Trânti, verb Sinonime:
a lovi, a pocni; a arunca, a zvârli; a culca, a doborî, a lungi; a respinge, a lăsa la examen.
Tranțifluer, substantiv
Sinonime:
(argou) balonzaid.
Trântire, substantiv
Sinonime:
aruncare, azvârlire, culcare, doborâre.
Trântit, adjectiv
Sinonime:
azvârlit, culcat, doborât, izbit puternic, întins, lungit, răsturnat, tăvălit, tolănit, (Moldova) tologit, (regional) răbunit, (regional) tulit. Trântit, substantiv
Sinonime:
trântire, (regional) trântă.
Trântitură, substantiv
Sinonime:
izbitură, trântă, trânteală; (medicină) bătătură, clavus, păducel.
Bufni, verb Sinonime:
a răbufni, a exploda, a izbucni; a trânti, a izbi, a pocni; a se năpusti, a se dezlănţui, a da buzna.
Buşi, verb Sinonime:
a lovi, a izbi, a trânti, a bufni, a îmbrânci, a înghesui, a ghionti, a înghionti; a bate, a împinge. Buşî, verb (regional)
Sinonime:
a mărunţi pământul.
Culca, verb
Sinonime:
a se trânti, (învechit) a se tinde, a (se) aşeza, a (se) aşterne, a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) pune, a doborî, a tăvăli, (popular) a pologi, a apleca, a apune, a asfinţi, a coborî, a dispărea, a pieri, a pleca.
Doborî, verb
Sinonime:
a răsturna, a prăbuşi, a da la pământ; a frânge, a supune, a răpune; a nimici, a desfiinţa, a stârpi, a lichida, a birui, a copleşi; a arunca, a azvârli, a culca, a dărâma, a întinde, a lungi, a prăvăli, a trânti, (popular şi familiar) a aşterne, (popular) a păli, (învechit şi regional) a răntuna, (învechit) a oborî, a poligni, (figurat) a secera; a ajunge, a covârşi, a cuprinde, a împovăra, a înfrânge, a învinge, a năpădi, a podidi, a prinde, a răzbi, a toropi; (sport) a depăşi.
Izbi, verb Sinonime:
a lovi, a bate, a trânti; (figurat) a impresiona, a frapa; a ataca, a năvăli, a da peste.
Prăbuşire, substantiv feminin
Sinonime:
cădere, colaps, crah, culcare, dărăpănare, dărâmare, dărâmat, decădere, declin, degringoladă, deprimare, destrămare, deznădejde, doborâre, lungire, năruire, năruit, picare, prăbușeală, prăvălire, răsturnare, risipire, rostogolire, rostogolit, scufundare, surpare, surpat, trântire, (învechit) răsturnătură, (învechit) risipă.
Prăvăli, verb Sinonime:
a doborî, a trânti, a culca; (reflexiv) a se rostogoli, a se duce de-a rostogolul, a se duce de-a dura, a se precipita, a aluneca, a se prăbuşi, a se nărui, a se dărâma, a se surpa, a se răsturna, a cădea; (figurat) a înfrânge, a răpune, a învinge, a îngenunchea.
Trântă, substantiv feminin Sinonime:
luptă, trântitură.
Îmburda, verb (regional)
Sinonime:
a (se) prăbuși, a (se) răsturna, a (se) rostogoli, a (se) trânti la pământ, a cădea, a da peste cap, a doborî, a întoarce, a pica, a răscoli, a răvăși, a se dărâma, a se împiedica, a se nărui, a se prăvăli, a se ruina, a se surpa, (învechit; figurat) a nimici, (variantă) a (se) îmborda.
Balonzaid, substantiv
Sinonime:
balon, fâș, fulgarin, impermeabil, manta, trenci, (argou) tranțifluer, (variantă) balonseide, (variantă) balonzaide.
Culcare, substantiv
Sinonime:
culcat, întindere, lungire, trântire, odihnă, doborâre, tăvălire, aplecare.
