Tur, substantiv neutru
Sinonime: ciclu, etapă, tură, repriză.  Tura (turale), substantiv feminin
Sinonime: ștampilă, monogramă, semn gravat pe monede.  Tură (ture), substantiv feminin
Sinonime: turn (în jocul de șah); schimb (într-o întreprindere).  Turaţie, substantiv feminin
Sinonime: rotaţie.  Turban, substantiv neutru
Sinonime: tulpan.  Turbare, substantiv feminin
Sinonime: (figurat) mânie, furie, pornire, enervare.  Turbat (turbată), adjectiv
Sinonime: (figurat) nebun, dement, sălbatic, furios, violent; grozav, extraordinar, enorm.  Turbidimetrie, substantiv
Sinonime: nefelometrie.  Turbidimetru, substantiv
Sinonime: (fizică) tolometru.  Turbieră, substantiv
Sinonime: turbărie.  Turbilion, substantiv (învechit)
Sinonime: maelstrom, turbion, vârtej.  Turbină, substantiv
Sinonime: motor, reactor, turbomotor, turbopropulsor; (turbină de foraj) turbobur, turbofor, turbotrepan.  Turbinat, adjectiv
Sinonime: (biologie) conic.  Turbion, substantiv
Sinonime: ciclon, maelstrom, taifun, tornadă, trombă, turbulență, uragan, vâltoare, vârtej, vortex.  Turbionar, adjectiv
Sinonime: turbulent, turnant.  Turbocompresor, substantiv
Sinonime: (tehnică) compresor cu turbină.  Turbopropulsor, substantiv
Sinonime: propulsor cu turbină, turboreactor.  Turbulent (turbulentă), adjectiv
Sinonime: gălăgios, zgomotos, dezordonat, instigator.  Turbulenţă, substantiv feminin
Sinonime: gălăgie, zgomot, dezordine, nesupunere, revoltă, răzmeriţă.  Turc, substantiv
Sinonime: (glumeț) turcalete, (învechit și popular) necredincios, (învechit și regional) ciutac; (învechit) osman, osmangiu, osmanlâu, otoman, păgân, șalvaragiu.  Turc (turcă), adjectiv
Sinonime: turcesc; (învechit) osman, osmanic, osmanlâu, osmănesc, otoman, otomanicesc, otomănesc, păgân, păgânesc.  Turcafleț, substantiv
Sinonime: (argou) fraier, naiv.  Turcaleț, substantiv
Sinonime: turculeț, zmeu turcesc.  Turcarete, substantiv
Sinonime: (botanică) măseaua-ciutei.  Turcățăl, substantiv
Sinonime: (botanică) holbură, torcățăl, turcățel.  Turcește, adverb
Sinonime: ca turcii; (figurat) arbitrar, despotic.  Turchez, adjectiv (popular)
Sinonime: albastru, albastru-deschis, albastru-verzui, azuriu, (ochi) căprui, (regional) turghez, (variantă) turchiaz.  Turci, verb
Sinonime: a asimila cu populația turcă, a converti la islamism, a deveni turc, (învechit şi popular) a se păgâni; a se ameţi, a se chercheli, a se îmbăta, a se turmenta.

Turci, substantiv
Sinonime: (botanică) păpădie.  Turcie, substantiv (învechit)
Sinonime: limba turcă.  Turcime, substantiv
Sinonime: (învechit) păgânătate, (învechit) păgânime, (popular) aliotman.  Turcism, substantiv
Sinonime: împrumut din limba turcă.  Turcoază, substantiv feminin
Sinonime: peruzea.  Turculeţ, substantiv masculin
Sinonime: (botanică) floarea-paștelui, floarea-paștilor, floarea-păsărilor floarea-vântului-galbenă, găinușă, gălbenele, păștiță; (ornitologie) sticlete; copil de turc, turc, turcaleț.  Tureac, substantiv
Sinonime: carâmb, tureatcă.  Tureatcă, substantiv
Sinonime: carâmb, (figurat) ignorant, (învechit) tută, (prin Muntenia și Oltenia) saftian, (regional) tureac, (variantă) tureatc, (variantă) turiac.  Turelă, substantiv
Sinonime: calotă, cupolă, dom, lanternă.  Turgid, adjectiv
Sinonime: inflamat, plin cu lichid, umflat; bosumflat, supărat.  Turicioară, substantiv
Sinonime: (botanică) turiţă-mare.  Turism, substantiv neutru
Sinonime: drumeţie, voiaj; autoturism, automobil, maşină.  Turist, substantiv masculin
Sinonime: vizitator, călător, voiajor.