Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Urca
Urca, verb
Sinonime: a ridica, a (se) înălţa, a se căţăra, a escalada; a creşte, a majora, a spori, a mări, a adăuga.  
Urcător (urcătoare)
Urcător (urcătoare), adjectiv
Sinonime: agăţător, suitor.  

Ascensiune
Ascensiune, substantiv feminin
Sinonime: suire, urcare, înălţare, ridicare, avansare, progres, escaladă.  
Califica
Califica, verb
Sinonime: (reflexiv) a trece o probă, a progresa, a urca în grad, a se specializa, a se forma; a aprecia, a considera, a socoti, a eticheta, a categorisi, a caracteriza, a numi, a taxa.  
Căţăra
Căţăra, verb
Sinonime: a se cocoţa, a se ridica, a se sui, a se urca, a escalada, (popular) a se zgăibăra, a se aburca, a se ţuţuia, (regional) a se burica, a se cucuia, a se găibăra, a se popoţa, (prin Transilvania) a se pupuia, (prin Oltenia) a se suliga.  
Cățărător (cățărătoare)
Cățărător (cățărătoare), adjectiv
Sinonime: suitor, agăţător, urcător; fixător, care se prinde.  
Cocoţa
Cocoţa, verb
Sinonime: a se urca, a se căţăra; (figurat, depreciativ) a parveni, a avansa.

Cocotă, substantiv
Sinonime: curvă, prostituată.  
Creşte
Creşte, verb
Sinonime: a spori, a se dezvolta, a evolua; a educa, a îngriji un copil; a se umfla, a dospi; a se înălţa, (învechit şi popular) a odrăsli, a sălta, a (se) zburătăci, a trăi, a vegeta, a se regenera; (prin Transilvania) a scula; a cultiva, a înmulţi, a extinde, a (se) mări, (livresc) a (se) augmenta, a se îndesi, a majora, a (se) ridica, a se sui, a se urca, a se intensifica, a se înteţi, a se adânci; a avansa, a înainta, a progresa, a propăşi.  
Escalada
Escalada, verb
Sinonime: a sări, a trece (peste ceva), a depăşi; a urca, a sui.

Escaladă, substantiv
Sinonime: angrenaj, ascensiune, cățărare, escaladare, suire.  
Extinde
Extinde, verb
Sinonime: a amplifica, a augmenta, a (se) întinde, a creşte, a (se) lărgi, a (se) mări, a (se) ridica, a spori, a (se) urca, a (se) lăţi.  
Înălţa
Înălţa, verb
Sinonime: a ridica, a urca, a sui; a creşte, a spori; a construi, a clădi; a proslăvi, a lăuda, a preamări.  
Majora
Majora, verb
Sinonime: a se spori, a se augmenta, a se mări, a creşte, a se ridica, a se urca.  
Ridica
Ridica, verb
Sinonime: a înălţa, a sălta; a construi, a face, a zidi; a crește, a spori, a mări, a majora, a urca; (figurat) a suspenda, a desfiinţa, a anula  
Sui
Sui, verb
Sinonime: a se urca, a se înălţa, a se ridica; (figurat) a înainta, a progresa, a creşte, a se mări, a spori.  
Suiș
Suiș, substantiv neutru
Sinonime: suire, urcare; urcuş, povârniş, pantă, coastă.  
Creştere
Creştere, substantiv feminin
Sinonime: dezvoltare, mărire, înălţare, înmulţire, extindere, sporire, augmentare, umflare, majorare, suire, urcare, vegetaţie, regenerare, educare, cultură, ridicare, dospire, intensificare; evoluţie, înaintare, mers-înainte, progres, propăşire.  
Aburca
Aburca, verb (regional)
Sinonime: a (se) urca, a (se) sui cățărându-se, a (se) cățăra, a (se) cocoța; a (se) ridica de jos.  
Agăţător
Agăţător, adjectiv
Sinonime: căţărător, suitor, urcător.  
Ascendent
Ascendent, adjectiv și substantiv
Sinonime: (adjectiv) suitor, urcător; progresiv; (substantiv) înaintaş; autoritate.  
Burica
Burica, verb
Sinonime: a căţăra, a cocoţa, a ridica, a sui, a urca.  
Căţărare
Căţărare, substantiv
Sinonime: cocoţare, ridicare, suire, urcare, urcat.  
Escaladare
Escaladare, substantiv
Sinonime: escaladă, suire, suiş, urcare; sărire, sărit, trecere.  
Îmbarca
Îmbarca, verb
Sinonime: a (se) urca (pe o navă, într-un tren, într-un vehicul), a încărca o navă.  
Îmbarcare
Îmbarcare, substantiv
Sinonime: urcare la bord.  
Găibăra
Găibăra, verb
Sinonime: a se căţăra, a se cocoţa, a se ridica, a se sui, a se urca.  
Gurguia
Gurguia, verb (învechit)
Sinonime: a ascuți, a ieși în evidență, a se fuduli, a se împăuna, a se înălța, a se îngâmfa, a se urca.  
Guri
Guri, verb (regional)
Sinonime: a începe țesătura (la războiul de țesut), a se sui, a se urca.  
Majorare
Majorare, substantiv
Sinonime: augmentație, creştere, mărire, ridicare, scumpire, sporire, suire, urcare.  
Majorat (majorată)
Majorat (majorată), adjectiv
Sinonime: crescut, elevat, mărit, ridicat, sporit, umflat, urcat.  
Dieza
Dieza, verb
Sinonime: (muzică) a marca cu un diez, a ridica cu un semiton, a urca cu un diez.  
Umnoji
Umnoji, verb
Sinonime: a creşte, a înmulţi, a mări, a ridica, a spori, a urca.  
Ascensional
Ascensional, adjectiv
Sinonime: ascendent, progresiv, suitor, urcător.  
Mulţi
Mulţi, verb
Sinonime: a creşte, a înmulţi, a mări, a ridica, a spori, a urca.  
Zgăibăra
Zgăibăra, verb
Sinonime: a se căţăra, a se cocoţa, a se ridica, a se sui, a se urca.  
Cabra
Cabra, verb
Sinonime: a braca, a redresa, a se încorda, a se ridica (cu botul în sus), a urca; (în special despre cai) a se ridica în două picioare, a se ridica pe picioarele dinapoi.  
Popoţa
Popoţa, verb (regional)
Sinonime: a (se) împopoțona, a incita, a întărâta, a înverșuna, a se căţăra, a se cocoţa, a se ridica, a se sui, a se urca.  
Mărire
Mărire, substantiv
Sinonime: amplificare, amploare, apoteoză, aroganță, augmentare, autoritate, binecuvântare, bulbucare, căscare, cârmuitor, cinste, cinstire, conducător, creștere, demnitar, demnitate, dezvoltare, dilatare, dimensiune, domnie, elogiere, elogiu, exaltare, extensiune, extindere, faimă, fală, fruntaș, fudulie, glorie, glorificare, grandoare, holbare, infatuare, intensificare, înălțime, înfumurare, îngâmfare, înmulțire, întărire, întețire, laudă, lărgire, lăudare, maiestate, majorare, măreție, mărit, măsură, multiplicare, omagiu, orgoliu, potențare, preamărire, preaslăvire, proporție, proslăvire, punct culminant, putere, rang, ridicare, rotunjire, scumpire, semeție, slavă, slăvire, splendoare, sporire, strălucire, suire, tărie, trufie, umflare, urcare, vanitate, zgâire, zgâit, (învechit) atotputernicie, (învechit) mărie, (învechit) mărime, (învechit) mândrie, (învechit) pohfală, (învechit) pohvalenie, (învechit) prealăudare, (învechit) preaslăvie, (învechit) sărbătorire, (popular și familiar) belire, (popular și familiar) bleojdire, (popular) boboșare, (popular) boldire, (regional) măreață.