Culcat, adjectiv
Sinonime:
întins, lungit, tolănit, trântit, (regional) răbunit, (Moldova) tologit, răsturnat, doborât, tăvălit, (popular) pologit. Culcat, substantiv
Sinonime:
culcare, aplecare.
Doborâre, substantiv
Sinonime:
culcare, dărâmare, lungire, prăbuşire, prăvălire, răsturnare, trântire, (învechit) răsturnătură, aruncare, azvârlire.
Poligni, verb
Sinonime:
a abate, a apleca, a arunca, a atârna, a azvârli, a cădea, a coborî, a culca, a curba, a da jos, a dărâma, a doborî, a face să cadă, a înclina, a încovoia, a îndoi, a întinde, a lăsa, a lungi, a pleca, a prăbuși, a prăvăli, a răsturna, a trânti.
Răntuna, verb
Sinonime:
(învechit) a arunca, a azvârli, a coti, a culca, a dărâma, a doborî, a înlătura, a întinde, a lungi, a prăbuși, a prăvăli, a rănturna, a răsturna, a trânti.
Oborî, verb
Sinonime:
(regional) a arunca, a azvârli, a culca, a dărâma, a doborî, a întinde, a lungi, a omorî, a prăbuși, a prăvăli, a răsturna, a trânti.
Lungire, substantiv
Sinonime:
culcare, culcat, dărâmare, diluare, doborâre, întindere, prăbușire, prăvălire, prelungire, răsturnare, trântire, (învechit) răsturnătură, (lingvistică) hifen.
Lepşi, verb (regional)
Sinonime:
a bate cu palma (peste față), a lovi cu palma, a pălmui, a se trânti la pământ, a turti, (figurat) a se prosti, (învechit) a tepși, (variantă) a lăpși.
Tologit, adjectiv (regional)
Sinonime:
culcat, întins, lungit, tolănit, trântit.
Întindere, substantiv
Sinonime:
așezare, așternere, bogăție, creștere, culcare, culcat, cuprins, dăinuire, desfășurare, despăturire, digresiune, distanță, durare, durată, etalaj, etalare, expunere, extensiune, extindere, față, insistență, interval, împrăștiere, încordare, încumetare, înstrunare, întins, lărgire, loc, lungime, lungire, mărime, obrăznicire, perioadă, prelungire, punere, răspândire, răstimp, spațiu, sporire, strunire, suprafață, tensionare, tensiune, teritoriu, timp, tragere, trântire, ungere, uns, vastitate, (învechit) cuprindere, (învechit) dezvoltare, (învechit) încordătură, (învechit) întinsură, (învechit) întinzime, (învechit) olat, (învechit) surfață, (muzică) ambitus, (muzică) diapazon, (muzică) registru, (regional) rahăt.
Îmburdare, substantiv
Sinonime:
prăbușire, răsturnare, rostogolire, trântire la pământ, (învechit; figurat) nimicire, (variantă) îmbordare.
Îmburdat, adjectiv
Sinonime:
prăbușit, răsturnat, rostogolit, trântit la pământ, (variantă) îmbordat.
Izbitură, substantiv
Sinonime:
aruncătură, azvârlitură, brânci, bușeală, bușitură, ciocneală, ciocnet, ciocnitură, ghiont, izbeală, izbire, îmbrânceală, îmbrâncitură, împinsătură, lovire, lovitură, plesnitură, trântitură, zvârlitură, (Banat) poancă, (familiar) proțăpeală, (învechit și popular) izbă, (învechit) atac, (învechit) loveală, (medicină) contuzie, (Moldova) bleandă, (Moldova) dupac, (popular) leapșă, (popular) pălitură, (popular) picnitură, (popular) pulsație, (popular) zvâcnire, (prin Oltenia și Muntenia) potârnog, (regional) bontănitură, (regional) dupăitură, (regional) ghiold, (regional) izbai, (regional) năsădire, (regional) opinteală, (regional) ștos, (regional) șuc, (variantă) izbătură.
Răsturnătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
culcare, dărâmare, doborâre, lungire, prăbușire, prăvălire, răsturnare, trântire.
