou) șustă, (învechit și popular) legătură, (învechit și regional) poslușanie, (învechit și regional) slobozenie, (învechit) așezământ, (învechit) concesie, (învechit) concurs, (învechit) cuvânt, (învechit) pozvol, (învechit) sfat, (învechit) simfonie, (învechit) sulf, (învechit) șart, (învechit) volnicie, (Moldova și Bucovina) pozvolenie, (popular) târg, (popular) tocmeală, (popular) tocmire, (prin Banat) pogoadă, (prin Muntenia) prinsoare, (prin Oltenia și Banat) pogodeală, (regional) tocmă.  Permisiune, substantiv feminin
Sinonime: învoire, încuviinţare, îngăduire, autorizaţie, voie; aprobare.  Plac, substantiv neutru
Sinonime: voie, gust, hatâr, dorinţă, plăcere.  Plăcere, substantiv feminin
Sinonime: plac, poftă, hatâr, gust, voie, capriciu; favoare, graţie, satisfacţie; distracţie, bucurie, petrecere, delectare, desfătare, încântare.  Plimbare, substantiv feminin
Sinonime: călătorie, deplasare, drum, hoinăreală, mişcare, promenadă, umblet (în voie), voiaj, (Banat, Transilvania, Maramureș și Bucovina) șpațir, (prin Transilvania) șeităletiu, (rar) plimbet, (regional) preumblare, (regional) primblare.  Prohibi, verb
Sinonime: a opri, a interzice, a îngrădi, a reţine, a nu da voie, a nu permite.  Purtător (purtătoare), substantiv masculin şi substantiv feminin
Sinonime: aducător, transportor; călăuzitor, cârmuitor, conducător, deţinător, domn, domnitor, emisar, îndrumător, monarh, posesor, povăţuitor, sfătuitor, sol, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.  Putea, verb
Sinonime: a fi capabil, a avea putere, a fi în stare, a avea posibilitatea, a avea putinţa, a (-i) fi cu putinţă; a fi posibil, a fi probabil; a avea voie, a avea permisiunea, a avea dreptul, a fi permis; a se cădea, a se cuveni, a fi potrivit, a fi convenabil.  Singur (singură), adjectiv
Sinonime: neînsoțit, singuratic, solitar, izolat, retras; de bună voie, de la sine; unic; numai, exclusiv, doar.  Slobod (slobodă), adjectiv
Sinonime: liber, autonom, independent, neatârnat; în voie, după plac, nestingherit; licenţios, corupt; neocupat, gol.  Slobozenie, substantiv feminin
Sinonime: libertate, autonomie, independenţă; permisiune, îngăduinţă, voie, aprobare, dezlegare.  Vesel (veselă), adjectiv
Sinonime: voios, cu voie bună, bine dispus, satisfăcut; (figurat) desfătător, plăcut, agreabil.  Vodă, substantiv masculin
Sinonime: domnitor, principe, rege, voievod, domn.  Voioşie, substantiv feminin
Sinonime: voie bună, veselie, bună dispoziţie.  Volnicie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: acord, aprobare, asentiment, autonomie, autoritate, autorizaţie, aviz, calitate, capacitate, cădere, competenţă, consimţământ, consimţire, destoinicie, drept, independenţă, încuviinţare, îndreptăţire, îngăduinţă, învoială, învoire, libertate, neatârnare, permisiune, pregătire, pricepere, seriozitate, suveranitate, valoare, voie, voință, vrednicie, vrere.  Voluntar (voluntară), adjectiv
Sinonime: hotărât, energic, autoritar, decis; încăpăţânat, îndărătnic, căpos; (adverb) de bună voie, de la sine, din proprie iniţiativă, nesilit de nimeni.  Deşiderat, substantiv
Sinonime: deziderat, chef, dispoziţie, dorinţă, gust, plac, plăcere, poftă, voie, voinţă, vrere.  Domnesc, adjectiv
Sinonime: (istorie) boieresc, voievodal, (învechit) gospod, stăpânesc, vlădicesc; bogat, îmbelșugat, elegant.  Ad libitum, locuțiune adverbială
Sinonime: după voie, după poftă, după plac; oricum.  Duşi, substantiv la plural
Sinonime: dispoziţie, (la plural) toane, voie.  Mentă, substantiv
Sinonime: (botanică) izmă, mintă, (regional) voieştniţă; (menta broaştei) izma broaştei; (mentă creaţă) izmă creaţă.  Herțeg, substantiv
Sinonime: duce, voievod, herțog.  Voivodat, substantiv
Sinonime: voievodat, principat.  Principat, substantiv
Sinonime: prințipat, voievodat.  Gospodin, substantiv
Sinonime: cârmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, stăpân, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.  Herţog, substantiv (învechit)
Sinonime: duce, voievod.  Gospod, adjectiv
Sinonime: domnesc, voievodal.  Poftire, substantiv
Sinonime: chef, chemare, dispoziţie, dorinţă, gust, invitaţie, plac, plăcere, poftă, pofteală, voie, voinţă, vrere.  Poftit, substantiv
Sinonime: chef, chemat, dispoziţie, dorinţă, gust, invitat, plac, plăcere, poftă, voie, voinţă, vrere.  Poftitură, substantiv
Sinonime: chef, dispoziţie, dorinţă, gust, plac, plăcere, poftă, voie, voinţă, vrere.