Mărire, interjecție
Sinonime: osana, slavă.  
Ridicare
Ridicare, substantiv
Sinonime: anulare, arestare, ascensiune, așezare sus, avansare, cățărare, clădire, cocoțare, construcție, construire, creștere, culegere, cules, desființare, dezvoltare, ducere sus, durare, evaporare, evoluție, funcție, grad, ieșire la suprafață, izbăvire, împingere în sus, împrăștiere, înaintare, înălțare, încasare, îndepărtare, îndreptare, înființare, înfiripare, înlăturare, însănătoșire, întindere, întremare, înzdrăvenire, lecuire, luare de atitudine, luare de jos, luare în primire, majorare, mărire, mers înainte, mobilizare, numire, opunere, plecare, primire, producere, progres, promovare, propășire, rang, răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, reconstruire, redresare, refacere, relevare, restabilire, revoltă, ridicat, risipire, săltare, săltat, scoatere, sculat, scumpire, sporire, stârnire, strângere, strâns, suflecare, suire, suit, suspendare, tămăduire, tragere în sus, transportare, trezire, ucidere, umflare, urcare, urcat, vindecare, zidire, (figurat) formare, (figurat) ivire, (figurat) răpire, (învechit și regional) suflecătură, (învechit) alungare, (învechit) ardicare, (învechit) aridicare, (învechit) înviere, (învechit) mutare, (învechit) preamărire, (învechit) provivasire, (învechit) rădicare, (învechit) răsărit, (învechit) redicare, (învechit) sănătoșare, (învechit) tămăduință, (învechit) văznesenie, (învechit) vracevanie, (livresc) edificare, (popular) ispas, (popular) sculare, (popular) tămăduială.  
Înălțare
Înălțare, substantiv
Sinonime: ascensiune, avansare, clădire, construcție, construire, creștere, durare, înaintare (în rang), înălțat, mărire, promovare, ridicare, suire, suit, urcare, urcat, zidire, (figurat) dezvoltare, (figurat) lăudare, (figurat) progres, (figurat) slăvire, (figurat; învechit) aroganță, (învechit) încălecare, (învechit) înscăunare, (învechit) nălțare, (învechit) provivasire, (învechit) urcare pe tron, (învechit) văznesenie, (învechit; ca titulatură) Alteță, (livresc) edificare, (popular) Ispas; (Înălțarea Sfintei Cruci) Ziua Crucii, (popular) cârstov.  
Hopăi
Hopăi, verb (regional)
Sinonime: a cerne, a chiui, a dansa zgomotos, a juca, a sălta, a sări, a striga „hop”, a ţopăi, a urca.  
Website, versiune 2011: https://sin0nime.com/dexx/
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/




Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie